duminică, 23 ianuarie 2011

Dumnezeule mare!



Pleşu şi Liiceanu, pe TVR 1. Biblie, credinţă, speranţă, bla, bla, bla! O pierdere de vreme şi o plictiseală de se sinucide până şi musca. Nimic despre omul concret, cu problemele lui. Nimic despre România, cu ale ei: degradarea democraţiei, performanţă guvernamentală zero, integrarea în Africa a unei ţări membre a UE, nimic despre milioanele de români care au ales să plece din ţară, pentru că aici nu mai au niciun rost şi nicio şansă. Discuţia despre sexul îngerilor în Constantinopolul asediat!


Aşa e, coane Pleşu! Cu luciditatea nu faci nimic, iar cu speranţa trebuie să ai răbdare. Şi dă-o în pizda mă-sii de colectivitate: în România fiecare este pe cont propriu. Voi doi vă descurcaţi al dracului de bine. Ca indivizi. Împreună, voi şi toţi care vă credeţi elite sunteţi jalnici! Sunteţi ultimii care aveţi îndreptăţirea să daţi lecţii. Pentru că toată "ştiinţa" voastră este cunoaştere inutilă. Şi este inutilă pentru că nu propune nimic, doar vă satisface egourile supradimensionate. Este o formă de dispreţ, prin lipsa de finalitate. E nimic!


4 comentarii:

Emigrant spunea...

Corect.
De-aia m-am si carat din tara.
Mi-e scirba...

Cosmin spunea...

Gresiti. Si este de altfel un drept fundamental.
Imi aduc aminte de anii '90 in care perspectiva era si mai sumbra, dar Iosif Sava, fara a analiza contextul social si degringolada economica, reusea sa ma faca sa uit realitatea pentru cateva ore.
"...nu-l împiedică să fie un iubitor de artă." se pare ca a fost lasat deoparte in aceasta postare.

:-(

Fluieratorul spunea...

Nici pe Hitler nu l-a impiedicat nimeni sa fie iubitor de arta. Nu ca ar fi vreo legatura...

Karakas spunea...

Elite defazate de realitati pentru a valida un tip de putere de dreapta, indiferenta fata de societate. E important ca oamenilor sa le fie frica si foame, sa nu aiba timp sa isi puna intrebari fundamentale, ca de exemplu "de ce?". E suficient sa ai doi filozofi de palat care sa impopotoneze gardul Cotroceniului. Iar de tara, sa fie o colonie cit mai saraca, cit mai neagra, ca doar atunci pot ei sa straluceasca.