joi, 27 ianuarie 2011

Despre milostivenie şi politici publice




Ştiu că am să devin odios multora prin ceea ce am să scriu, dar eu, unul, m-am săturat să citesc anunţuri umanitare, de genul: "Grav bolnav, am nevoie de zeci sau sute de mii de euro pentru tratament afară!" Să nu mă înţelegeţi greşit: ştiu foarte bine ce înseamnă suferinţa, ştiu şi cât costă  sănătatea în minunata noastră patrie. Ca atare sunt alături de toţi cei în suferinţă. Dar nu pot fi de acord cu aceast fel de rezolvare, pentru că, şi aici este mizeria morală a acestei abordări, a apelului la milostivenie: câştigă cel care ştie să se roage mai frumos, să impresioneze mai bine publicul, să-l manipuleze(fie şi pentru o cauză bună!), să folosească noile tehnologii. 


Şi bolnavii care nu pot face asta au dreptul la viaţă, şi lor trebuie să li se dea o şansă. Iar asta trebuie să vină ca urmare a unor politici publice, şi nu ca urmare a unor chete. E bine să donăm, dar şi mai bine să obligăm puterea publică să folosească banii nopştri, până la urmă, pentru a rezolva aceste cazuri. Nu mă mai întreb de ce piaţa, aia cu cererea şi oferta, în care cred toţi cretinii, nu a făcut ca în România să avem măcar o clinică privată care să trateze astfel de boli, tot mai des întâlnite, şi la copii, şi la tineri. Chiar dacă un tratament costă 60.000 de euro, sau 100.000 de euro. Oricum "capitaliştii" ştiu că românii nu au bani pentru aşa ceva, statul nu le decontează, sau o face pentru prea puţini, asigurările private sunt prea puţine, pentru că şi bogaţii României, cu rare excepţii, sunt săraci pentru astfel de costuri. Aşa că s-au specializat pe siliconat tutele. Profit garantat, mare şi fără bătăi de cap. E ţara plină de blonde! Excepţiile să mă scuze!


Ce face puterea publică? Păi, ea alungă medicii din ţară, desfiinţează nu doar spitale obişnuite, ci şi centre de excelenţă, puternic specializate, fix în domenii de care ar fi mai mare nevoie, sau le lasă să moară din insuficientă finanţare. Şi noi stăm ca boii pe coadă şi asistăm rumegând la distrugerea oricărei şanse de a mai avea parte de un tratament decent în România.


Nu-i nimic! În curând vom face chetă pentru o pastilă de cianură, care vindecă tot şi radical. Nici pe asta nu ne-o vom mai permite din fonduri publice sau din banii noştri. Să trăiţi bine!


PS: dacă tot e să facem solidaritate în reţea, nu încercăm să forţăm mâna guvernanţilor, să înfiinţeze clinici specializate în ţară, în loc să arunce bani pe săli de sport în sate fără copii, pe borduri, pe maşini şi alte alea? Şi asta face parte din datoria noastră de cetăţeni şi de oameni, nu numai milostivenia. Dar ştiu: eu sunt comunist!

Niciun comentariu: