joi, 27 ianuarie 2011

Dominoul nord-african



După Tunisia, a venit rândul Egiptului să-şi ia porţia de "revoluţie pe Facebook". Demonstraţii sunt şi în Yemen. Înţeleg că se pregătesc Libia, Algeria şi poate şi Marocul. E bine şi cu asta, şi cu democraţia, dar dacă se porneşte scandalul în toate ţările astea, unde fundamentaliştii islamici sunt primii câştigători ai  "revoluţiilor", cine mai poate controla haosul şi potenţialele războaie civile în zonă? Aşa e când crezi că în realitate e ca în jocurile pe calculator!


A nu se înţelege că sunt de partea ălora care conduc acum ţările respective. Dar ei au fost şi creaţia Occidentului. Care s-a făcut că apără drepturile şi libertăţile cetăţeneşti în respectivele ţări, dar au contribuit din greu la consolidarea regimurilor autoritare din zonă, din motive de control al imigraţiei ilegale, dar şi din motive economice: erau buni clienţi pentru armamentul şi mărfurile occidentale. Ia să vedem, acum vor putea să le refuze noilor "democraţi" dreptul de liberă circulaţie? Cu "Fraţii Musulmani" la conducere la Cairo, să zicem?


Lucrurile sunt mai cotoioase decât credem. Ce se va întâmpla dacă la Cairo vin la putere nişte prieteni ai Iranului? Că doar proştii pot crede că ElBaradei va controla ceva în Egipt, dacă pică Moubarak. Ce se va întâmpla în Algeria? Când te joci cu aşa ceva, te întrebi şi dacă poţi gestiona lucrurile. "Fuga dictatorului" e partea cea mai uşoară. Ce urmează e mai greu. Şi nu suntem în România, unde în 1989 toată lumea era picată în limbă după Occident. Nu e cazul în zona despre care vorbim. Cum spuneam, orice soluţie naşte noi probleme. Unii se opresc cu gânditul la soluţie, uitând că problemele de după sunt mai importante.

4 comentarii:

elena pasima spunea...

de ce seamana dominoul magrebian cu 89le tarilor din est? sau e doar iluzie optica...

Constantin Gheorghe spunea...

Păi, pentru că suntem păţiţi! Dar se uită că acolo nu există rudimentele alea de societate civilă care existau în Europa de Est. Cei care sunt acum în stradă, în nordul Africii, pot fi, la limită, compatibili cu valorile noastre. Dar în spatele lor e golemul islamismului. Să speri că te alegi cu nişte islamişti ca aceia din Turcia,deşi nici acolo lucrurile nu-s tocmai cuşer, e totuna cu a trage tigrul de coadă.

Karakas spunea...

Exact, de asta se teme si SUA. Prefera sa aibe acolo niste dictaturi nereligioase, decit regimuri islamice. Desi, un coleg care este din zona aia imi spune ca oamenii nu vor dictatura ca in Iran. In orice caz, un efect de domino in toata zina ar produce o instabilitate majora, si ar afecta serios economiile lumii din cauza petrolului.

cristi spunea...

Regimurile despotice şi corupte din zonă sunt exact ceea ce alimentează islamismul, care nu întâmplător s-a născut în Egipt. Mubarak şi ceilalţi sunt văzuţi ca străini, ca agenţi ai Occidentului corupt, a ceea ce Sayyid Qutb numea "jahiliyyah" (servitute). Qutb este părintele islamismului radical şi e puţin cunoscut fiindcă a fost executat în 1966 însă principalul lui discipol i-a continuat opera: Ayman Zawahiri, ideologul Al Qaeda.

Atâta timp cât vor exita aceste regimuri corupte sprijinite de Occident islamismul va fi imposibil de distrus. Nu va fi uşor dar din fericire prin anii 90 islamiştii înşişi au dat o mână de ajutor mai ales în Algeria şi Egipt. Ambele ţări au avut rebeliuni islamiste care au ajuns însă foarte impopulare fiindcă omorau nevinovaţi. Soluţia în cazul islamismului nu poate fi suprimarea fiindcă ideile vor supravieţui, ci decredibilizarea. Islamiştii par să fie curaţi şi virtuoşi până când ajung să fie şi cunoscuţi în realitate.

Este posibil să urmeze regimuri fundamentaliste în unele ţări, şi nu vor fi uşor de înlăturat. America şi Europa pot să susţină în continuare regimuri ca ăla a lui Mubarak dar riscă o revoluţie atunci şi o ostilitate extremă nu numai din partea liderilor cum s-a întâmplat în Iran în 1979. Cea mai bună soluţie în contextul ăsta este "wait and see", şi asta se şi face.