vineri, 7 ianuarie 2011

În arşiţa nostalgiei

Am fost mare consumator de filme. V-am mai povestit cum a început pasiunea mea pentru cinematograf, nu reiau acum povestea. Pot doar să constat, cu tristeţe, că, pe măsură ce trece timpul, poate sub presiunea televiziunii, poate dintr-un soi de "democratizare" a creţiei cinematografice,  poate din cauza scăderii calităţii publicului, sunt din ce în ce mai puţine filme care merită să fie văzute. Şi nu doar filme americane, ci şi europene. În Europa e chiar mai rău ca în America: s-au închis unii într-un soi de ghetou elitist, şi fac nişte filme de la sfârşit nu le înţeleg nici ei, în timp ce majoritatea regizorilor copiază reţetele de "succes" ale americanilor. Şi dacă apar nişte regizori ca aceia din "noul val" românesc, care, în paranteză fie spun, nu prea impresionează pe nimeni aici, în Românica, se găsesc destui să cadă în extaz, doar pentru că sunt "altfel".


Stau şi mă întreb: de ce au involuat atât de mult lucrurile în creaţia artistică? De ce nu ne mai spun nimic numele regizorilor şi actorilor de acum? De ce au fost atât de fertili anii 50-80 ai secolului trecut, în toate: roman, poezie, artă plastică, muzică, film, balet, teatru, şi atât de sterpi acum? Să nu confundăm succesul artistic cu succesul comercial. Da, cel puţin în Occident sălile de cinema sunt pline. Lumea se duce acolo cel mai adesea să socializeze, să iasă din casă. Dar nu pentru că arde de nerăbdare să vadă o capodoperă, sau măcar un film memorabil. Industria o duce bine. Creaţia artistică o duce rău. Şi pe asta o înlocuim cu efecte speciale şi filmări 3D.


Am revăzut azi, a multa oară, "În arşiţa nopţii". Sidney Poitiers şi Rod Steiger joacă incredibil. Fiecare gest, fiecare vorbă a lor sunt atât de fireşti, atât de directe, atât de emoţionante. Fără floricele, fără "cârlige" către public. Onestitate şi artă actoricească, respect pentru meserie şi pentru public. Şi o imensă poftă de joc. L-am revătut pe Poitier recent în "Lilies of the Field" şi în "To Sir, with love!" Dar şi în "Lanţul", alături de Tony Curtis.


Asta este scena mea preferată din film. Prilej să vă întreb: care este scena voastră preferată, dintr-un film care v-a marcat , într-un fel sau altul.



7 comentarii:

Anonim spunea...

1958. Ice-Cold in Alex. Cu John Mills, Sylvia Syms si Anthony Quayle. Momentul in care capitanul Anson savureaza o bere (Carlsberg!) in Alexandria dupa o calatorie grea prin desert...

http://www.imdb.com/title/tt0053935/

Fluieratorul spunea...

Well, lista e lunga, motivele multe... Cinema inseamna pentru mine in primul rind imagine, si cea mai "tare" imagine care-mi vine acum in minte este casa de la Varikino din "Dr. Jivago", in mijloc de Siberie, cu zapada si chiciura si afara si inauntru, si modul in care intreg acel film, de fapt, se prezinta privirii, gradat, fara graba, te lasa sa descoperi ce descopera personajele in complete awe, de parca ai fi in pielea lor, in film si nu in sala. Si sint multe filme asa, multi maestrii ai vizualului despre care nu se mai vorbeste, pentru ca acum ne ducem la filme pentru ca sint "cu", si mai putin "de".

Al doilea magnet este pentru mine muzica, Maurice Jarre a facut epoca in "Dr. Jivago", and again, sint multe de spus si aici, ca muzica si imagine sint la "Lawrence al Arabiei", dar si la "Out of Africa". Primele cadre din "Out of Africa" sint greu de egalat, pe mine unul m-au absorbit intr-o clipa, cu imagine, muzica si vocea lui Meryl Strepp in off, "once I had a farm in Africa", si m-au tinut ocupat si confiscat, aproape n-am respirat pina s-a terminat filmul.

Si ca sa vorbesc si de filme "cu", iaca, din toate epocile, cum in vin in minte, "Mamma Roma", "Eclipsa", "Becket", "Solaris" (al lui Tarkovski, of course), "Blade Runner", "Antoniu si Cleopatra" (cu Charlton Heston), "The Unforgiven", "The Shawshank Redemption", "Women in Love", si (he, he!) "Don Juan de Marco", "Arizona Dream", "Thelma and Louise", "The English Patient", "Lunes en el Sol", si asa de multe, multe, altele, nenumarate. Ar fi cool sa fac o lista a filmelor pe care le-am vazut, o s-o fac intr-o zi, cind voi fi old and grey.

Am respirat cinema in sala de cinema inainte de revolutie, cu in medie 4 filme de cinemateca si/sau matinee pe saptamina in deceniul '80-'90, si dupa, cit s-a mai putut, pina s-a ales praful de cinemateca (what a loss!) si de salile de cinema clasice (huge loss, again, ca nu-i tot una panoramicul salii cu meschinaria micului ecran).

Am respirat cinema pentru ca imi plac povestile de orice fel, le vad in felul meu pe cele pe care le citesc, si cu mare placere le vad pe cele pe care le "traduc" altii pentru mine, in filme, pentru ca-mi place sa fiu surprins, de poveste si de "traducere". Sint filme care au reusit sa ma surprinda si la a "n"-a vizionare. Si apreciez jocul actoricesc to the max, ca in scena pe care ati postat-o, in care chiar uit ca i-am vazut pe acei actori si in alte roluri, sint atit de buni incit transforma personajele in persoane, in fiinte reale. Finetzuri. Sidney Poitier never offered less, si nici Rod Steiger.

De ce decade cinematografia? Pai nu se mai experimenteaza decit tehnici, din pacate (bune, unele, ce-i drept, fara ele n-am vedea povesti superbe ca "Watchmen" sau "V from Vendetta", daca n-am avut norocul sa ne nastem linga chioscul cu BD-uri).

Manga a infestat animatia, jocurile video au denaturat notiunea de "film de actiune", galagia si vulgaritatea aduc mai multi bani decit ideile...

Si by the way, ati observat ca agentii 007 din "vechime" (Roger Moore in special, dar si Sean Connery si Piers Brosnan) erau niste tipi eleganti, plini de auto-ironie si umor fin, iar filmele cu ei light hearted si amuzante, cu kitsch cautat, pline de poante, pe cind Daniel Craig, bun altfel, nu reuseste sa fie decit violent, incrincenat, incordat, pe scurt, un James Bond fara stil? Si asta e un simptom. Sint multe de spus.

Karakas spunea...

Jack Nicholson, As Good As It Gets, scena in care ii canta catelusului vecinului (de care s-a atasat si acum isi da seama cintind la pian, cit este de singur). Sunt insa mult mai multe filme bune care imi sunt aproape, sper sa mai avem timp sa mai discutam.

Platforma ta nu ma lasa sa embbed code, asa ca pun URL:

http://www.youtube.com/watch?v=G0jYcdas3YU&feature=related

Karakas spunea...

Inca o faza superb jucata din acelasi film: http://www.youtube.com/watch?v=ajNoAwPIMU0&feature=related

Luca spunea...

Probabil ca sunt zeci, dar acum, pe loc, scena asta imi vine in minte (cam lunga, ce-i drept): http://www.youtube.com/watch?v=T_97mo12YGo&feature=related

mailman spunea...

Martin Sheen fumînd întins în pat si elicopterele trecînd peste padurea în flacari, în Apocalypse Now, Sean Connery asteptînd gealatii adversarului în camera asiaticei brunete în Doctor No , Humphrey Bogart povestind o crima în In a Lonely Place, Jack Nicholson citind un ziar în cladirea tribunalului la începutul lui Chinatown, Clint Eastwood intrînd în saloon sa-i lichideze pe "aia rai" în Unforgiven, scena initiala din Mississippi Burning, Mickey Rourke fumînd Camel dupa Camel în Angel Heart, sfîrsitul din Casablanca, Arnold pe culoarele spitalului în Terminator 2, si cam o gramada de altele fiindca am un caracter impresionabil si îmi plac filmele :))

Ruxandra-Georgeta Lungu spunea...

Si eu am avut parte in vacanta (departe de tv. si Internet) de o "infuzie" de capodopere ale cinematografiei "de pe vremuri": "Casablanca", "Dulcea pasare a tineretii", "Pisica pe acoperisul fierbinte", "Ben-Hur", "Lantul", "Cei mai frumosi ani", "Spartacus" si altele.M-am intors in timp, efectiv!