Unde sunt huiduielile de altă dată?

Ce mai freamăt, ce mai zbucium! Câţiva năuci l-au huiduit pe boc, aflat la produs pe centură. Nu la produs de PIB, Doamne fereşte, că noi n-avem nevoie de aşa ceva! Nu, era la produs de vorbe! Vom face, vom avea, vom studia!

Unde sunt vremurile când în Bucureşti se huiduia de mama focului, când Liiceanu filosofa pe marginea dreptului de a huidui, primul exercitat de români după căderea lui ceauşescu. Se zguduiau ferestrele de atâta huiduit! Şi cum locuiesc pe unul dintre traseele de predilecţie ale huiduitorilor post decembrişti, sunt doctor în materie!

Păi, ia să-l fi huiduit astăzi vreo sută-două de mii de români, ca pe Iliescu pe vremea CDR, când seraficul Emilică se punea în fruntea legiunilor de specialişti, cu care urma să-i înlocuiască pe neo-cripto-post comuniştii de la putere. Sigur, i-a înlocuit, şi a făcut căcatul praf. De atunci s-a cam dus dracului pofta de huiduit a românilor. Care drept a fost înlocuit cu dreptul de a fluiera a pagubă, după fiecare schimbare născută din huiduieli. Ce-i drept, Liiceanu n-a mai teoretizat acest nou drept. Dar nu e timpul pierdut.

Cum boc ştie că nici de huiduit nu-i mai arde românului, şi-a permis să facă pe cocoşul cu "protestatarii". Iar după mărirea TVA nici riscul să fie luat drept ţintă şi să i se spargă de scăfârlie ouă nu mai există. Cine-i tâmpitul să arunce cu ouă, când poate să le mănânce?

Aşa că "huiduielile" de azi sunt un non-eveniment, şi televiziunile de ştiri degeaba se dau de ceasul morţii să facă din ţânţar armăsar. Nu le iese, că n-are cum. Ia să fi fost vreo sută de mii de indivizi, care să fi huiduit din toată inima şi cât îi ţineau bojocii. Se schimba calimera! I-ar fi tremurat chiloţii Ilustrului Conducător! Aşa, i s-a rupt ştim noi ce!