Dacă aş fi cinic, aş trata îndemnul preşedintelui băsescu: "Daţi la o parte jurnaliştii! Vreau să văd militarii!" ca pe un soi de premoniţie. Militarii ăia pot fi şi un pluton de execuţie...Să trecem! Nu e decât un nou episod din serialul "Sunt mârlan şi mândru de asta!", de care el nu s-a plictisit şi nouă ni s-a aplecat.
Aşadar, ce avem? Vizite de lucru, în care politicieni bezmetici se agită ca nişte muşte bete printre sinistraţi, surzi la neviole lor, preocupaţi doar de felul în care dau pe "sticlă". N-au soluţii, iar autoritatea lor este pusă la îndoială de oameni.
Poate că inundaţiile astea vor avea şi partea lor bună: de această dată responsabilii politici ai acestei ţări chiar vor da socoteală în faţa cetăţenilor. Lumea pare să se fi trezit şi nu mai înghite pe nemestecate gogoşile servite lor cu nesimţire de preşedinte, premier, miniştri şi alte notabilităţi. Această trezire, chiar târzie, va fi utilă doar în măsura în care nu se va consuma ca un foc de paie. Pentru a se schimba ceva în politică, presiunea populară trebuie să fie permanentă şi coerentă. Politicienii trebuie să ştie că vremea în care puteau spune şi face orice a trecut, că a venit vremea să devină responsabili şi să-şi ţină promisiunile.
3 comentarii:
Nu e nicio trezire, doar o supărare trecătoare (odată cu apa).
La momentul potrivit, aceiaşi supăraţi se vor bucura că primesc o găleată de plastic şi o cizmă... şi vor da la schimb o ştampilă.
Nici eu nu cred ca este vorba de o trezire reala. Numai ceva nemultumire...
Ar fi bine sa fie un moment de trezire populara. Cu toate acestea, prefer sa fiu mai rezervat in conditiile unei societati care de felul ei, uita repede chiar tragedii dintre cele mai dureroase.
Ni le aducem aminte doar cand le retraim iar asta doare si mai tare.
Trimiteți un comentariu