Ce poate fi mai odios?

Pe zi ce trece mă conving, prieteni, că abia acum, sub înţeleapta conducere a Iubitului Conducător, în România a învins definitiv şi irevocabil, comunismul. E drept, unul mai şui, mai bizar, de dreapta, dar comunism. Cu toate ale lui, inclusiv cu dosarele de cadre şi cu execuţiile publice, prin linşaj mediatic. Ideologia noului comunism este anticomunismul, evident. Şi antisecurismul, ambele conceptualizate şi profesate de foşti comunişti şi securişti şi de indivizi care ar fi fost fericiţi să trăiască în comunism, pentru că mizeria morală a acelor vremuri le venea mănuşă.

Doi dintre noii Inchizitori ai religiei anticomuniste şi antisecuriste au semnat o anchetă, de fapt o execuţie publică, a cărei victimă este SOV. Personal, n-am nici cea mai mică simpatie faţă de Vântu. E dintre personajele care mă fac să vomit. Dar nu despre asta este vorba, ci de procedeu.

Evident că fără ajutorul cuiva din SRI, dosarul presupusei colaborări a lui Vântu cu Securitatea, pe vremea când era în închisoare, n-ar fi ajuns la "oficina de Net", de vreme ce de ani buni CNSAS tace pe această temă. Întrebarea este: la al cui ordin a fost dat. Bine, răspunsul nu e greu de dat. Se vede treaba că a început procesul de reducere la tăcere a vocilor critice din presă.  Şi asta se face cu cozile de topor din presă. Ce poate fi mai odios, şi mai pervers, în acelaşi timp? 

Citiţi voi aici "ancheta".  Fragmentul ăsta este o capodoperă de josnicie şi de imbecilitate. Noua eră a comunismului anticomunist începe bine!

"Mărturiile vecinilor despre bisnitarul politicos

Fostii vecini ai lui SOV de pe strada Mihai Eminescu din Roman spun cam ce aflase si Securitatea despre Nus: "la domiciliu este cunoscut ca o fire manierată, nu deranjează vecinii si nu este căutat de cetăteni străini". Sotii Tătaru, vecini usă în usă cu Vântu înainte de '89, afirmă că n-au auzit si n-au bănuit ca SOV să fi colaborat cu Securitatea.

”Mai venea pe la noi să dea cîte un telefon, în rest nu stim mai nimic. Știm că juca cărti, venea multă lume pe la el. Se ocupa si cu aur, din ce am auzit”, spun cei doi, azi pensionari.

Vecinul de la etajul 1, M. Ștefan, profesor de sport la o scoală specială, e ceva mai slobod la gură. Cuvintele cheie: bisnită si securisti: “Cărti voia, argintărie, monezi, dar eu nu puteam să-l ajut. A împrumutat unei vecine de la etajul doi niste bani, 5.000 de lei. Femeia nu a avut să-i dea banii înapoi, asa că, în contul banilor, femeia a coborît la parter (două camere) si el a urcat la doi (apartament cu patru camere). Foarte multă lume venea la el. Oricum, Polak nu putea să vină, că venea la noi la scoală si ne făcea capul mare, pe Polak, colonelul, îl cunosteam. Îl frecventa multă lume, după ce a iesit din puscărie. După ce a iesit din puscărie a avut o perioadă de lipsuri. Pe mine m-a contactat să-mi ceară icoane, argintărie din satul unde lucram, că el plăteste bine, că e colectionar. I-a mers bine de la Revolutie. Zvonul din Roman era că a înmultit banii Securitătii, ai lui Smîntînă, seful IAS-ului. Polak a murit.” Momentul arestarii vecinului SOV si-l aminteste romantat, ca în filmele americane: ”În '79 lucra la un debit de tigări, la gară. După aia a avut probleme cu o delapidare, cu niste facturi, le multiplica, ceva, nu-i mai dădeau de capăt. El era un om prosper, de atunci, cîstiga niste bani, în '79-'80. (n.r. - Vântu a fost arestat în '82) Știu cînd l-au arestat, că a ars facturile false în budă si mi-a umplut apartamentul de fum. Nu a trecut mult si, la vreo trei minute, au venit băietii, au spart usa si l-au arestat.”

La vecinul Năstase de la 4, Vântu obisnuia să ia masa. Este ce-si aminteste Ștefan de la unu. Năstase de la patru, angajat la fostul RENEL si cu facultatea terminată tîrziu, a uitat mesele împreuna cu Vântu, dar îsi aminteste de ceva cărti cumpărate de la vecinul bibliofil: “El a locuit la parter. Era un om ok, cultivat, am cumpărat niste cărti de la el. Beletristică. El era imobil, ce informatii să dea el la Securitate? El, săracu', de-abia se misca. De unde să stiu eu cine erau băietii care-l vizitau? A fost o singură dată la mine, avea dubluri la cărti si am cumpărat si eu de la el.”

În folclorul scării D din Blocul B6 de pe Mihai Eminescu din Roman, SOV trece drept fost bisnitar, dar unul discret, politicos si cultivat. În apartamentul de la etajul doi stau astăzi cu chirie, după spusele vecinilor, doi profesori de matematică.

Și familia Tătaru si Ștefan de la etajul unu sustin că nu au observat ca apartamentul lui Vântu să fi fost folosit ca loc de întîlnire cu securistii, asa cum apare în rapoartele securistilor din dosarul personal. Un fost coleg de liceu cu Vântu evocă aceleasi povesti locale, niciodata probate: Vântu păcălea polonezi cumpărînd zloti cu bancnote iesite din uz, Vântu angajat temporar la un debit de tutun si apoi bisnitar. O poveste recurentă se referă la primii bani scosi după '90 de la Caritas-ul din Cluj, unul dintre primele jocuri piramidale de anvergură de la începutul anilor '90: ”Însă nu erau banii lui, bani făcuti din consignatiile deschise după '90. Erau banii băietilor”. În relatările localnicilor apare des numele fostului director SRI, Radu Timofte, cu care Sorin Ovidiu Vântu s-ar fi aflat în relatii bune după '90. Vecinii Tătaru, de pildă, sustin că o fostă menajeră a lui SOV le-ar fi declarat ca n-ar fi văzut atîtia bani la un loc în viata ei, ”bani de la Caritas”.