Aligică, şezi blând!

Aligică o comite iar. Tipul ăsta mă amuză. Prost nu e, doar că dogmatismul îl face de rahat. Iar dacă se trezeşte că trebuie să lupte pentru "cauză", el fiind unul dintre "ideologii" populismului popular(sic!), rezultatele sunt de-a dreptul comice!

Acum i s-a sculat împotriva marxismului. I se pare lui că asistăm la o resurecţie a marxismului. Nu asistăm la nimic, chiar dacă Zizec se dă de ceasul morţii să se vorbească de el. Dar în spatele lui e un mare gol, pe care n-o să-l umple nici dracu'. Pentru că jupân Marx e un tip care se lasă greu descoperit, trebuie să pui mâna pe carte, şi până acum nimeni n-a sintetizat "Capitalul" pentru o postare pe tuităr! Aşa că băieţii lipesc etichete: nu eşti de-al nostru, nu esti labertarian, eşti marxist, ce mai! Adică un bou colectivist, nu un geniu individualist.

Şi onania intelectuală se desfăşoară cu o frenezie demnă de o cauză mai bună. Uitând că nici Marx, nici Hayek, nici Mises, nici Keynes nu au pretins că sunt Nostradamus şi că pot proiecta starea economiei pe un mileniu înainte! Nu, fiecare a oferit soluţii, mai bune sau mai proaste, unor probleme economice punctuale, iar când s-au apucat să filosofeze, au făcut-o cu gândul la servirea unei tabere politice, motiv pentru care, în timp, poziţiile lor devin irelevante. 

Marx, mai mult decât ceilalţi citaţi, a construit o metodă de a citi realitatea. Bună, rea, nu ştiu, nu sunt marxist. Câtă vreme ea rămâne validă şi nu duce concluziile în bălării, e la fel de legitimă ca şi altele. Iar cei care o folosesc nu au de ce fi demonizaţi. Cum nu au de ce fi demonizaţi cei care folosesc alte grile de citire a realităţii. Oricum aceste grile sunt adesea irelevante, pentru că reduc prea mult  complexitatea, din imposibilitatea de a o descrie coerent. Asta este, cel mai adesea, sursa slăbiciunilor şi eşecului lor.

Modelele coerente care descriu lumea, o explică, sunt cele mai atractive, dar şi cele mai periculoase, pentru că pot fi transformate uşor în dogme, iar dogmele nu mai permit modelului să evolueze, să iasă din trecut, să se adreseze realităţii la zi.

Poate că marxismul abia acum are cu adevărat o şansă de afirmare, dacă se renunţă la dogmă şi modelul originar al lui Marx, nu vulgatele leninist-staliniste, devine unul deschis, adaptiv, iar asta este sarcina adepţilor săi. Poate o să vă surprindă următoarea afirmaţie, dar eu cred că Marx nu trebuie să fie citit şi adaptat la realităţi neapărat de stânga. Ca şi Keynes, de altminteri. Care nu a fost favoritul "stângii", pentru că detesta comunismul, iar motivul pentru care şi-a dezvoltat teoriile a fost acela de a-l delegitima. 

De fapt, în acest moment cea mai mare eroare a stângii ar fi să-şi lege discursul economic de economişti morţi şi filosofia de filosofi aşişderea. Stânga este confuză şi în pierdere de viteză nu pentru că e în continuare marxistă, că nu e! Motivele sunt mult mai simple: este conservatoare, citeşte realităţile cu grile perimate.

Lucrurile s-ar simplifica pentru ea dacă ar purcede la o limpezire a ideilor şi mesajelor. Plecând de la câteva elemente simple, de la un sistem de valori care să fie recunoscut de oameni care trăiesc în secolul 21. Iar elementul central al demersului său trebuie să rămână promovarea şi apărarea democraţiei. Pare paradoxal, dar cei mai mari duşmani ai democraţiei nu sunt adepţii lui Marx, ci cei ai lui Hayek, Mises, Friedman şi alţii de la dreapta. Motivul este simplu: individualismul dus la extrem este un dizolvant al democraţiei, pentru că în democraţie există şi ideea binelui comun. Doar totalitarismul îl neagă în fapt, deşi îşi justifică existenţa prin nevoia promovării acestui bine.

 Vedeţi în ce hal de atomizare a ieşit societatea românească din totalitarismul ceauşist. Şi ce fac dobitoci de genul Patapipi, Aligică şi compania? Propăvăduiesc un idividualism feroce, condamnă orice acţiune care aduce a "colectivism" şi se miră ipocrit că lucrurile nu merg cum trebuie. Iar ca remediu propus şi mai mult individualism, la limită distrugerea brumei de stat social care mai există încă.  Este reţeta care ne va duce la eşec, şi, culmea, Marx nu are niciun amestec în asta!

Aşa că musiu Aligică, şezi blând! Nu ne paşte niciun pericol! Marx este ultima preocupare a românilor! E drept că mie, în locul lui, mi-ar da fiori vestea că acum 41% dintre români l-ar vota pe ceauşescu, dacă ar mai putea candida. Sigur, ar fi un vot de sancţiune. Inclusiv pentru "elite" ca Aligică. Poate au bunul-simţ să-şi asume şi ei acest "succes" al celor două decenii de "capitalism", "democraţie" şi "individualism".