Moarte săracilor!

Prieteni, ce păcat trebuie să ispăşim, dacă în materie de economie piaţa ideilor este plină de dobitoci precum Giurgea? Care o comite iar, jubilând la gândul că săracii României au să moară de foame, pentru că vine criza crizelor peste noi: "Cererea și oferta, legea de bază a capitalismului, domnește nestingherită. Oricât a încercat statul s-o controleze...Unii vor reuși sa treacă prin criză bine-mersi (sau chiar se vor îmbogăți: pentru că s-au ivit niște ocazii minunate de profit, odată cu criza). Alții însă vor sărăci chiar mai mult decât erau înainte. Nu vor mai avea bani de căldură, curent, de haine, de mâncare, de nimic. Și vor muri efectiv de foame. De fapt au și început...Cei care vor muri de foame și de mizerie în 2011 și 2012, sunt fix abonații la sistemul de protecție socială. Sunt milioanele de oameni care au tras economia în jos timp de 20 de ani (de fapt, 70 de ani, de când s-a instalat regimul comunist). Sunt ăia care s-au bazat că “are taica statul grijă de noi”. Ei, uite că nu mai are! Că taica statul a intrat în faliment. Amuzant e că tocmai voi l-ați băgat...Trecerea la un sistem privat înseamnă că sărăntocii care nu-și pot plăti asigurări de sănătate, or să moară. Ei și? N-au fost capabili sa facă rost de bani? Nasol! Incompetenta se plătește întotdeauna. Întrebarea e doar cine o plătește: o plătește toată lumea la grămadă, sau o plătește doar ăla, incompetentul? În funcție de cum răspundeți, o să supraviețuiți sau nu, în perioada următoare."

Hai să vedem cum pun problema oameni cu scaun la cap, operă în spate, şi care chiar înţeleg ce şi cum cu economia, societatea şi raporturile dintre ele. E vorba despre Branko Milanović, economist şef la Banca Mondială, specializat în probleme legate de sărăcie şi de inegalităţi. Cartea lui, apărută luna asta, "THE HAVES AND THE HAVE-NOTS, A Brief and Idiosyncratic History of Global Inequality", este recenzată de NYT. Asta ar trebui să ne dea de gândit: "As Milanovic notes, an astounding 60 percent of a person’s income is determined merely by where she was born (and an additional 20 percent is dictated by how rich her parents were). He also makes interesting international comparisons. The typical person in the top 5 percent of the Indian population, for example, makes the same as or less than the typical person in the bottom 5 percent of the American population. That’s right: America’s poorest are, on average, richer than India’s richest — extravagant Mumbai mansions notwithstanding. "

Cum e cu iresponsabilii care nu vor să muncească şi d'aia sunt săraci? Şi cu românii care mănâncă capitalism pe pâine? Cred că realizaţi faptul că cacofoniile nu sunt în niciun caz întâmplătoare...