joi, 25 noiembrie 2010

Iluzia societăţii informaţionale




Populismul soluţiilor simple revine în forţă. Înviat de un băsescu tot mai zbuciumat, care nu reuşeşte să iasă din groapa de impopularitate în care a ajuns. Ca de obicei în ultima vreme, duşmanul care trebuie demonizat, vinovatul numărul 1 pentru eşecul guvernării este "funcţionarul cu faţă acră", care a sabotat informatizarea statului. Ca să-şi păstreze privilegiile, vezi bine!


Întâmplător, ştiu cu ce anume se mănâncă "societatea informaţională". Am avut, ca mulţi din generaţia mea, şansa de a creşte odată cu o ştiinţă, şi tehnologie, care ne schimbă profund viaţa. Şi în bine, şi în rău. Ca să ai un sistem de gestiune complex, informatizat, al statului şi al instituţiilor sale, trebuie să ai în primul rând un model de societate centrat în jurul acestui instrument de gestiune.

Este societatea românească actuală pregătită pentru aşa ceva? Sigur, nu. Există, în primul rând, ceea ce se numeşte "digital divide", prăpastia între cei care nu doar au acces la un calculator şi la o reţea de Internet, ci şi cunoştinţe adecvate pentru a folosi aceste instrumente, şi între cei care nu ştiu şi nici nu au acces la calculator şi internet. În al doilea rând să nu uităm că, înainte de a prelucra datele, trebuie să le culegi. Nu ştiu ce mă face să cred că în acest moment cele mai mari probleme le reprezintă bazele de date.


Schimbarea de regim politic din decembrie 1989, urmată de dezindustrializare, au dus la dispariţia unor cantităţi uriaşe de date, mai ales din arhivele fostelor întreprinderi publice, IAS şi CAP, date necesare dosarelor de pensie. Aici este marea jale.  Mai mult, şi în cazul instituţiilor publice s-au produs schimbări dramatice, unele şi-au pierdut continuitatea. Haosul din acest domeniu sabotează orice încercare de informatizare a unor activităţi care ocupă funcţionari publici.


Cred că, până una-alta, digitizarea informaţiilor cuprinse în arhive, şi de care oamenii au nevoie(şi pentru a le obţine se lovesc de funcţionari) implică atât costuri imense, cât şi un număr foarte mare de oameni. Până acum nici măcar cărţile de muncă nu au fost scanate în întregime.


Noi ne-am proptit toţi în plata taxelor şi impozitelor cu calculatorul propriu. Nu se poate. Pentru că nu se poate. Un motiv este acela că foarte puţini români au un cont în bancă şi pot plăti electronic. Sunt prea săraci pentru asta. Apoi e vorba şi de costuri. Pentru asta trebuie să-şi cumpere o semnătură electronică. Pe care ar putea-o da statul tuturor cetăţenilor de peste 18 ani, dacă tot vrea să facă ceva. Dar de ce să n-o cumperi de la nişte şmecheri? Să-ţi cumperi calculator, abonament la Internet, să plăteşti comisioane băncilor, etc, etc, etc. E mai simplu şi mai ieftin să plăteşti din mână, chiar şi când asta implică o coadă mică. Sau mai mare. E raţional să faci o investiţie când, ca pensionar, n-ai de plătit decât un impozit local, o singură dată pe an?


Pentru a fi eficient, un astfel de sistem implică standardizarea procedurilor, începând cu primăria de la Cucuieţii din Deal, şi terminând cu municipiul Bucureşti. Dar asta intră în conflict cu autonomia locală. În fond, ceea ce vrea băsescu, un control absolut asupra societăţii, prin intermediul unui astfel de sistem, este în contradicţie cu procesul de descentralizare a statului.


Ultimul lucru, şi cel mai important: un sistem informatic integrat implică mai mulţi oameni şi mai multe cheltuieli. Datele alea trebuie analizate de cineva, cererilor electronice trebuie să le răspundă cineva. Cel mult scapi de o funcţionară de la registratură. Încă nu s-a făcut saltul de la automatizarea unor procese la inteligenţa artificială, care să permită înlocuirea analiştilor umani. 


Un sistem informatic integrat nu va reduce personalul statului, ci va cere înlocuirea actualilor funcţionari cu unii cu studii superioare, care trebuie să fie şi mai bine plătiţi. Cine va veni să lucreze la stat, pe un salariu de căcat, dacă este specialist în IT sau are studii juridice?


Evident, nişte băieţi deştepţi îşi freacă acum mâinile. Vor curge comenzile în valuri. Dar cum va arăta acest sistem, care vor fi funcţiile lui, cât din populaţia României va avea acces la el, cu ce costuri, nimeni nu ne spune. Este o iluzie în plus, cum au experimentat şi englezii, care au crezut că dacă împănează ţara cu milioane şi milioane de camere de luat vederi(numai la Londra erau, acum vreo doi ani, peste 750.000 de astfel de camere), va scădea criminalitatea. Nu a scăzut, şi existenţa lor  n-a împiedicat atentatele din metroul londonez.


Dar am bifat-o şi p'asta, iar nişte unii vor aveea parte de sărbători foarte fericite! Să munciţi bine, că ai noştri au nevoie de banii voştri!

9 comentarii:

Ștefan A. spunea...

Bun articol si realist . Am o singura obiectie . In Italia pot platii taxe , impozite , contributii de pensi prin un singur model standardizat . Se cheama F24 . Cu acces la e- banking , se complecteaza on line ,nu am nevoie nici de semnatura autentificata. In schimb am GRATUIT un dispozitiv mic electronic care generaza coduri numerice tot la 30 de secunde . Si asta inlocuieste semnatura certificata . Banca va face plata doar daca corespunde pass, username si codul electronic . Tot aici este gratis acest serviciu al bancilor . In Romania , ultimele statistici zic ca 61 % din cetateni nu stiu cu ce se maninca internet ! :)

Luigi spunea...

Analiza este corectă. Lucrez în IT, mă ocup de implementarea sistemelor informatice. Concluzia mea este că factorul critic al succesului implementarii ţine de dorinţa reală de succes a stakeholder-ilor. Dacă cel mult unul dintre aceştia are o agendă ascunsă prin care vrea să deturneze în beneficiu individual implementarea unui sistem informatic, eşecul este garantat. Are cineva o agendă ascunsă în acest caz ? Da, toţi.

Evident, un sistem informatic pentru gestiunea finanţelor unui stat nu se poate implementa în intervalul 26 noiembrie 2010 - 1 ianuarie 2010, aşa cum a afirmat băsescu şi clanul. Enormitatea nu merită comentată mai mult.

Gopo spunea...

De ce naiba "nu se poate" ? Asta cu "nu se poate" ne omoara. Am un banal cont la BRD, folosit de firma sa-mi plateasca salariul. La fel ca milioane de alti romani. Am semnat un acord cu BRD si am access la BRD-NET, partea informatica a sistemului BRD. Pot sa platesc aproape toate facturile obisnuite online, sa transfer bani intre conturi, samd.

De ce mama dracului cand vine vorba de institutiile lu' peste prajit "nu se poate" ? Sunt mai cu mot ? Crapa cineva daca platesc din fotoliul de acasa in loc sa ma prezint neaparat la ghiseu sa ma studieze cu ochiul liber ? Nu sunt pentru "desfiintare", ci pentru mentinerea ambelor forme de plata. Cine nu are bani pentru calculator, internet sau plateste impozite atat de rar incat nu merita investitia se poate duce la ghiseu - cine prefera sa plateasca prin internet, sa o poata face.

Cârcotaşu spunea...

Nu cred că trebuie aşteptat până ce toată populaţia va fi în măsură să folosească plăţile online. Sunt destui în măsură s-o facă pentru ca existenţa posibilităţii să se justifice.
@ Ştefan A. - este exact e-banking-ul existent şi-n România, doar că acesta nu autorizează accesul în contul administraţiei de stat. Aşa-zisa "semnătură electronică" îţi conferă de fapt accesul la contul personal unde poţi afla ce sumă eşti dator în momentul efectuării plăţii. Altfel, oricine poate plăti într-un cont al trezoreriei, dacă ştie ce şi mai ales cât!
Procedura atribuirii "semnăturii electronice" este, în momentul de faţă, absolut inacceptabilă.

Luigi spunea...

@Gopo Un sistem informatic fiscal de nivel naţional nu se instalează ca MS Office, să dai Next, Next, Finish şi gata. Sunt ţ-şpe nivele de lucru prin care TREBUIE să treci ca să iasă ceva cât de cât viabil: analiză, proiectare, design, prototip, dezvoltare, testare, implementare fază pilot, corectare, eventuală reproiectare, formarea utilizatorilor, asigurare suport, asigurare mentenanţă. Pentru un sistem informatic fiscal naţional, munca se cuantifică in milioane de ore om, chiar dacă cineva ar veni cu un soft perfect funcţional in altă ţară. Nu din poezie TREBUIE astea, ci fiindcă nu e viabil altfel. Îţi zic că aşa ceva nu se poate implementa între 26 noiembrie si 1 ianuarie, pentru că am şstiu ce înseamnă proiect viabil şi ce nu e. Modul în care se defineşte nevoia lui - să-l facem de azi pe mâine că altfel cade casa pe noi, îl face o fantezie neviabilă.
Apropos de BRD-Net - cum faci să plăteşti orice factură ? Nu cumva mai întâi trebuie sa ceri unui funcţionar bancar să-ţi înregistreze contul beneficiarului, altfel nefiind posibil să faci nicio plată ? Ai dat singur un exemplu de sistem informatic neperformant.

Constantin Gheorghe spunea...

Luigi, ai perfectă dreptate. Cel mai bun exemplu: sistemul informatic de la Agenţia pentru Plăţi în Agricultură. Care şi acum are belele, deşi vreun an nu ne-au dat banii pentru subvenţii, că nu funcţiona, şi a început un hei-rup general. Iar programul era, dacă îmi aduc bine aminte, unul agreat de CE, care a funcţionat şi pe la alţii.

Gopo spunea...

@Luigi

Stiu foarte bine ce e un ciclu de dezvoltare in software, mersi de lectie, fiindca sunt programator de ceva ani. Toate lucrurile enumerate de tine sunt perfect adevarate - ei si ? Eu vorbeam de reflexul pavlovian intruchipat de tovarasul Gheorghe, tipic functionarului roman - "nu se poate dom'le". E un reflex stravechi, institutionalizat in practici si-n capetele autorilor legilor : cetateanul e suspect, trebuie controlat, banuit, verificat pana la sosete, iar functionarul exista pentru strange mormane de hartoage, NU pentru a ajuta pe amaratul ala.

Absurditati ca in Romania NU mai vezi in alte parti. Par example, povestea cu cazierul. Daca vrei sa te inscrii la examen pentru a obtine permis de conducere, Politia Romana iti cere cazierul ... pe care ti-l elibereaza Politia Romana.

Cat despre BRD-NET, te inseli. Exista un numar de beneficiari adaugati automat, cum ar fi Vodafone, Orange, etc. Daca doresc sa mai adaug un beneficiar, da, trebuie sa dau un telefon si sa le dictez alora de la call-center codul Iban. Dureaza 3-4 ore din momentul convorbirii pana cand pot sa efectuez plati in contul respectiv. Asa ca scuza "nu se poate" nu tine, daca BRD poate nu exista nici un motiv rational pentru care si alte institutii sa nu poata face acelasi lucru.

Constantin Gheorghe spunea...

Gopo, nu sunt tovarăş cu tine. Şi dacă ai judeca economic, ai înţelege că nu poţi construi, cu costuri enorme, un sistem care să fie util cel mult pentru câteva sute de mii de oameni. Câte firme fac plata pe Net, acolo unde există facilitatea asta? Câţi indivizi fac asta? Nu ţi s-a întâmplat să te sune ăla de la telefonia mobilă, să te ameninţe că-ţi taie telefonul, deşi tu ai plătit, dar între bancă şi firmă a intervenit un sughiţ pe reţea?
Eu am spus că este imposibil să realizezi integral plata dărilor pe calculator, cum ne "ameninţă" boc şi ai lui, ca să justifice contracte cu parandărăt garantat. Şi vei fi obligat să plăteşti în continuare funcţionari, câtă vreme doar o minoritate poate şi ştie să facă astfel de plăţi. De ce şi-ar face coana Safta de la Atârnaţi, cu o pensie de trei sute de lei pe lună, un cont în bancă, şi-ar lua calculator, şi-ar cumpăra un abonament la Internet, doar ca să plătească o dată pe an impozit pe coşmelia ei de chirpici? Câte milioane sunt în situaţia asta? Ne ducem iar spre o formă fără fond, iar ni se vând iluzii.
N-ar fi mai simplu să reducem numărul de impozite la vreo cinci-şase, care să poată fi plătite fără penalităţi oricând în cursul anului? De ce să nu introducem Contribuţia Socială Generalizată, unde să intre tot: pensie, şomaj, asigurări de sănătate? Pe care s-o plătească inclusiv pensionarii, în cazul lor pentru asigurările de sănătate.
Înainte de a visa la tot felul de tâmpenii, în care să aruncăm miliarde de euro, nu mai bine vedem ce nu merge în actualul sistem, şi-l schimbăm pe ăsta? Iar în timp, nu de azi pe mâine, construim şi alternativa, pregătim oamenii, interconectăm bazele de date, fără grabă şi raportări mirobolante, ca pe vremea lui ceauşescu?

Andrei Gheorghe spunea...

In legatura cu ce se intampla in romania si nu se intampla in alte parti, un medic mai tanar care a fost in anglia la un stagiu mi-a povestit o patanie de acolo.

Pe el il mai doare spatele din cand in cand. Durerea nu cedeaza la paracetamol dar trece la diclofenac.

Il apuca necazul intr-o zi si se duce la farmacie sa isi cumpere diclofenac. Cei de acolo nu vor sa ii vanda, ii spun ca are nevoie de reteta de la medicul de familie. Fara retea pot sa ii dea decat paracetamol. "Pai si eu sint medic. / Nu ne intereseaza, reteta de la medicul de familie".

In fine, se suie in masina cu tot cu durere, conduce 100 km pana la medicul de familie la care fusese repartizat. cateva zeci de lire constultatia apoi: "Buna ziua. / Buna ziua. / Ma doare spatele si am nevoie de reteta ca sa imi cumpar diclofenac. / Bine, dar hai sa incercam intai cu paracetamol. / Stiti, sint medic, am mai incercat sa iau paracetamol si nu m-a ajutat, diclofenacul imi face bine / Bun, dar uite protocolul spune sa incercam intai paracetamol. / Am mai incercat, nu merge, stiti, lucrez in domeniu. / Domle, asa scrie la protocol "

In fine, omul nostru se intoarce inapoi cu o reteta pt paracetamol. Isi face rost de diclofenac "pe naspa".

Ce vreau sa spun: cioflingari rau intentionati exista si in sistemul public, si in cel privat; si in romania dar si in afara ei.

Nu spun ca in romania treaba ar merge uns, dimpotriva, societatea noastra are suferinte mari si grave. Dar sloganul "doar in romania este posibil asa ceeevaaa!!" este caracteristic celor cu inteligenta sub medie si neinformati.

Fără ură, dar cu îngrijorare, despre viitor.

  Văd că și Elveția dă târcoale NATO. Cică îi tremură anumite părți ale anatomiei de frica rușilor. Măi, să fie! Când dracu au dat năvală ru...