CTP, pe Realitatea, povesteşte despre o emisiune a lui Tucă, la care participa alături de Adrian Păunescu. Şi despre cum îi reproşa el lui Păunescu faptul că a fost un herald al naţional-comunismului, marele maestru agitprop al Epocii de Aur.
Şi mă gândeam: da, cu puţină bună-voinţă(pentru că vorbim despre un clişeu, despre un mod de a asocia fascismul şi comunismul, pentru a pune semnul egalităţii între ele, tot din motive propagandistice) putem spune că regimul Ceauşescu a fost unul naţional-comunist. Dar după două decenii am ajuns să trăim în naţional-cretinism. Ăsta o sensul progresului?
PS: mărturisesc, m-a impresionat profund ce scrie Dorin Tudoran despre Adrian Păunescu. O probă de caracter!
PS: mărturisesc, m-a impresionat profund ce scrie Dorin Tudoran despre Adrian Păunescu. O probă de caracter!
3 comentarii:
Regret nespus moartea lui Adrian Păunescu, fără îndoială o culme poetică a erei socialiste şi a realizărilor sale. Un Maiakovski al vremurilor mai actuale. Prin opera sa şi-a câştigat un loc incontestabil în panteonul literelor româneşti. La un anumit moment istoric a înţeles ca nimeni altul nevoile spirituale ale maselor de tineri, pe care i-a hrănit cu muzica şi poezia sa. Autor al fenomenul artistico-politic intitulat Cenaclul Flacără, torţă de foc atât socialistă cât şi naţională, luminând cerul conştiinţelor tinere în anii 80, figura sa nu va trece neconsemnată în cartea neamului.Dacă după tragicul accident petrecut pe stadionul din Ploieşti în 1985,unde nu a avut nici o vină, era lăsat să-şi continue munca de formare, educare,înălţare a conştiinţei socialiste a tinerei generaţii prin cuvânt poetic purtat către inimi de strune şi cântec, poate alta era istoria de acum a României.După contrarevoluţia din 1989 a avut curajul şi demnitatea să nu se dezică de Ceauşescu aşa cum au făcut atâţia alţi mânuitori mai mari sau mai mici ai condeiului care au scuipat fără scrupule unde au lins.
Talentul său uriaş, poate atingând înălţimile geniului, a atras invidia turbată a unor confraţi care nu s-au abţinut în al calomnia în fel şi chip.
Din păcate, după 1989 acest mare poet s-a lăsat prins în capcana duşmanilor patriei şi ai clasei muncitoare, alegând să gireze nefericit social-democraţia iliesciană vânzătoare de ţară.
Aceste mari spirite traiesc intotdeauna deasupra vremurilor. Adrian Paunescu a fost un mare suflet, si ramine pentru noi un liant tot de suflet, al romanilor.
Cred ca a suferit mult vazind cum politicienii nu pot schimba in bine tara, nici in comunism, nici in capitalism. In comunism a fost o inspiratie si o poarta de manifestare artistica pentru tinerii vremii. Eu il apreciez pentru ca a stiut sa se foloseasca de robinetele puterii in vremuri negre pentru a da speranta oamenilor. Si ca a fost la stinga.
Omul Adrian Paunescu a disparut. A ramas amintirea lui sustinuta de scris, imagini si muzica. Un volum imens. Vor tece zeci de zni pina va fi explorat in totalitate. Dar va merita.
Ascultind versurile lui cintate de mari nostri folkisti, tinerii se intreaba: "Si versurile astea sint scrise tot de Adrian Paunescu "?
Trimiteți un comentariu