Nedumeriri duminicale(2)

Azi e ziua nedumeririlor. Un oarecare Şuţu, fotograf decent altminteri, dar jurnalist de doi bani, se întreabă pe blogul lui "de ce avem nevoie de Severin". I-a luat, cică, un interviu, şi tot nedumerit e. N-am înţeles dacă e de bine sau de rău. Probabil că de rău, el fiind cam portocaliu în cerul gurii.

Musiu Şuţu e supărat că pe Wikipedia, de unde crede el că ar putea fi cunoscut cineva, nu se pomeneşte de farsa aia cretină a Caţavencilor, ceva cu H2O, ci doar de meritele lui Severin. Care nu sunt puţine. Şi nici mici. Severin poate să-ţi placă, sau nu. Acum mulţi îl muşcă de cur pentru că a îndrăznit să-l arate în mizeria lui morală şi intelectuală pe Marele Cârmaci şi pentru că i-a zis vreo câteva de dulce "minunii" politico-civice Monica Macovei.

Sigur, pentru unul ca Şuţu meritele profesionale sunt plictisitoare, mult mai mişto sunt scandalurile, că din asta a ajuns să trăiască jurnalistul român, nu din profesionalism. De aia mintea lui nu poate pricepe de ce ar avera nevoie românii de Severin la Bruxelles. Nu-i nimic, o s-o avem pe aia mică, cu buze mari şi creierul lejer! Care ne va fi foarte utilă!

A ajuns un loc comun ca, indiferent ce ar face un politician, şi oricât de dedicat ar fi ţării sale, să fie judecat de tot felul de tembeli, după criterii care nu au nimic de-a face cu realitatea. Şi un răspuns aiurea la o întrebare aiurea să conteze mai mult decât faptul că ai reprezentat cu demnitate ţara ta, în împrejurări deloc favorabile ei.

Drept pentru care am şi eu o nedumerire: de ce avem nevoie de jurnalişti ca Şuţu în presă?

Şi mai am o nedumerire: ce i-a venit lui Băsescu, de i-a făcut "operaţie" de schimbare a sexului liderului Kadima, Tzipi Livni?

Fă Europa să vibreze!

Nedumeriri duminicale

Am şi eu nişte mici nedumeriri. Una îl priveşte pe Dan Chişu. Cine dracu' l-a păcălit, spunându-i că ştie să gătească, ba, mai mult, că poate face şi o emisiune pe teme culinare? Ceva mai penibil n-am văzut! Sunt atâţia tineri care au ceva de spus în materie, au şi carismă, şi cu toate astea fie sunt pe la televiziuni de care n-a auzit mai nimeni, fie nu interesează pe nimeni. Acum, onest, nici emisiunile culinere de pe Prima Tv, nici cele de pe "Euforia Tv" nu sunt cine ştie ce, dar la Euforia vezi şi emisiuni făcute de televiziuni serioase.

Ştiu că Adi Hădean face o serie de emisiuni pentru TVR şi pentru o televiziune de nişă. Mai greu e să aflu orele de difuzare, în rest e bine! Ce vreau să spun? În lumea asta dominată de fast food şi de Obiecte Comestibile Neidentificabile(OCNI!), a şti să găteşti este un act de supravieţuire! Public ar fi, inteligenţă pe la realizatorii noştri, mai rar.

A doua mică nedumerire. E chiar aşa de mare jalea la PD-L, de a ajuns Traian Băsescu să alerge ca o muscă beată pe la tot felul de şuşanele? Aseară s-a dus şi la Ploieşti, la o paranghelie la care a primit titlul de "Om al anului". N-a aflat al cărui an, dar să nu se împiedică el în amănunte! L-a primit, că era la muls voturi! Şi calul de dar nu se caută la dinţi!

Remarca aia cu inteligenţii, din rândul cărora nu face parte, e de antologie, şi scarpină poporul manelist între coarnele prostiei. Aferim! Mai bine îi dădeau titlul de "Neinteligentul deceniului!" De unde se vede că stocul naţional de inteligenţă este în dramatic declin!

A treia nedumerire ne priveşte pe toţi: chiar suntem masochişti? Cât îi mai suportăm pe nesimţiţii ăia de la Bechtel? Autostrada Transilvania a devenit un sac fără fund! Acum mai cer 250 de milioane de euro! Se va termina vreodată? Mă tem că nu!

Dacă tot e Iubitul nostru Conducător pus pe fapte mari, de ce nu convoacă un Referndum, prin care poporul recunoscător să dea un şut în cur lipitorilor ălora nesimţite? Sau asta înseamnă, de fapt, sexul oral cu marii licurici?

Opel cu chirilice

Bizară operaţiune de "salvare" a firmei Opel! După ce au discutat cu Fiat, nemţii, supăraţi că americanii de la GM, firma-mamă, au mai cerut un ajutor de 300 de milioane de euro, pentru asigurarea capitalului de lucru, dacă am înţeles eu bine, guvernul de la Berlin a bătut palma cu Magna International Inc. Firmă care se ocupă cu producţia de componente pentru industria auto. Magna este o coproducţie canadiano-austriacă, dar în afacere sunt amestecaţi şi ruşii de la GAZ şi de la Sberbank. Iar guvernul federal german va acorda noii entităţi un ajutor de 1,5 miliarde de euro.

Fără isterii antiruse, fără teorii ale conspiraţiei, fără politicieni cretini şi "societari civici" făcând spume la gură despre pericolul de la Răsărit. Sunt curios, dacă la "Dacia" am fi avut de ales între faliment şi preluarea firmei de către GAZ, ce-am fi preferat noi? Răspuns corect: 99,999% şanse ca "Dacia" să intre în faliment! Noroc că nemţii au mai multă minte decât noi, altminteri vorbeam despre Opel la timpul trecut.

Şi cum Opel are o divizie şi în Marea Britanie, Vauxhall, care dă de lucru la circa 5000 de muncitori, şi guvernul britanic începe să caute bani pentru a ţine uzina în viaţă. Deşi ei au cele mai reci relaţii cu putinţă cu ruşii, zicala "Fă-te frate cu Dracu', până treci puntea", funcţionează la fix!

Societatea civilă de partid

Unul dintre cei mai siniştri pupincurişti portocalii de la "Cotidianul", Cristian Pătrăşconiu, scrie azi un editorial despre lista cu trei capete a PD-L. Unul dintre capetele balaurului pedelist este, evident, muierea europeană a anului, Monica Macovei. Citez: " Monica Macovei. E pozitia numarul doi de pe lista PDL. Ar fi fost un excelent cap de lista pe care însă pedeliştii şi l-au refuzat, dupa mine în chip inexplicabil. În loc să lucreze puternic în jurul acestui personaj cu mare trecere la Bruxelles, pedeliştii (strategii?) au preferat să o pună pe doamna Macovei în tot felul de paranteze de campanie inutile."

Paranteza de campanie era o şedinţă de strâns mâini prin nu'ş ce piaţă bucureşteană. Unde avea o mutră atât de acră, încât se cam făcuse gol în jurul ei. Cum se face acum în PD-L, tot în jurul ei. Ideea asta că ea, TRU şi Cristian Preda formează în partid "grupul societăţii civile" e de tot râsul. Ce drac de societate civilă e asta, cu carnet de partid? Şi ei vor să fie "farul moral" al societăţii? A se scuti!

Dialoagele Marelui Mârlan

Hai, c-am comis-o şi eu! EBA cu "succesuri", Crin cu "serviciuri", eu ce cusur am? Deci, dialoage. Azi în Oltenia, dus să jumoale de voturi "Cocoşul de Hurez", Traian Băsescu a dat o raită şi prin Craiova, la o ... expoziţie de flori!

Acolo un juvete rău de gură a avut următorul dialog deloc platonic cu Marele Mârlan:

"Ce faceţi, dom' preşedinte, sunteţi în campanie? Ajutaţi PDL-ul?" întrebă juvetele nostru.

Marele Mârlan îi dă replica: "Cine ţi-a spus ţie de campanie? Ţi-a dat ordin vreo slugă politică?"

Juvetele nu se lasă: "Dar timp de patru ani n-aţi fost niciunde şi acum vă plimbaţi prin toată ţara".

"Cotidianul" n-a aflat de dialog, în schimb vede că Marele Mârlan a fost întâmpinat cu simpatie de nişte pesedişti, care scandau...PSD! PSD! PSD! Asta e: dialoage!

PS: Oficina ne prezintă varianta băsesciană a "Fetiţei cu chibrituri". Pupincurismul este şi el o artă. Cu tendinţă, vezi bine!

Marea de nisip

Securiştii între ei

Nu mă pot supăra că Băsescu i-a zis vreo câteva de grad şi de funcţie lui Hurezeanu, cum nu pot să mă abţin să nu râd când aflu că Hurezeanui îl dă în judecată pe Băsescu! S-au încăierat doi indivizi ale căror legături cu serviciile de informaţii, române şi străine, totalitare şi democrate(Sunt idiot? Aşa ceva nu există! În fine...) sunt de notorietate.

De ce s-a băşicat Hurezeanu? Pentru o aluzie a lui Băsescu despre relaţiile lui cu Securitatea. De fapt, cred că a fost mai mult decât o aluzie, a fost o pisică mare şi neagră, menită să-i închidă gura lui Hurezeanu. Iar avertismentul a fost receptat cum se cuvine!

De fapt, cred sincer că Hurezeanu a lucrat dublu, dacă nu cumva triplu. Este indiscutabil faptul că a fost recrutat de Securitate, care avea o obsesie să penetreze "Europa Liberă". Dar nu pentru a împiedica criticile la adresa Măreţului Conducător. Ci pentru că era o vacă bună de muls pentru informaţii.

Se prea poate să se fi jucat un joc şi mai pervers. Cei care l-au recrutat şi pregătit pe Hurezeanu să fi fost convinşi că va sări pârleazul în tabăra adversă. Şi să fi profitat de asta pentru a strecura anumite informaţii adversarului, cum am spus, în jocuri informative cu miză mult mai mare decât penetrarea "Europei Libere".

Cert este că în RFG Hurezeanu a avut doi stăpâni: CIA şi apoi un serviciu german de informaţii. La fel de cert este că a rămas agent de influenţă al germanilor la întoarcerea în România. Vă mai aduceţi aminte ce povestea Hurezeanu despre perioada când era consilierul lui Năstase? Că nu vorbea nimeni cu el în Palatul Victoria? De ce? De ce nu-l suporta Miki Şpagă? Şi episodul ciudat al neacceptării colaborării cu Emil Constantinescu, care-i oferise şi el un post de consilier la Cotroceni. Ia puneţi-vă neuronul la muncă!

Nu ştiu dacă serviciile noastre de informaţii l-au deranjat sau nu pe jurnalist în ultimii ani. Dar este evident că Băsescu ştie mai mult decât spune despre Hurezeanu. Şi nu poate şti decât de la servicii. Motiv să cred că nu trece mult până când file rătăcite din dosarul profesional(parcă aşa-i zice acum, nu?) al lui Hurezeanu vor poposi într-o redacţie. Nu neapărat portocalie în cerul gurii.

Îmi pare rău, dar cei care s-au repezit să-l apere pe Hurezeanu s-ar putea face curând de tot rahatul, în hăhăitul satisfăcut al lui Băsescu. Ar fi o lovitură dură dată presei româneşti.

Un cuvânt şi despre "Europa Liberă" şi despre lupta ei pentru democraţie. A fost o nenorocită oficină de propagandă, de aceeaşi teapă cu oficinele comuniste ale RSR. Dacă suntem unde suntem, cu politica şi morala, suntem şi pentru că, timp de 50 de ani, singura sursă alternativă de informaţii a fost un instrument de spălat creierele şi de manipulare. Pentru răul făcut României ăia de la Europa Liberă meritau uitaţi, nu decoraţi şi pupaţi în cur. Asta dacă eram un popor cu demnitate. Cum nu suntem, am luat de bune minciunile "Europei Libere" şi ne-a făcut din trecut viitor. Aşa că dacă Hurezeanu şi-o ia acum peste bot, nu pot decât să mă bucur. Deşi e prea puţin şi mult prea târziu!

PS: Ştiu c-o să mi se reproşeze că nu am amintit de "martirii" Europei Libere", ăia "iradiaţi" de Securitate. Până nu mi se dă şi o explicaţie logică a "mecanismului" de iradiere, rămâne cum am stabilit: cancerul nu avea interdicţie la "Europa Liberă". Şi această manipulare este o mizerie morală. Altminteri, Dumnezeu să-i odihnească!

Papa bun

Haleală pentru cei cu multe răşini. Nu de la noi, ci din Brazilia. Unde se moare de foame mai ceva ca la noi. Dar au şi ei Dorobanţiul lor! Tutele sunt însă infinit mai mişto!

Capitalismul mesianic

Portretul unui capitalist

În L'Expansion, altminteri revistă serioasă şi scrisă bine, dedicată economiei, în general, şi economiei franceze, în special, un interviu cu un nene ciudat bine, Howard Bloom, autorul unei cărţi la fel de bizare, The Genius of the Beast : A Radical Re-Vision of Capitalism, vorbeşte despre capitalismul mesianic.

"La bête (the beast), c'est la civilisation occidentale. Le métabolisme de cette bête, c'est le capitalisme. On accuse notre système économique de créer des besoins artificiels afin de pomper argent, sang et esprit des citoyens. Peu d'entre nous s'élèvent pour prendre sa défense. Je trouve que c'est injuste.

Je propose de créer un mythe radicalement nouveau, fondé sur l'histoire et sur la science. A mes yeux, pour imparfait qu'il soit, violent et sanguinaire à ses heures, le système libéral est pourtant l'outil le plus abouti, le plus performant qui ait jamais existé. La plupart des croyances - christianisme, bouddhisme, islam, marxisme - ont promis d'élever le pauvre et l'opprimé. Seul le capitalisme l'a réalisé. Il élève les pauvres et les aide à vivre leurs rêves. Pas de promesses, mais des preuves, que nous avons trop souvent tendance à prendre comme des acquis, oubliant nos conditions de vie d'autrefois."

Şi mai mişto e asta: "A mes yeux, l'univers est un gigantesque moteur de recherche évolutionniste, une sorte de Google géant qui étend partout ses possibilités d'action, de création. J'estime que le capitalisme est le système le plus naturel, le plus stable dans le temps, capable de résister aux crises, aux guerres, à la maladie. La preuve : il perdure depuis le temps des pharaons. Si ce miracle est possible, c'est, selon moi, que ce système est le « talent » de l'univers, cette machine autorégulatrice et évolutionniste qui n'arrête jamais d'explorer de nouvelles possibilités, de tirer des enseignements de ses erreurs, en allant toujours plus loin dans l'amélioration. Le problème, c'est que ce système capitaliste a perdu son âme, a oublié son côté messianique, dont le but premier est d'apporter le confort à l'homme. Le code implicite du système occidental est de nous élever les uns les autres, et à l'échelle internationale. C'est un appel séculaire à exercer son essence messianique, c'est un appel économique à sauver notre prochain. Il faut d'urgence réinventer ce système, qui a donné à la civilisation occidentale sa force sur le long terme et ses récentes faiblesses. Nous devons rappeler le capitalisme à sa mission."

Chestia aia cu faraonii pe post de mari capitalişti(de stat, vezi bine, că nu au construit coşmeliile alea la care căscăm gura din banii lor!) e bună! Şi mai mult, Dumnezeu ne-a dat, odată cu viaţa, şi capitalismul. La rigoare, putem gândi că avem capitalismul înscris în gene, nu-i aşa? Afirmaţia o fi valabilă şi pentru bacteriile xenofobe?

Frumuseţea Diavolului

Ceea ce vedeţi este imaginea unei poluări cu reziduuri de petrol, la Athabasca, provincia canadiană Alberta, unde se extrage ţiţei din şisturi bituminoase. Şi Diavolul poate fi frumos, dacă îl admiri de la distanţa potrivită...

Ochiul Pământului

Rezervaţia naturală Yellowstone (Wyoming, SUA), Grand Prismatic Spring.

Care campanie, care Europă?

Nu mă trage foarte tare inima să scriu despre campania electorală pentru alegerile europene. Pentru simplul şi bunul motiv că totul este o farsă sinistră, o campanie mascată pentru alegerile prezidenţiale, în care se inventează cele mai cretine evenimente, de genul celei la care participă azi Băsescu. Marea îmbrăţişare la Alba Iulia. Pe bani publici, cu elicopterul statului, SPP şi toate cele!

Vorba prietenului Mordechai: "Hai şi cu spirala în puţă goală la Costineşti şi Greg Bivolaru poate fi uitat. Marele guru Traian rulz." De-un pipi aromat s-o mai găsi!

Era evident faptul că Traian Băsescu se va amesteca în campania asta, până la punctul în care ORICE fel de temă europeană va fi dată uitării. Şi când au doi membri ai familiei Băsaescu în campanie, e vorba de succesuri garantate! Din păcate, nici PNL, nici PSD nu au rezistat tentaţiei de a-i răspunde lui Băsescu fix cu aceeaşi monedă. Provocând năuceala ambasadorului Olandei, care şi-a exprimat public neputinţa de a înţelege ce i-a apucat pe prezidenţiabili.

Luate pe bucăţele, recte candidat cu candidat, partidele au atins şi teme europene. Mai ales prin oamenii care n-au prins muşte în hemiciclul de la Bruxelles. Severin, Corina Creţu, Ioan Mircea Paşcu, dintre cei pe care îi ştiu eu de la PSD, Adina Vălean, Renate Weber şi Ramona Mănescu de la liberali, Jean Marinescu, de la PD-L( o mare decepţie cei trei: Cristian Preda, care mestecă vorbe şi nu spune mai nimic, vezi emisiunea de la A 3, TRU, nu că aveam mari aşteptări, dar..şi Macovei) şi un candidat al UDMR, Iuliu Winkler, cu un discurs decent şi în limba română. În rest, Dumnezeu cu mila!

Nu pot uita nici clipurile penibile ale partidelor. Ăla cu Stolojan, în pantofi scumpi, dedicând o odă pământului pe care ţăranii îl lucrează desculţi, ca în urmă cu câteva secole, este de antologie!

Sigur că partidele n-au reuşit decât să fie ridicole în campania asta. Sigur n-au să scoată la vot nici măcar o babă chioară şi surdă cu ceea ce au făcut până acum. Mai grav este că alegerile astea chiar au o miză, care este mărită de criza economică. O criză care va mai dura, şi în rezolvarea căreia o Europă puternică ar conta foarte mult. Şi ea nu poate fi puternică fără sprijinul cetăţenilor ei.

Mă veţi întreba ce fel de teme ar fi trebuit abordate în campanie. Aveţi aici, aici şi aici trei puncte de vedere din Le Monde. Iar aici o posibilă explicaţie pentru absenteismul masiv din Franţa. Se aplică şi la noi. În fine, îţi plac sau nu cei doi flăcăi, le zic şi ei bine!

PS: am găsit şi clipul cu dragă Stolo. Fiţi atenţi la secundele 1 şi 2. Stop cadru pe pantofi!

Iegzâstă o iesplicaţâie

Mă miram eu de ce s-a acutizat aşa brusc povestea cu "Stadionul Naţional" şi de ce se chinuie Oficiosul să i-l pună în braţe lui Sorin Oprescu(nu că doctorul, ca primar, ar fi vreo minune a administraţiei!). Pe şestache, Curtea de Conturi a României a dat o decizie, care obligă neşte scule pe basculă din Primăria Generală, pe vremea când era condusă de purceluşul rozaliu Videanu, inclusiv pe rozaliu, la plata a peste 4,4 milioane de lei noi pentru diverse nereguli, inclusiv pentru borduriadă. Amănunte la Iosif Buble. Într-un Raport al Curţii ce găsim noi despre Stadion? Citiţi aici, la pagina 2.

Ce-mi place mie deontologia profesională a jurnaliştilor! Dacă nu era Iosif, de unde aflam noi de Raportul şi de condamnările pronunţate de Curtea de Conturi? De la EvZ? De la minunatele televiziuni de ştiri? Păi Iosif lucrează la Antena 3!

EBA, acelaşi populism

EBA, acelaşi populism ca şi cel al tăticului, acum într-o nouă prezentare. În emisiunea lui Victor Ciutacu, drăguţa mioară, despre care aflăm că e "tunată"(boticul injectat cu colagen!) spune că ar fi de acord cu legalizarea consumului de droguri uşoare, cum este marijuana. Sincer să fiu, şi eu. Pentru simplul motiv că am scăpa de ceva belele de natură socială şi penală. Dar una este uzul, şi alta abuzul. Şi în plus, conform regulii care spune că orice soluţie naşte noi probleme, cei care au făcut pasul legalizării drogurilor uşoare au acum pe cap alte belele, derivate din consumul lor.

Dacă EBA determină o discuţie serioasă pe această temă, de ce nu, s-o facem. Tare mă tem însă că această "toleranţă" va dura fix până pe 8 iunie, ora 00. Pentru că i-a spus ei cineva că aşa îi va scoate pe tineri la vot şi o vor vota. După care Dumnezeu cu mila! C'aşa-i la noi!

Berea tâmpeşte!

Un nene, Freddy Heineken, proprietarul imperiului olandez al berii cu acelaşi nume, s-a trezit el într-o dimineaţă că pofteşte o hartă a Europei şi un creion. Şi după modelul inaugurat de Stalin, s-a apucat să decupeze statele europene, cu creionul pe hârtie, după principiul "small is beautiful". Ce-a ieşit, găsiţi aici, cu lista noilor state, cu tot. De ce a pus capitala Moldovei la Bacău, numai el ştie! Şi e greu să fie întrebat, pentru că a dat colţul în 2002.

Drept este că omul nostru a propus şi îmbutelierea berii în sticle dreptunghiulare, pentru a fi reciclate drept cărămizi, în construcţii. Parcă începe să se explice: berea tâmpeşte!

PS: harta asta o să-i facă plăcere lui Mordechai, că el gustă toate ciudăţeniile astea.

O veste proastă

Viitoarea criză economică a început deja! Cel puţin aşa susţine Frédéric Lemaître în "Le Monde", şi, dacă citiţi cu atenţie argumentaţia lui, s-ar putea să-i daţi dreptate. Eu, unul, îl cred. Dintr-un singur motiv: capitalismul a ajuns în faza demenţei senile, în care nu mai poate învăţa nimic din ceea ce i se întâmplă, şi în care nu ştie decât un lucru: cât mai mulţi bani, cât mai repede, întâmplă-se ce s-o întâmpla!

Două citate în sprijinul celor de mai sus: "Plus discrets qu'hier mais aussi déterminés, les opérateurs poursuivent leurs pratiques opaques. Exemple : il ne se passe pas un mois sans qu'une banque ou une Bourse crée une "plate-forme alternative", une Bourse d'un nouveau genre dont le principe est de travailler à l'abri des regards. Le nom anglais est plus explicite : les Anglo-Saxons parlent de "dark pools". Tout est dit. Vous avez aimé les subprimes, les Credit Default Swaps et autres produits titrisés dans lesquels, à votre insu, votre banquier avait placé une partie de vos économies ? Demain, vous adorerez Xetra Midpoint, Smartpool, Chi-X-Delta et NeuroDark." Cu alte cuvinte, se produc în draci banii virtuali pe care îi vom plăti, peste doi-trei ani, după modelul deja consacrat acum, tot noi, din taxe şi impozite.

"Comment en est-on arrivé là ? Une partie de la réponse figure dans un petit essai passionnant, à la fois philosophique et économique, que vient de publier Charles-Henri Filippi. Dans L'Argent sans maître (éd. Descartes et Cie, 96 p., 15 euros), cet ancien collaborateur de Laurent Fabius, qui fut jusqu'à récemment patron de la filiale française d'HSBC, explique comment, au fil des siècles, l'argent, qui était un moyen d'émancipation, est devenu une religion. Surtout, il démontre comment la cupidité, "stimulant individuel", est, elle, devenue un véritable "système de gouvernance" et le "fondement institutionnalisé d'un enrichissement sans cause réelle et sans limite sérieuse".

Şi Patapievici ne bate obrazul pentru că suntem critici la adresa capitalismului? Că vrem ca statul să se ia în serios şi să-şi facă datoria, să ne apere interesele, nouă, cetăţenilor, nu jigodiilor care câştigă zeci şi sute de milioane de euro şi de dolari, doar pentru că au adus economia mondială în pragul dezastrului? Chiar aşa, jegurile astea nu mai au nicio ruşine?

PS: cred că ar trebui să citiţi şi asta.

Disecând un discurs

Articolul de azi, din EvZ, semnat de Patapievici este exemplar pentru un anume mod de gândire, care face extrem de mult rău dezbaterii publice din România, şi, în ultimă instanţă, alimentează ceea ce regretatul Octavian Paler numea "războiul româno-român", care, mai nou, se poartă şi prin intermediari, de la Bruxelles şi de aiurea.

Vreau să fac abstracţie de opoziţia stânga-dreapta, pentru că, oricum am judeca cele scrise de Patapievici, nu despre stânga şi despre dreapta este vorba. Dacă suntem oneşti şi nu ne lăsăm amăgiţi9, recunoaştem că între cele două mari ideologii care au dominat lumea democratică în secolele 19 şi 20, socialismul şi liberalismul, cu toate formele pe care le-au cunoscut în decursul timpului, s-a produs o convergenţă de valori şi de soluţii. Este un soi de deplasare către centru, dintr-un motiv extrem de simplu: apariţia, după primul război mondial, a unei clase de mijloc, care-şi are originea mai ales în rândul clasei muncitoare, dar şi în rândul micii burghezii angajată în meserii liberale.

Această clasă de mijloc s-a lărgit considerabil graţie beneficiilor "Statului Providenţă", imaginat de stânga şi pus în practică atât de stânga, cât şi de dreapta. Când ai cuprinse în clasa de mijloc circa 70%-80% din populaţie, nu ai cum veni cu demersuri radicale, care să pună în discuţie acquisul social.

Aşa se face că multă vreme între guvernările de stânga şi de dreapta au existat extrem de mici diferenţe, poziţiile radicale, extreme, fiind asumate de partide marginale şi exotice, rămăşiţe ale unor proiecte totalitare sau autoritare.

Acum suntem pe punctul de a constata că acea clasă de mijloc, care dădea tărie şi stabilitate democraţiei, care făcea ca economia să se dezvolte în ritmuri înalte, nu mai există, locul ei fiind luat de o clasă populară, care, spre deosebire de clasa de mijloc, are din ce în ce mai puţine certitudini, speranţe şi perspective de viitor. Pentru ea ascensorul social merge în jos, nu în sus.

Această clasă populară nu mai este reprezentată legitim nici de stânga, nici de dreapta, deşi, dintr-o anumită inerţie, reproduce obiceiurile de vot ale clasei de mijloc, căreia i s-a substituit. Această criză identitară se reflectă şi la nivelul partidelor, care au fost vectorii de interese ale unor structuri sociale relativ omogene şi bine structurate. Cel mai bun exemplu îl reprezintă la noi PD, care a trecut în 30 de secunde de la stânga la dreapta, de la Internaţionala Socialistă la Partidul Popular European. Fără dezbatere publică, fără proteste din partea membrilor şi simpatizanţilor, fără sancţiuni la urne.

Demersul lui Patapievici este unul făcut în logica recuperării unui segment social care nu s-a împăcat niciodată cu un anume sistem de valori, propriu democraţiei, şi care este mai degrabă adeptul unui soi de elitism totalitar, cum au mai cunoscut atât România, cât şi Europa, în perioada interbelică. Fără a fi făţiş fascistă, este sigur o formă extremă de gândire de dreapta.

Revin asupra acestui fragment din editorialul lui de azi, pentru că sunt lucruri care ar trebui să ne îngrijoreze: "Spiritul public occidental (sau, mă rog, vocile sale cele mai autoritare şi mai credibile) este dominat, în momentul de faţă, de următoarele trăsături: neîncredere în capitalism (tendinţă spre anticapitalism); încredere în puterea statului de a rezolva orice tip de problemă, publică ori privată (tendinţă spre socialism); dezangajare din marea politică (cu notele dominante: antiamericanism; refuzul politicii militante; pacifism; concesii faţă de agresor, indiferent de natura lui); repudierea credinţei în valabilitatea universală ori în superioritatea valorilor europene; repudierea creştinismului. "

În numele creştinismului şi al credinţei în valabilitatea universală a valorilor europene, naţiunile acestui continent s-au războit între ele sau cu alţii, generând distrugeri inimaginabile şi sute de milioane de morţi, distrugând culturi şi civilizaţii. Ce vrea Patapievici? Europa Unită să intre în conflict cu alţii, să-şi impună cu forţa valorile? Dacă aceste valori sunt superioare celorlalte, se vor impune de la sine, prin atracţia pe care o vor exercita asupra altor culturi şi civilizaţii. Suntem într-o competiţie, din acest punct de vedere, şi câştigă nu cel care are parul mai mare(vezi eşecurile "promovării democraţiei" cu tancul, sau cum spune Patapievici, a militantismului în marea politică, !) ci mintea cea mai limpede şi mai deschisă.

Europa se poate impune în lumea prin folosirea a ceea ce numim acum "soft power". Din acest concept face parte şi pacifismul, şi dialogul cu adversarii democraţiei, pentru că Războiul Rece n-a fost câştigat de democraţie prin confruntare, ci prin dialog şi deschidere faţă de adversarii ei. Una este dialogul, altele sunt concesiile. Să amintim câte concesii au făcut americanii şi unii europeni regimurilor totalitare de prin diverse colţuri ale lumii, în numele "realismului politic"? Nu facem concesii tiranilor, dar nu putem condamna odată cu ei şi popoarele pe care le domină.

" Interesele profunde ale României sunt trei: (I) în politica externă, alianţa occidentală (Uniunea Europeană şi Statele Unite), în datele naţionale care au fost fixate de ultimul discurs ţinut de P.P. Carp în Cameră (18 Decembrie 1915); (II) în politica internă, capitalism, stat de drept, spirit public liberal; (III) în politica socială, susţinerea valorilor tari ale culturii, menţinerea echilibrului între secularizare şi creştinism, stoparea declinului demografic."

Şi aici sunt de discutat o serie de aspecte: alianţa occidentală este o realitate mai slabă şi mai fluidă decât am crede. Am mai scris asta: pentru Europa, SUA sunt competitor strategic. Alianţa de acum este una conjuncturală şi inerţială, o relicvă a Războaielor Mondiale şi mai ales a Războiului Rece. Mai devreme sau mai târziu ea se va destrăma. Cu atât mai mult cu cât SUA se pregătesc de un nou joc bipolar, cel cu China, în care Europa se află la periferia noii arene geostrategice. Logica evoluţiei evenimetelor cere Europei să găsească un mod de a forma o alianţă cu Rusia. O astfel de alianţă ar rupe jocul bipolar SUA-China şi ar face din noua alianţă principalul actor pe scena geopolitică. Pentru asta trebuie găsite mijloacele de a transforma Rusia într-o democraţie funcţională. dar asta nu se poate face cu lideri politici lunatici, precum Băsescu!

Revenind la România, la atât se reduce politica internă: capitalism(ca ideologie, ca un caz particular al economiei de piaţă, ca un duşman al democraţiei?), stat de drept(o ficţiune teoretică, până una-alta) şi spirit public liberal, unde, în ţara cu discursul public al elitelor cel mai intolerant? Sau politica socială: "susţinerea valorilor tari ale culturii, menţinerea echilibrului între secularizare şi creştinism, stoparea declinului demografic." Futeţi, băieţi, numai futeţi! Aşa? Şi gata, am scăpat de sărăcie, de polarizare socială? Sau după coit trebuie să face o vizită pe la moaşte?

Este clar că de la intelectualii publici nu avem ce aştepta, în materie de soluţii pentru problemele României. Nici politicienii nu-s mai de Doamne ajută. Şi atunci? Mă tem că nu am răspuns la asta...Tot ce pot să sper este că nu ne vom întoarce la totalitarism. Deşi nu cred că-l ratăm.

De ce e prost cu repetiţie Patapievici

Jupânul ICR se screme să lumineze minţile votanţilor, cititori ai Oficiosului, şi o face în serial. Fiind, în consecinţă, prost cu repetiţie. Şi a găsit el, pe puncte şi subpuncte, care trebuie să fie calităţile europarlamentarului român. De fapt, exprimă vechea obsesie a GDS, aceea de a fi secţia de cadre a CC al Societăţii Civile, un fel de PCR mai elitist şi mai spălat la minte.

Citez: " Calităţile pe care ar trebui să le aibă un europarlamentar român decurg (sau ar trebui să decurgă) din: (a) actuala situaţie a Parlamentului European; (b) viitoarea menire a Parlamentului European; (c) actuala situaţie a spiritului public occidental; (d) actuala situaţie a spiritului public românesc; (e) interesele profunde ale României".

Şi, când te aştepţi mai puţin, elitistul nostru scoate din joben ţâfna antioccidentală, pe motiv de...deviaţionism de stânga! Luaţi de citiţi: " Referitor la (c). Spiritul public occidental (sau, mă rog, vocile sale cele mai autoritare şi mai credibile) este dominat, în momentul de faţă, de următoarele trăsături: neîncredere în capitalism (tendinţă spre anticapitalism); încredere în puterea statului de a rezolva orice tip de problemă, publică ori privată (tendinţă spre socialism); dezangajare din marea politică (cu notele dominante: antiamericanism; refuzul politicii militante; pacifism; concesii faţă de agresor, indiferent de natura lui); repudierea credinţei în valabilitatea universală ori în superioritatea valorilor europene; repudierea creştinismului."

Când eşti plătit din gros din punga statului, şi ai o sinecură grasă şi pe termen lung, pentru că ai pupat din greu curul Iubitului Conducător, îţi dă mâna să vituperezi anticapitalismul care creşte în Occident. Dar cum ai putea fi altcumva decât anticapitalisat, când excesele unor iresponsabili au aruncat pe drumuri zeci de milioane de oameni, tocmai pentru că statul nu şi-a făcut datoria şi a devenit servitorul cercurilor de interese capitaliste, uitând de menirea sa de a servi interesul public? Şi de ce este blamabil pacifismul? De unde erecţia asta belicoasă la elitiştii patriei, care leşină dacă strănută mai tare lângă ei un băiat de cartier? Ca să nu mai vorbesc despre faptul că dreapta europeană este la fel de "antiamericană" ca şi stânga. Patapievici e bou, de nu înţelege că SUA sunt competitorul nostru strategic, şi când spun noi, mă refer la UE? Cum Rusia şi China sunt în egală măsură acelaşi lucru. Iar Occidentul s-a fragmentat, şi SUA şi-au pierdut îndreptăţirea morală de a fi liderul lui.

Şi mai zice omul nostru: "Orice discuţie privitoare la calităţile cerute de la prezenţa unui parlamentar român în Parlamentul European trebuie întâi de toate să facă explicite premisele şi, deopotrivă, datele constitutive ale agendei pe care acesta este obligat să o servească (măcar că mandatul său nu este imperativ).

Din acest motiv, NU voi vota la alegerile europene din 7 iunie un candidat care: (1) îşi imaginează că se duce la PE să facă legi pentru Europa ori va dori să profite de poziţia lui acolo pentru a impune României, dinafară, regulamente şi directive pe care a eşuat să i le impună, ca legi, cât timp a fost parlamentar în parlamentul naţional; (2) se va lăsa în mod oportunist dus de valul anticapitalist, antiamerican, socialist, anticreştin şi corect politic, care domină azi spiritul public european (George Steiner vorbea în 2004 de „abjecta categorie a corectitudinii politice”); (3) este lipsit de o înaltă sensibilitate etică referitoare la punctul (d); (4) este lipsit de un înalt simţ de răspundere faţă de datele expuse la punctul (e). Europarlamentarul pe care îl voi vota va trebui să aducă o voce românească în chestiuni internaţionaliste şi una europeană în chestiuni româneşti. Dar nu europeană în sensul oportunist şi birocratic de astăzi, ci europeană în sensul părinţilor fondatori ai Uniunii Europene, de care va trebui să se lase inspirat, ghidat şi, cât se poate de concret, sfătuit. Va trebui, deci, să îi citească. Iar vocea românească va trebuie să nu fie vocea „patriotului naţional”, ci vocea subtilă a celui care e conştient de dramatismul chestiunii naţionale."

Mi se pare mie, sau Patapievici tocmai spune că n-ar vota nici cu Monica Macovei, nicu cu EBA? Sau se crede aşa de subtil, încât va putea să-l păcălească pe Zeus? Şi nici cu PD-L, că şi el provine dintr-un partid de stânga, şi e călare bine pe valul socialist, ba îi dă şi bice!

Asta e: o să mai vorbim de prostia lui Patapievici şi joia viitoare, că el e prost de cursă lungă!

Să le dăm idei micuţilor!

Acum, că gripa porcină poposi voioasă şi în ograda noastră, şi nişte băieţi îşi freacă deja mâinile de bucurie la ideea că iar vor vinde statului apă chioară pe post de dezinfectant, şi multe alte nimicuri la preţuri de material ambarcat pe navete spaţiale, le dau şi eu o idee. Venită din Japonia, unde isteria este sport naţional: să pună măşti respiratorii statuilor! Drept e că nu avem prea multe statui, dar găsesc ei o cale să le numere precum Pristanda steagurile!

Nepurtătorii de cuvânt

Un mai cretin mod de comunicare decât cel al Guvernului Boc, greu de imaginat! De când a fost investit, Guvernul a făcut numai gafe! Nimeni nu înţelege nimic din ceea ce se întâmplă, ce măsuri se iau. Boc spune una, miniştrii săi alta, secretarii de stat, dracu ştie mai ce, şefii de partid bat şi ei câmpii, şi din ghiveciul ăsta comunicaţional nu putea lipsi, evident, Traian Băsescu. Care are idei puţine, proaste şi fixe. Dar pe care pupincuriştii din PD-L le consideră geniale, că aşa e ordin de la Împărăţie, iar cei de la PSD nu le consideră nicicum, ei având geniul lor.

Vă vine să credeţi că balamucul de la Guvern are în dotare un purtător de cuvânt? O fătucă din turma de fătuci cu microfon, care populează televiziunile. Habar nu am cum o cheamă, şi nu cred că merită efortul să dau o căutare pe Google, să aflu. Şi Palatul Cotroceni are în dotare o necuvântătoare pe post de purtător de cuvânt. Turcan, pe numele ei. Deşi e de sex masculin, asta nu rămâne decât un simplu amănunt. Pentru ce-şi iau banii cei doi? Mister!

Şi uite aşa Boc vorbeşte azi una despre recalcularea pensiilor mari, ministrul Muncii, Marian Sârbu, nu spune nimic, pentru că pe el nu l-a informat nimeni ce au clocit oranjgutanii din subordine în materie, iar un nea Şeitan, consilier personal al lui Boc, le-a şi tăiat pensiile "profitorilor". Nu-i mişto ţara în care trăim?

Manifestul PES

Un clip deştept pentru o campanie bleagă

Gripa porcină şi ciuma populistă

O tanti venită din SUA pe 23 mai a făcut o formă uşoară de gripă "porcină". Ce mai freamăt, ce mai zbucium! Şi nu atât în rândul medicilor, cât mai ales în rândul politicienilior, care au început bălăcăreala obişnuită, cu înjurături şi hăulituri. Cel mai agresiv este jegul ăla de Nicolaescu, fostul ministru PNL al sănătăţii, care ar face bine să intre în pământ de ruşine, după "reforma" aia din sistem, care l-a dărâmat pe vecie.

Din tăntălăii care au apărut până acum la televizor, unul nu s-a întrebat: "dacă boala era în faza de vindecare, aici, în România, dovadă că femeia este acasă, împreună cu copiii ei, care n-au nimic, cum de n-au identificat-o la plecarea din SUA, când era deja bolnavă, sau la escala de la Frankfurt"?

Ştiţi ce: prefer gripa porcină în locul ciumei populiste. Gripa aia se mai vindecă, ciuma de care vă vorbesc niciodată!

Pentru ţuluşii lui Morar

Povestea asta arată arată adevărata măsură a corupţiei din România. Şi ea nu interesează pe nimeni, pentru că în schema de jefuire a statului şi, în ultimă instanţă, a noastră, a tuturor, intră de la organisme europene precum CEDO până la poliţişti, procurori, notari, oameni din serviciile secrete, judecători şi, evident, politicieni. Altminteri, cum ar fi ajuns tot felul de cretini stăpâni pe bucăţi duin reţeaua de drumuri publice?

De unde ni se trage? De la modificarea, în primele luni ale lui 2005, a legii care permite restituirea bunurilor "confiscate" de comunişti. Vreau să ştiu cine a fost cu ideea introducerii sintagmei "de regulă, pe vechile amplasamente". Aşa se face că oricine poate invoca orice act, şi de la Pazvante Chioru', pentru a revendica hălci întregi din oraşe. Dacă nu le primeşte, face plângere la CEDO, iar judecătorii de la noi, ameninţaţi mereu cu perspectiva de a plăti ei despăgubirile dictate de CEDO, dau sentinţe favorabile derbedeilor, pe bandă rulantă.

Aţi văzut vreun derbedeu din ăsta la DNA? Nici n-o să vedeţi, pentru că ar trebui să ancheteze pe toată lumea, începând cu Băsescu, cel care a promulgat legea, pe Motocicleanu, pe Macovei şi o halcă bună din fostul Parlament, care au iniţiat şi aprobat modificarea legii. Deşi, când Zeul le-o cerea, pe vremea luptei lui cu Hidra celor 322, erau gata să încalce Constituţia.

Staţi liniştiţi! Situaţia este fără speranţă!

Cum îţi plăteşte statul viciile

Nu mă interesează viciile nimănui, persoană publică sau privată, câtă vreme şi le finanţează din buzunarul propriu. Când însă este vorba de bani publici, adică şi de banii mei, se schimbă calimera.

De aceea mi se pare imoral ca "Femeia Europeană a anului", Madam Anti-corupţie", mă refer la Monica Macovei, să-şi deconteze pileala din bani publici. Înţeleg, camera de hotel, înţeleg mâncarea, dar nu pileala! Amănuntele sunt de găsit la Victor Ciutacu pe blog.

Acum înţelegeţi de ce mi-e greaţă de şleahta asta de farisei, care dau lecţii în stânga şi în dreapta, ei fiind corupţi şi imorali până în măduva oaselor?

Mândria de a fi ţuluş

Daniel Morar şi ţuluşii din dotare sunt tâmpiţi? Îl pun din nou sub învinuire pe Adrian Năstase, pentru o presupusă mită primită de la Irina Jianu. Nimic nou. E o ciorbă reîncălzită. Dar nici în 2005-2006, nici acum, adunătura aia de cretini, pe care o plătim cât nu face, NU reuşeşte să explice DE CE ar fi dat cucoana mită de 1 milion de euro!

Cât a câştigat Jianu, dacă i-a dat un milion lui Năstase? Oficina digitală îi făcea portretul în 2005, dar nu avansa nicio cifră. Citiţi aici despre afacerea fregatelor franceze destinate Taiwanului, ca să înţelegeţi ce înseamnă mare corupţie şi pentru ce s-ar plăti mită un milion de euro.

Şi fiindcă veni vorba de fregate, ce se mai aude cu afacerea fregatelor cumpărate de noi din Marea Britanie? De ce nu sunt deloc curioşi ţuluşii? Că au fost sesizaţi din august 2006. Acum trebuie să mai cheltuim vreo 500 de milioane de euro pentru modernizarea lor. Dar ce contează, când e aşa de comod să-l ai pe Năstase în arhivă! Cum se apropie data unui Raport pe justiţie, pac! mai scot o bucată din dosar, şi sunt iute mângâiaţi pe cap de revizorii de la Bruxelles. Nu-i mişto să fii ţuluş în România?

Băsescu, mai Ceauşescu decât Ceauşescu

Băsescu, după întâlnirea cu grupurile parlamentare ale PD-L, declară senin că s-a dus să discute cu aleşii PD-L priorităţile legislative ale preşedintelui! Şi le spune oranjgutanilotr de partid că "România trebuie condusă în forţă!" Asta a apărut pe surse în fluxul de ştiri de la HotNews!

Am văzut un Băsescu mai Ceauşescu decât Ceauşescu. Măcar ăla n-a declarat niciodată că România trebuie condusă în forţă! Băsescu o face fără jenă, pentru că gândirea lui este mai totalitară decât gândirea lui Ceauşescu.

Cum se spulberă un mit

Mitul este cel al atotputerniciei jurnalistului, care schimbă, dacă interesul public o cere, până şi pe preşedintele SUA. Mi s-a acrit de "Afacerea Watwrgate", care n-a fost o investigaţie jurnalistică, ci o operaţie a serviciilor de informaţii americane, care vroiau să schimbe cu orice preţ un preşedinte paranoic, care punea în pericol America, prin modul în care guverna. În plus, mulţi vedeau în retragerea din Vietnam un soi de trădare.

Acum aflăm că directorul FBI din epocă apelase mai întâi la jurnaliştii de la New York Times, care, din motive cel puţin bizare, au renunţat să meargă pe fir, acolo unde dorea să-i ducă FBI. Au făcut-o cei de la Washington Post, ghidaţi de directorul adjunct de la FBI, lucru care dovedeşte existenţa unei conspiraţii împotriva lui Nixon. Bun: dar cine le-a ordonat celor doi să dea pe goarnă măgăriile lui Nixon? O fi tot ăla care a comandat asasinarea lui JFK?

PS: idioţii de la Ziare.com înţeleg doar că asta a fost culmea ghinionului pentru jurnaliştii de la NYTimes. Faptul că FBI era în spatele afacerii nu le spune nimic!

Despre criză, altfel Secolul 20 a fost un secol al extremelor: ideologice, economice, sociale, al violenţelor, dar şi al accelerării fără precedent a cunoaşterii şi a progresului tehnic şi social. A fost secolul prăbuşirii imperiilor, care au fost instrumentul esenţial al expansiunii capitalismului la scară globală. Puterile imperialiste au fost cele care au deschis noi pieţe, cu forţa armelor, pentru economiile metropolelor, şi le-au păstrat, tot cu forţa armelor, când a fost cazul. Acest model de expansiune capitalistă şi-a atins limitele la începutul secolului 20, şi a dat naştere unui război mondial, primul război cu adevărat reprezentativ pentru societatea generată de capitalismul industrial.

Întreg secolul 20, în varianta sa scurtă, cum o vede Hobsbawm, adică aceea dintre 1914 şi 1991, anul prăbuşirii URSS, ultima redută a socialismului real, este dominat de această schimbare fundamentală a modului de expansiune a economiei capitaliste. Pe măsură ce imperiile se dezmembrau, locul lăsat liber de ele era luat de două puteri care foloseau alte mijloace de dominare a lumii, de natură simbolică, ideologică, adică ceea ce mai târziu Nye va numi „soft power”, puterea de atracţie a unui model de organizare economică şi socială, cu puternice elemente culturale şi de consum.

Cele două modele, numite arbitrar „comunism” şi „capitalism” au generat bipolaritatea şi Războiul Rece, la sfârşitul altui război cald, care a însemnat dispariţia ultimelor imperii coloniale: englez, francez, portughez şi olandez.

Modelul numit „capitalist” s-a dovedit a fi mai atractiv şi mai performant economic, şi, în revoluţionarul an 1989 a reuşit să-şi elimine concurenţa şi să domine lumea. Fukuyama vedea în acest moment de triumf sfârşitul istoriei. Este remarcabilă viteza cu care şi-a schimbat opinia!

Ieşiţi din grila de citire a realităţii specifică Războiului Rece, în care socialismul era Imperiul Răului, şi capitalismul Imperiul Binelui, suntem obligaţi să ne raportăm tot mai critic la ceea ce a rămas să domine modul de organizare a activităţii economic la nivel global: capitalismul.

Lupta ideologică ne-a făcut să nu dăm prea mare atenţie schimbărilor de fond suferite de capitalism în perioada Războiului Rece, care au induse de ceea ce am numit „Consensul de la Washington”. Aceste schimbări, ieşite de sub orice fel de control din partea puterilor publice şi al societăţii civile, au dus la declanşarea celei mai grave crize economice globale de la Marea Depresie din 1929-1933.

Acum facem bilanţul acestor schimbări şi ne întrebăm: ce trebuie să inteprindem pentru a reveni la o activitate economică normală, pentru a evita excesele capitalismului ne-reglementat, care ne-au adus aici? Răspunsul este simplu: să nu repetăm greşelile trecutului, să nu fim extremişti.Să nu ne amăgim: nu putem găsi soluţii în trecut. Nici în trecutul capitalist, nici în cel socialist. Şi atunci, pe ce ne putem construi viitorul? Cele două elemente fundamentale de la care începem să construim un nou model economic şi social sunt economia de piaţă şi democraţia. Nici una, nici cealaltă nu sunt perfecte, dar, cu mecanisme inteligente de reglaj, pot funcţiona satisfăcător şi pot minimiza consecinţele crizelor, crize care au şi rolul, benefic, de a descărca tensiunile din sistem şi de a permite resetarea lui.

Cum va arăta post-capitalismul? Deocamdată, e la fel de confuz precum post-comunismul. Sigur, sunt multe idei, sunt multe viziuni şi multe modele. Toate au un cusur: sunt cu ochii la trecut, nu la viitor. Pentru că principala consecinţă a acestei crize de sistem, poate ultima a capitalismului clasic, în această categorie intrând şi capitalismul financiar, va fi lupta pentru redistribuirea puterii între diversele componente ale sistemului economiei globale.

Am mai spus asta: modelul economic şi social cel mai robust, cel care va ieşi întărit din criză, pentru că a reuşit să minimizeze costurile sociale ale crizei, ar putea fi văzut drept salvatorul capitalismului. Aşa cum intevenţionismul keynesian a fost considerat salvatorul capitalismul după Marea Criză din 29-33. Numai că teoriile lui Keynes doar au amânat o punere radicală în discuţie a capitalismului, la fel cum a făcut-o şi monetarismul lui Milton Friedman. Boala lungă este, cum se vede, moarte sigură.

Numai că, din păcate, sau din fericire, capitalismul nu mai poate fi salvat, pentru că nu ţine cont de realităţile sociale pe care le-a indus noua societate, cea a cunoaşterii, şi noua economie, cea a bunurilor simbolice. Noile generaţii nu se mai recunosc în actuala ordine economică şi socială. Contestarea ei este tot mai radicală, dar nu în formele cunoscute. Mai 1968 a fost ultima mare mişcare de contestare de tip clasic. Acum contestarea ia forma structurilor paralele. Se construiesc noi reguli de organizare a spaţiului public, noi mecanisme de solidaritate, noi sisteme de valori morale şi politice. Diversitatea este acum arma antisistem.

Diversitatea înseamnă complexitate. Capitalismul clasic înseamnă centralism şi uniformitate: uniformitatea modurilor de consum, uniformitatea tipurilor de gestiune, uniformitatea gândirii economice. Este o evoluţie care trebuie urmărită cu mare atenţie!