Un bilanţ de etapă

Nu ştiu dacă şi cât au să mai continue mitingurile şi manifestaţiile din stradă. Deja la PDL optimismul creşte odată cu stratul de zăpadă care se aşterne prin ţară. Băieţii şi fetele din presa portocalie o ţin langa cu număratul din doi în doi: "sunt prea puţini oameni în stradă, deci românii e mulţumiţi de băsescu-boc, doar năimiţii, ăia care-şi vând sufletul pe câţiva lei sun obiectivul camerei de luat vederi "ascunse" la lumina zilei, mai îndrăznesc să spună că în România e naşpa." 

 Nu sunt convins că PDL şi-a ales bine criteriul după care judecă victoria. Nu numărul celor care au ieşit în stradă contează, ci faptul că au ieşit în stradă. Mai ales în România, unde astfel de lucruri sunt rare. În plus, e o prostie să judeci aşa lucrurile. În lumea noastră există o pluralitate a formelor de exprimare a nemulţumirii. Strada este, până la urmă, doar una dintre ele, şi, poate, nu chiar cea mai importantă. Dar ea are calitatea celui mai mare impact emoţional.

Revolta socială din stradă este rezultatul unei lungi acumulări de nemulţumire reală. Dar ea a fost pregătită şi de vocile critice ale celor care nu sunt de acord cu modul în care este guvernată ţara. Ei s-au exprimat cum au putut şi unde au putut, fie în media electronică, fie în reţea, pe Internet. Mai ales pe Internet, unde este o diversitate mai mare de puncte de vedere, şi mult mai mulţi vectori de imagine.

Cred sincer că strada a câştigat, chiar dacă demonstraţiile ar înceta acum. Criteriul după care judec victoria? Largul consens construit în jurul a trei mari revendicări: băsescu, demisia, boc, demisia, alegeri anticipate. Restul sunt amănunte. Acum guvernanţii sunt obligaţi să ţină seama de ceilalţi, de opoziţia din Parlament şi de cea din stradă. Sunt obligaţi să revină la litera Constituţiei, iar guvernul să se supună controlului Parlamentului. Nu aş idealiza sesiunea extraordinară care începe mâine la Parlament. Dar nici nu mai cred că majoritatea aritmetică va mai funcţiona automat. Vor fi rateuri, se va nagocia fiecare lege. Asta e bine, pentru că poate împiedica modificarea legilor electorale în favoarea PDL. 

E bine şi în teritoriu, unde nesimţiţi precum Niţă, prefectul de la Teleorman, taie şi spânzură. Poate le-a mai intrat frica în oase, poate se mai gândesc şi la momentul în care n-au să mai taie şi să mai spânzure. 

Poate că ar fi bine ca acţiunile din Piaţa Universităţii să înceteze acum. Dacă nu încetează, este foarte posibil ca Piaţa să cadă sub controlul PDL. Deja lozincile care pun semnul egalului între toate forţele politice încep să-şi facă efectul. Nu putem risca să avem în Piaţa Universităţii o tribună a PDL. 

Nu cred nici în apariţia unei formaţiuni politice din protestul Pieţei Universităţii. S-a pedalat prea mult pe scârba de politică, pe care să vii să spui că o vindeci cu...un nou partid politic! Dacă toţi politicienii sunt la fel de răi, de ce ar fi altcumva cei ai noului partid?

Ce au de făcut partidele de opoziţie? Să răspundă cerinţelor raţionale ale Pieţei, preluându-le şi ducându-le în Parlament, unde să găsească modalităţi de a le transforma în legi. Să se comporte astfel încât să demonstreze că sunt sincere în afirmaţia lor că fac politică altfel decât cei de la putere.

Nu-mi fac nicio iluzie în legătură cu vechea structură a "societăţii civile". Nu mai are nicio influenţă în spaţiul public, nimănui nu-i pasă de ea. Ce pot să sper este că din aceste manifestări de civism să se nască o nouă societate civilă.

Trăgând linie, aceste proteste sunt cel mai bun lucru care se putea întâmpla societăţii româneşti după atâţia ani de apatie. Totul e să nu urmeze încă un deceniu de tăcere...