Prieteni, cum vine asta: "Spectator angajat"? Se apucă Iubitul Conducător, Mare Reformator şi Machitor, să dea publicătăţii un comunicat de ziua de naştere a lui Eminescu(unde sunt vremurile în care Geo Bogza îl omagia pe Eminescu în faţa Ateneului, cu o ghirlandă de flori?), în care apare năzbâtia asta "conceptuală": "Mihai Eminescu a fost, prin clarviziunea si patriotismul sau vibrant, un spectator angajat al epocii sale si prin aceasta el reprezinta un model pentru generatia de astazi, pentru tinerii in care a crezut si carora le-a insuflat idealurile inalte ale creatiei sale: eruditia, autenticitatea, dorinta de a dezvolta cultura nationala printr-un dialog fecund cu marile culturi europene".
Cum adică: "spectator angajat"? Stă românu' la tembelizor, cu beranul de doi litri la PET, şi când se simte ultragiat trage o râgâială indignată în direcţia ecranului? Şi se poate spune că e un spectator angajat? Din câte mai ştiu eu despre Eminescu(recunosc, nu cine ştie ce, fiind mai prozaic de felul meu) Eminescu a fost angajat, dar nu spectator. S-a vârât în politică, a dus bătăliile epocii, a ieşit în spaţiul public. Actor, da, spectator, nu!
Se vede treaba că profesioniştii de la Trei Coceni sunt pe meserie!
Un comentariu:
Eminescu spectator, cu "zdrobiti orinduirea cea cruda si nedreapta"? Hm...
Trimiteți un comentariu