sâmbătă, 27 noiembrie 2010

Abjecţie portocalie




Nu aveam niciun chef de scris despre politică, pentru că a ajuns pierdere de vreme. În ţara asta nu se face politică, pentru că, excepţie făcând vreo trei-patru oameni, care chiar înţeleg ce implică asta, restul sunt gargaragii, demagogi, oameni care au intrat în politică pentru a face avere, trafic de influenţă, pentru a-şi satisface frustrări şi orgolii, nu pentru a servi interesul public. Care se rezumă, până la urmă, la a te pune în serviciul semenilor tăi. Într-o ţară lipsită de spirit comunitar, de solidaritate, de unde politicieni care să înţeleagă că misiunea lor este aceea de a-şi servi concetăţenii?


Nu ştiu ce a spus Ponta la Bruxelles. Şi nici nu contează. Pentru că problema  României nu este faptul că şeful unui partid de opoziţie critică puterea de la Bucureşti, în faţa colegilor săi de ideologie. Din partea mea putea să fi şi spus că nu îndeplinim condiţiile pentru intrarea în Spaţiul Schengen. De fapt, dacă suntem sinceri cu noi, şi cu partenerii noştri din UE, ar trebui să admitem că nu le îndeplinim. Mai mult, trebuie să fii nebun să dai paza graniţelor UE unor poliţişti de frontieră plătiţi ca vai mama lor, care sunt oricând supuşi tentaţiei. În loc să cumpărăm hectare de maşini şi de utilitare, am putea să-i plătim cum se cuvine, şi să-i ferim de tentaţii. Dar ce ştiu eu? 


Ce m-a deranjat cu adevărat în reacţia celor de la PDL este ura faţă de tot ce înseamnă stânga, şi asta unde? Într-un partid care până în 2005 a fost membru al Internaţionalei Socialiste!   Dacă ar fi să aleg între Cristian Preda şi TRU, în materie de abjecţie, sunt obligat să spun că Preda îl întrece pe TRU. De la TRU n-ai ce dracu' aştepta. Este un lătrău de partid, care ar face ORICE pentru cei care i-au dat o pâine de mâncat. Şi oricum este un mediocru, care bate câmpii. E ca un gramofon stricat, care are o singură placă pe platan. I se dă tema, apar clişeele: "Socialiștii conduși în Parlamentul European de Martin Schulz, au un palmares care cerea joncțiunea cu Ponta. Politica de bază a euro-socialiștilor e dictată de alianța de facto a socialiștilor occidentali cu Rusia și cu partidele pro-rusești ale Estului, un soi de Internațională Post-Sovietică menită să blocheze sau să diminueze apropierea UE de statele de pe flancul răsăritean al Uniunii și să promoveze interesele Rusiei în zonă...În consecință, apelul de la Strasbourg al lui Victor Ponta trebuie înțeles pînă la capăt. Ponta a cerut euro-socialiștilor sprijin pentru excluderea României din spațiul Schengen și, cu aceleași cuvinte, pentru alipirea României la spațiul de influență rusă. Oferta Ponta pentru România nu aduce simpla îndepărtare de Europa și nu e doar un catalog de dezavantaje relative pentru români. Oferta Ponta e preludiul aservirii complete a individului și societății, atît cît au apucat ele să conteze în România. Proiectul de bază e unul și același: România la dispoziția grupului care va prelua statul. "


Ce a înţeles dobitocul ăsta din apartenenţa la Spaţiul Schengen, se vede! Nu mă obosesc să replic, nu ai ce replica unor astfel de imbecilităţi. Dar când imbecilităţile astea sunt repetate de Cristian Preda, fost decan al Facultăţii de Ştiinţe Politice a Universităţii Bucureşti, fost secretar de stat la MAE şi de două ori consilier prezidenţial, lucrurile se schimbă. Omul nostru ştie despre ce este vorba, şi de aceea a spune că PSD şi Ponta cer excluderea României din Spaţiul Schengen este nu doar o minciună, este o abjecţie.


Sigur, omul nostru se vede Primar General al Capitalei. Socoteala lui e simplă: mizează pe electoratul liberal, de aia trebuie să atace PSD. Nu contează ce spune, totul este să fie anti-PSD şi anticomunist. Că de, aşa e bucureştenii, liberali şi anticomunişti! Vai de mama lor de liberali şi de anticomunişti!


TRU e un bou, Preda este o canalie inteligentă. Amândoi sunt însă nişte inşi lipsiţi de demnitate. Ar face orice pentru carieră în politică. Asta mă dezgustă cel mai mult la un om. Să treci peste orice, pentru a avansa, pentru a avea şi mai multă putere. Pe care, atunci când o au, nu ştiu ce să facă, pentru că puterea este un lucru în sine, nu un instrument pus în slujba unui scop  care ţine de interesul public. Ce a făcut traian băsescu, idolul şi modelul lor, cu puterea pe care a avut-o şi o are? Cu cât puterea lui era mai mare, cu atât nimicul făcut era mai mare. La fel şi cu discipolii lui.


Ce a făcut Cristian Preda, concret, pentru oameni, ca să poată veni să le ceară votul bucureştenilor? Ceva de pe agenda lor, nu de pe agenda lui. A produs "bunuri simbolice". Da, dar lumea e sătulă de cuvinte. Cuvintele nu ţin de foame. Cuvintele nu cumpără pâine, nu fac curat, nu asfaltează străzi, nu construiesc locuinţe pentru tineri, nu plantează flori.


Aici se rupe legătura dintre politician şi cetăţean. Guvernarea este despre a face, nu despre a comunica. Confuzia asta goleşte de sens democraţia, şi o va distruge. Domnul Preda ştie bine lucrul ăsta, şi continuă să se comporte ca şi când nu s-ar întâmpla nimic. De asta îl întrece în abjecţie pe TRU. Şi TRU ştie câte ceva despre abjecţie...

Un comentariu:

clerc spunea...

De fapt, Constantin, compari doua tipuri de delir. Unul, "creativ", onomatopeic, interjectional si metaforic - e pus in pagina de TRU. Un dobitoc sinistru, care e inca asteptat sa se arunce de pe bloc, dupa cum a promis. Pina cind nu crapa datorita sariturii - nimic de comentat.
Preda practica un delir autoindus. El este rationalul omnipotent, dar in cheie denotativa. El nu secreta metafore, ca boul chelsian, ci elaboreaza "argumente". Pe vremea lui Socrate, Preda ar fi trecut drept sofist, iar TRU poet. Se stie, Platon i-a dat afara pe poeti din cetate pe motiv de delir. Nu ei graiau, ci zeul se rostea prin ei. Pe Preda l-ar fi catalogat Socrate drept sofist, adica mercenar al logicii. Un sofist, Protagoras de pilda, te-ar fi invatat, cu egala justete logica, ca albul e negru si negrul e alb. La fel de stralucit.
Prin urmare, nu e o chestiune de alegere, ci de futut in cur. Pe amindoi, lichele politicianiste, insi lipsiti de Dumnezeu, ahtiati dupa sinecure si putere, clantai oribili si stilisti de toata jena.
Cam asta e.