miercuri, 11 martie 2009

Civilizaţia violenţei şi a autismului
Să recapitulăm: 16 moţi într-un atac cu arme de foc într-o şcoală din Germania, autorul fiind un elev al şcolii, puţin 10 morţi în Alabama, SUA, tot după un schimb de focuri, în Spania DOAR doi răniţi tot cu arme de foc, iar la Kiev şapte răniţi în explozia unei grenade. Iar ziua nu s-a terminat!
Este bilanţul banalizării violenţei şi al individualismului dus la extrem. Este faţa odioasă a "civilizaţiei" occidentale, care a ajuns una a violenţei ca mod de viaţă, în care orice formă de solidaritate este suspectată de comunism, orice constrângere, orice regulă, un atentat la "libertate". Şi ceea ce vedem este doar începutul. Pentru că în aceste vremuri în care tot mai mulţi oameni se simt marginalizaţi, folosiţi şi aruncaţi la gunoi atunci când nu mai au capacitatea de a aduce beneficii patronilor, violenţa va fi singurul mod de exprimare a frustrărilor.
Ne lipseşte conştiinţa responsabilităţii faţă de noi şi de ceilalţi. Nu mai ştim să trăim împreună. Nu mai dialogăm, nu mai ştim să-i ascultăm pe ceilalţi. Încercăm doar să supravieţuim, şi atunci când nu se mai poate, cei mai slabi, sau cei mai radicali sunt decişi să ia cu ei, pe lumea cealaltă, cât mai mulţi dintre semenii lor. Pe care îi consideră vinovaţi, pe drept sau pe nedrept, e o altă discuţie, că atunci când le-a cel mai rău, au trăit răul singuri.
În loc să ne încăierăm pe numărul de ore de religie şi de sport rămân în programă, ar trebui să se întrebăm cum să facem din şcoală un loc în care se învaţă în primul rând să fii cetăţean, şi om. Solidaritatea se învaţă şi se organizează, ea nu apare spontan. Nu este un dat al naturii umane. Ea trebuie să aibă o motivaţie, o raţiune. Nu există solidaritate, în sine. E vremea să medităm la aceste lucruri, dacă vrem să nu numărăm şi noi cadavre prin şcoli.

6 comentarii:

Anonim spunea...

Bag mana in foc ca vom avea si noi, cat de curand, cadavre in scoli. Asta e "modelul" pe care am ales sa-l urmam, ce atata vaicareala, stiam in ce ne bagam!
ruxi

Anonim spunea...

Solidaritate???
Adineauri am ramas literalmente cu gura cascata citind urmatoarele mizerii:
"pe mine personal nu m-ar deranja un plus de 100-200.000 de someri daca aceste concedieri vor avea ca efect pastrarea deficitului bugetar la 2%"
si inca:
"un somaj mai mare face bine economiei pentru ca un numar mai mare de someri ofera angajatorilor posibilitatea de a gasi mai repede mana de lucru, spectrul somajului ii va face pe romani sa munceasca mai bine si sa fie mai responsabili fata de compania pentru care lucreaza iar inflatia va scadea ca urmare scaderii numarului salariatiilor" (sic!)
http://khris.ro/index.php/03/2009/sa-ne-temem-de-somaj/
Nici nu mai am ce sa adaug. Poate voiati o demonstratie proaspata la ce scrieti acolo despre individualism si solidaritate...

Anonim spunea...

Individualism si solidaritate si... supravechere...

O doamna, beneficiara a unor multiple imprumuturi bancare, a aflat ca, dansii, bancherii, au pus-o intr-un fisier cu date de tipul:
-cati ani are,
-de unde se trage
-cine este sotul
-cine sunt copii
-ce facultate a terminat
-cand a terminat facultatea
-ce specialitate a avut
-ce tema a avut la lucrarea de diploma
- ...
Fisierul poate fi accesat de oricine...
Hulita securitate ceausista, ar muri de invidie...

Anonim spunea...

acum zic eu ce am auzit la tv ... cica la noi nu mor copii in scoli (inca) pentru ca oamenii nu au arme! pai parca pana prin 1600 copii, femei, barbati, batrani .. toti aveau ceea ce numim acum arme albe ... peste tot! cutite sabii arcuri .. si uite ca nu se omorau asa fara un minim motiv! la altii se intampla de sute de ani (irlandezi/scotiei/triburile germanice/francii/etc) noi prin zonele astea am fost mai fricosi + ne ocupam cu manz, viezure, barza ... iar de sabie am auzit doar in contextul
Capul plecat sabia nu-l taie!

Constantin Gheorghe spunea...

Ei, să nu exagerăm! Mai ştim şi cu armele! Dar nu asta e problema, în cazul de faţă. Individul ăla nu avea dialog nici cu familia, nici cu cei de vârsta lui. Trăia în realitatea virtuală. Am văzut un filmuleţ cu ultimele lui clipe de viaţă. Era ceva ireal: omul nostru nici măcar nu încerca să se ascundă. Trăgea, din picioare, în câmp deschis, a fost lovit în picior, s-a întins la pământ. Gesturi mecanice. Dezorientare. Ce-a urmat e greu de spus. S-a sinucis sau a tras un lunetist al poliţiei, nu contează. El oricum era din alt film. Sau joc pe calculator.

Anonim spunea...

Probabil puştiul a văzut documentarul lui M. Moore (Bowling for Columbine) şi s-a regăsit în el în proporţie de 100%.

Fără ură, dar cu îngrijorare, despre viitor.

  Văd că și Elveția dă târcoale NATO. Cică îi tremură anumite părți ale anatomiei de frica rușilor. Măi, să fie! Când dracu au dat năvală ru...