sâmbătă, 14 martie 2009

Mintea managerului cea de pe urmă
Jack Welsh, fostul patron al companiei "General Electric" şi părintele ideii despre care va fi vorba mai la vale, declară despre ea, într-un inteviu din FT, că" valoarea acţionarială este ideea cea mai stupidă din lume!" Frumos, nu?
În mare, el spune acum, după aproape treizeci de ani de la discursul pe care l-a pronunţat la Hotelul Pierre din New York, în care schiţa o strategie bazată pe vânzarea activelor mai puţin performante ale corporaţiilor şi pe reducerea agresivă a costurilor, în scopul de a creşte profiturile şi valoarea acţionarială mai rapid decât creşterea economică, în ansamblul său, că strategia era o tâmpenie, pentru că nu ţinea cont decât de un singur parametru: îmbogăţirea acţionarilor, prin creşterea, chiar artificială, a valorii acţiunilor. Asta chiar cu preţul amanetării viitorului entităţii economice, prin ignorarea evoluţiei din perspectiva timpului lung.
Numai că ideea aia tâmpită a făcut şcoală mai bine de două decenii, timp în care, surpriză, s-au pus bazele dezastrului de azi! Crearea de valoare pentru acţionari era fraza-fetiş din discursurile despre strategiile de inteprindere ale preşedinţilor consiliilor de administraţie. Fără ea în discurs, riscai, ca top manager, să primeşti scurt un şut în cur!
Astăzi Jack Welsh gândeşte cu totul altfel. "Dacă privim lucrurile în faţă, valoarea acţionarială este ideea cea mai tâmpită din lume: este vorba de un rezultat, nu de o strategie, în sine, căci veritabila voastră forţă rămân angajaţii voştri, clienţii voştri, produsele voastre. Ideea de a fundamenta o strategie pe valoarea acţiunilor este lipsită de sens, căci acea valoare este înainte de toate fructul eforturilor colective ale unei inteprinderi, de la conducerea ei până la ultimul angajat."
Mintea asta de pe urmă a fostului manager al GE, funcţie din care a plecat în 2001, să aibă vreo legătură cu pierderea de către "General Electric" a ratingului maxim AAA, pe care i-l dădea de mai bine de 50 de ani agenţia Standard and Poor's?
Şi fiindcă veni vorba, acelaşi FT a deschis o dezbatere despre viitorul capitalismului, în care se foloseşte foarte, foarte multă cenuşă. Pentru pus în cap, în semn de recunoaştere a erorilor...

2 comentarii:

Anonim spunea...

Banii virtuali nu pot fi decat virtuali.
Avea bunicul meu o vorba"Nepoate am vandut doi BOI si nu am putut cumpara doua capre".
Vor fi falimente rasunatoare,dar roata istoriei se invarteste.
Daca nu vom face nimic de frica ca vom pierde,cu atat mai mult ne afecteaza criza.
Fiti intelepti si bazativa pe instinct,analizand cifre si rapoarte va veti afunda tot mai mult.
Ziua de azi nu seamana cu cea de ieri,dar nici cu cea de maine.

Anonim spunea...

Era unul, Guss Hal, prin America, care, prin '94-'95 o tot dădea pe criza generată de banii virtuali. La vremea aia, eram în plină expansiune a globalizării neoliberale. Nu i-a dat nimeni nci o atenţie... Între timp a şi murit, habar nu am cine i-a luat locul şi ce mai spune...
Numai că avu dreptate...
Materia aia de'i zicea la facultate "Materialism ştiinţific" chiar era cam ştiinţific... Nu a stricat să fie învăţată...
Nu ar fi stricat să o înveţe mai mulţi... dintre cei care au ajuns acu' politicieni. Numai că, la vremea aia, ei nu erau decît nişte derbedei...

Fără ură, dar cu îngrijorare, despre viitor.

  Văd că și Elveția dă târcoale NATO. Cică îi tremură anumite părți ale anatomiei de frica rușilor. Măi, să fie! Când dracu au dat năvală ru...