duminică, 29 martie 2009

Rupte din cotidian
Gara de Nord. Locuri de parcare, oha! Învârtit în jurul cozii circa un sfert de oră. Noroc cu rapidul de Severin, care a întârziat mai mult ca de obicei. În gară, manifestaţie! De când criza şi-a arătat colţii, românii au făcut o pasiune subită pentru CFR? Dracu' ştie! În fine, se anunţă sosirea trenului pe care îl aşteptam şi eu. Vreo trei sute de oameni se reped spre peronul 1. Cei mai mulţi dintre ei, foarte tineri, cel mai probabil studenţi. Când încep să coboare călătorii, se dezleagă "misterul". Se face un schimb frenetic de pachete, pacheţele, plicuri. Chestia asta se cheamă "raţionalizare". Se duc cu schimbul acasă şi fac un raid prin frigiderele familiei, iar la întoarcere aduc pachete şi pentru prieteni. Nimic nou, făceam şi noi la fel, în anii 70.
Ciopor de oameni şi la fereastra mecanicului de locomotivă. Care face şi el mici comisioane. Asta e: când poşta rapidă este rapidă doar cu numele, e şi asta e o soluţie. Mult mai rapidă şi mai sigură, se pare.
La capătul peronului 1, un Panipat, poate singurul care a mai rămas în Bucureşti. Aveau în general produse de calitate. Se pare că spirala chiriilor le-a cam desfiinţat partea asta de afacere patronilor. Pe uşă, un anunţ: "Produse de post. Vin fiert. 3,00 lei/0.5 l." O călugăriţă subţirică şi înţepată, cu ochelari foarte fashion, cu ramă fină, intră iute şi uşor ferit în magazin. O fi pentru produsele de post? Sau pentru vinul ăla fiert? Iese cu un sticloi de Grannini, din ăla "Dealurile chimiei" , şi cu un baton "Fitness" de cereale. Ambele de mare post.
Când să plec din parcare, problemă. Un idiot îşi parcase în aşa fel maşina, încât fără să urc cu a mea pe trotuar, a fost imposibil să plec de acolo. După asta, drumul până în MIlitari şi înapoi, pe Victoriei, a fost de-a dreptul o plăcere. Mai nimeni pe străzi. Şi loc de parcare din prima. De ce n-o fi în fiecare zi weekend în Bucureşti?

Un comentariu:

ameţitul spunea...

mai e un Panipat pe Calea Rahovei, în zona Chirigiu :)

Stânga de modă veche.

Sunt un om cu ferme convingeri de stânga. Lucru de ocară în lumea asta de rahat, care a luat-o razna! Stânga înseamnă în primul preocupar...