marți, 10 martie 2009

Terorismul, ca mod de viaţă
Obiceiurile rele nu pier atât de uşor. Spre exemplu, terorismul din Irlanda de Nord. Nu facem acum teorie despre ce şi cum. Nu de altceva, dar e o istorie lungă, complicată, care nu poate fi expediată în câteva fraze. Una peste alta în Irlanda de Nord se amestecă resentimentele faţă de Imperiu cu extremismul religios, iar peste toate se află diferenţele de dezvoltare, sărăcia, lipsa de perspective pentru mulţi tineri.
Un proces de pace, sponsorizat de SUA, unde trăiesc mulţi irlandezi, a pacificat cât de cât provincia britanică şi a deschis perspectiva unei reconcilieri pe termen lung. Numai că unii au alte idei. O organizaţie, numită "Adevărata IRA" este bănuită că se află în spatele a două atentate, care au dus la moartea a doi soldaţi britanici şi a unui poliţist. Sunt primele asasinate de acest gen după 1997, şi mulţi, catolici şi protestanţi, se tem de revenirea terorismului şi a zilelor sinistre din anii 70-80 ai secolului trecut, când Irlanda de Nord era un veritabil teatru de război, iar IRA punea bombe peste tot în Marea Britanie.
Pe fondul crizei economice, recrutorii grupurilor teroriste nu au cum întâmpina dificultăţi în a găsi amatori de scandal. Ar mai fi o ipoteză: nu catolicii extremişti să fie vinovaţi de ultimele evenimente, ci extremişti musulmani, care încearcă ceva mai sofisticat, imitând practicile IRA. Complicat, nu? Oricum vin vremuri grele. Pentru toţi şi peste tot în lume. Iar violenţa va creşte în intensitate.

Un comentariu:

Ion de la Chiuiesti spunea...

De ce ii spui terorism? Nu ar trebui sa numesti asta lupta pentru eliberare, pentru independenta? Mie asa mi se pare.

Fără ură, dar cu îngrijorare, despre viitor.

  Văd că și Elveția dă târcoale NATO. Cică îi tremură anumite părți ale anatomiei de frica rușilor. Măi, să fie! Când dracu au dat năvală ru...