duminică, 19 iunie 2011

Un monstru de gândire băsesciană



Şuţu semnalează un articol din propunerea de modificare a Constituţiei, varianta prezidenţială, care relevă monstruozitatea gândirii băsesciene, o gândire profund nedemocratică. Sunt sigur că tâmpiţii care au înjurat Curtea pentru că nu vrea să-i lase pe "ticăloşii" de parlamentari fără imunitate n-au citit propunerea lui băsescu. Altminteri i-ar fi apucat cu fiori pe spate.

"Art 72, (2): Urmărirea, percheziţia, reţinerea, arestarea sau trimiterea în judecată penală a parlamentarilor, pentru fapte care nu au legătură cu votul sau cu opiniile politice exprimate în exercitatea mandatului, se pot face numai de către Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi de Justiţie."

Cum?!!! Adică parlamentarii sunt arestaţi de procurori? Fără să mai treacă, după reţinere, prin faţa unui judecător? În primul rând se discriminează între cetăţeni, parlamentarii fiind puşi într-o situaţie de inferioritate faţă de omul obişnuit, şi în al doilea rând se pune o presiune inadmisibilă pe parlamentari, care vor avea, de facrto, un mandat imperativ, de frică să nu fie victimele arbitrariului unui dement ca băsescu.

Nu ştiu ce mă face să cred că la originea mizeriei ăsteia se află Ioan Stanomir, şeful comisiei prezidenţiale de frecat menta despre regimul politic din România. Tipul nu se poate hotărâ ce e: critic literar, publicist sau politolog. Aveţi aici CV ul vitei. Teza sa de doctorat este despre "Limbaj şi drept. Evoluţia vocabularului juridic constituţional în Principate, până la 1866 ." Una e să faci literatură despre Constituţii, alta să faci Constituţii.

Oricum este înspăimântătoare apetenţa totalitară a noilor elite intelectuale. Dar cui îi pasă?  

4 comentarii:

Anonim spunea...

http://www.ziaristionline.ro/2011/06/17/petitie-online-impotriva-raportului-patapievici-de-falsificare-a-istoriei-romaniei-medievale/

Béranger spunea...

Hai să nu batem câmpii. "Urmărirea, percheziţia, reţinerea, arestarea sau trimiterea în judecată penală" a unui simplu cetăţean se face oricum de către Parchet. Mandatul de arestare este semnat de procuror. Dacă se doreşte prelungirea de la 24 de ore la încă 29 de zile, atunci e nevoie de un judecător. Articolul modificat afirmă că urmărirea, percheziţia, reţinerea etc. nu se poate face de către orice Parchet, ci numai de către cel de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi de Justiţie, respectiv subînţelege că prelungirea arestării nu poate fi dispusă decât de un judecător de la această înaltă instanţă! Departe de a fi o sovietizare a sistemului, modificarea se doreşte a fi o imunizare suplimentară a parlamentarilor!

Uitaţi-vă mai bine la Marius Petcu, arestat preventiv şi ţinut la bulău 82 de zile de pomană, fără a fi trimis în judecată! La ce dracu mai e bun judecătorul care aprobă automat prelungirea arestului preventiv?

Apropo, îmi explică şi mie cineva, că-s mai greu de cap, în ce fel se putea face vinovat un şef de sindicat de mită? Mita are sens doar pentru funcţiile de demnitate publică, or funcţia de şef de sindicat NU este una publică!

Întorcându-ne la instituţia reînfiinţată a judecătorului de instrucţie, constat că România funcţionează după proceduri pe care nici ea nu şi le poate explica. Noi funcţionam după dreptul francez, ne-am sovietizat (trecând toate atribuţiile judecătorului de instrucţie către procuror), apoi ne-am democratizat (chipurile) iarăşi, dar care este ROLUL judecătorului de instrucţie de astăzi? În Franţa, el supervizează de facto ancheta efectuată de poliţie (în care procuratura are un rol limitat, cu competenţe clare), el este anchetator, dar în România judecătorul de instrucţie ce rol are? Mai rău, unui arestat preventiv i se poate prelungi arestul la tot felul de niveluri de instanţă, respectiv poate contesta arestul în varii instanţe (inclusiv la Curtea de Apel), sistemul românesc fiind astfel unul în care arestul preventiv este mai important decât procesul -- proces care, de cele mai multe ori, nici nu mai are loc! Instrumentarea cazului durează la infinit, pentru ca în final să se constate că nu e mai nimic la dosar.

Justiţia română ca sistem de organizare şi ca principii generale trebuie reorganizată din temelii -- în timp ce pe dvs. vă fute grija arestării parlamentarilor!

DACĂ judecătorii români ar fi de încredere, am putea împrumuta de la britanici (deşi ei sunt Common Law) sistemul potrivit căruia ancheta se face practic de către poliţie, totul este cenzurat de judecători, iar parchet/procuratură practic nu există! Din 3 actori ai instrucţiei penale, britanicii au numai 2! (Şi, în genere, funcţionează, deşi sistemul Common Law are o complicaţie: el prevede ca etapă preliminară la moartea unei persoane aşa-numitul Inquest, prin care o instanţă specială trebuie să decidă dacă a fost moarte naturală sau nu, pentru a putea continua sau nu ancheta; văd asta ca pe o reminiscenţă istoric, ca pe un control al cetăţeanului asupra puterii arbitrare a Coroanei, căci la inquest este prezent un juriu popular. Ce-mi place la acest sistem este totuşi inexistenţa procurorilor de tipul cunoscut la noi -- nici chiar a tipului de procuror cunoscut de francezi.)

Constantin Gheorghe spunea...

Prietene, mie mi se pare că reţinerea e una, şi arestarea e cu totul alta. Reţinerea e la îndemâna procurorului, dar mandatul de arestare îl dă judecătorul. Din text rezultă clar că procurorii ăia pot decide arestarea. Sigur, se poate să fi fost scris de un tâmpit, dar nu vii în faţa CCR cu astfel de tembelisme. Iar faptul că este vorba de parlamentari nu înseamnă că pot fi trataţi prin prisma prezumţiei de vinovăţie.

Béranger spunea...

Da, e vorba de reţinere vs. arestare, dar asta mi se pare o nuanţă. E doar vorba de definiţia juridică a termenului. În alte ţări, chiţibuşurile merg mai mult -- în Franţa, reţinerea (garde à vue) de 24 de ore (prelungibilă la 48 sau 72) este una, nu este precum arestul hotărât de judecător, dar mai există un termen pe care nu mi-l amintesc, care cred că în româneşte tot reţinere s-ar traduce, şi e de 4 ore: perioada în care poliţia te poate reţine fără să te acuze de absolut nimic şi fără să-ţi facă acte de garde à vue.