duminică, 5 iunie 2011

Când Pakistanul ne desenează viitorul



Excelent editorialul lui Nicholas D. Kristof, din ediţia de azi a NYT. Mă gândeam la el, în timp ce citeam delirurile din noua Lege a Asistenţei Sociale, unde articolul-cheie, care defineşte viitorul României, este ăsta: "Art. 3 - (1) Responsabilitatea privind dezvoltarea propriilor capacităţi de integrare socială şi implicarea activă în soluţionarea situaţiilor de dificultate revine fiecărei persoane, precum şi familiei acesteia, autorităţile statului intervenind prin crearea de oportunităţi egale şi, în subsidiar, prin acordarea de beneficii şi servicii sociale adecvate.”

Cu alte cuvinte, eşti pe făraş, treaba ta, descurcă-te! Să-ţi dea familia, noi, statul, creăm oportunităţi egale(ce înseamnă asta, în mod concret? Adică un şomer are oportunităţi egale cu Dinu Patriciu pe piaţa muncii, sau în orice alt domeniu?). Intervenţia în subsidiar este un fel de a spune: „Nu veni la stat, statul nu mai are mână de dat, ci doar de luat!”

Practic, actuala guvernare a denunţat contractul social care stă la baza oricărei societăţi occidentale civilizate, şi al UE, înlocuindu-l cu un altul, în care statul n-are nicio responsabilitate faţă de cetăţeni, doar cetăţenii au obligaţii faţă de stat.  Denunţarea contractului social a fost un act unilateral, de pe poziţii de forţă, cealaltă parte fiind pusă în faţa faptului împlinit. Eu cred că, din acest moment nici cetăţenii nu mai au obligaţii faţă de stat, inclusiv privitoare la plata taxelor şi impozitelor. De ce să le plătesc, dacă de ele statul nu-mi mai dă nimic: educaţie, sănătate, securitate internă, protecţia vieţii şi a bunurilor, etc. Doar pentru a se îmbogăţi clientela PDL din bani publici?

Văd că am ajuns să fim conduşi de o variantă locală a "Tea Party". În anii '50 comuniştii locali au renunţat repede la idee de a face din România un soi de a doua URSS. Zelul imitator nu i-a ţinut decât vreo 15 ani. Zelul celor care vor să ne transforme într-o variantă locală a SUA ţine de vreo două decenii, şi insistă cu asta, iar acum, când pot face tot ce le trece prin cap, se desfăşoară fără prea multe inhibiţii. 

S-ar zice că şi noi, ca şi americanii, trăim, vom trăi conform aspiraţiilor susţinătorilor ideilor de tip "Tea Party". Dar la ce pot duce ele? Iată ce zice Kristof: "Let me offer them an example of a nation that lives up to their ideals. It has among the lowest tax burdens of any major country: fewer than 2 percent of the people pay any taxes. Government is limited, so that burdensome regulations never kill jobs. This society embraces traditional religious values and a conservative sensibility. Nobody minds school prayer, same-sex marriage isn’t imaginable, and criminals are never coddled.
The budget priority is a strong military, the nation’s most respected institution(la noi serviciile sunt cel mai generos bugetate, dar în rest, tot acolo suntem, minus respectul). When generals decide on a policy for, say, Afghanistan, politicians defer to them. Citizens are deeply patriotic, and nobody burns flags.So what is this Republican Eden, this Utopia? Why, it’s Pakistan...


 In fairness to Pakistan and Congo, wealthy people in such countries manage to live surprisingly comfortably. Instead of financing education with taxes, these feudal elites send their children to elite private schools. Instead of financing a reliable police force, they hire bodyguards. Instead of supporting a modern health care system for their nation, they fly to hospitals in London(ai noştri zboară de obicei la Viena, dar ideea e aceeaşi).

You can tell the extreme cases by the hum of diesel generators at night. Instead of paying taxes for a reliable electrical grid, each wealthy family installs its own powerful generator to run the lights and air-conditioning. It’s noisy and stinks, but at least you don’t have to pay for the poor.

I’ve always made fun of these countries, but now I see echoes of that pattern of privatization of public services in America. Police budgets are being cut, but the wealthy take refuge in gated communities with private security guards. Their children are spared the impact of budget cuts at public schools and state universities because they attend private institutions.

Mass transit is underfinanced; after all, Mercedes-Benzes and private jets are much more practical, no? And maybe the most striking push for reversal of historical trends is the Republican plan to dismantle Medicare as a universal health care program for the elderly. There’s even an echo of the electrical generator problem. More and more affluent homes in the suburbs are buying electrical generators to use when the power fails.

So in this season’s political debates, let’s remember that we’re arguing not only over debt ceilings and budgets, but about larger questions of our vision for our country. Do we really aspire to take a step in the direction of a low-tax laissez-faire Eden ...like Pakistan?"

Să mai zică cineva că viitorul nu sună bine!

2 comentarii:

Fluieratorul spunea...

Pai n-am ami spus? "MadMax", fiecare pentru el...

Anonim spunea...

Eu am pus următoarea întrebare în "epoca duduirii economiei":

De ce PIBul României e superior Pakistanului, dar nu avem puterea lor militară, armamentul atomic, nu suntem ţinuţi în braţe de George Bush al II-lea şi nici Băsescu, cu toate pretenţiile lui, nu e nici pe departe Pervez Musharraf?

În acel moment aveam scuza faptului că presa noastră, moştenită de la alde CTP, Nistorescu şi caţavencii, e o presă de 3 parale, care înţelege totul după ureche, îl aude în româneşte, îl traduce în englezeşte şi îl repetă ţigăneşte, să înţeleagă tot manelistul.

Presa serioasă a ţărilor cu apă caldă a spus cum e Pakistanul şi de ce e aşa.

E o ţară fabricată, care nici măcar nu avea vreo raţiune să existe, suprapopulată, cu 170-180 de milioane de oameni pe o suprafaţă cam cât 3 Românii, cu un PIB/locuitor de 7 ori mai mic, săracă în resurse, şi care totuşi pompează o sumă uriaşă, 16% din PIB, într-o armată disproporţionată faţă de mărimea economiei, un stat în stat. Cariera militară la ei te vâră în rândul aristocraţiei, în sensul literal în care funcţiona aristocraţia rurală în Evul Mediu: terenul agricol e distribuit ofiţerilor activi şi pensionari, care folosesc pentru a-l lucra ţărani plătiţi cu bani cu care la noi îţi cumperi un suc. Nici măcar nu sunt un Stat adevărat, cu instituţii moderne, sunt o mafie cvasi-militară. De fapt, presa serioasă a comentat pe larg faptul că americanii i-au tras de urechi după raidul Bin Laden pe generali, nu pe demnitarii civili, aceştia contau prea puţin. Nişte japiţe care sug miliarde de la americani şi în acelaşi timp îi sapă.

În concluzie, am o vagă impresie că autorul ar mai trebui să pună niţel mâna şi pe altceva decât Jurnalul, Evenimentul Zilei, Gândul şi alte fiţuici.

~Nautilus