O tânără din Târgu-Jiu, în ultimul an de liceu, deja admisă la Universitatea Cambridge, s-a sinucis, inexplicabil. O dramă, fără îndoială, nu doar pentru familia fetei. Cu atât mai mult cu cât oamenii nu-şi pot explica gestul.
E drept, nu toţi. Diectorul liceului la care învăţa are o explicaţie-beton pentru gestul fetei: era într-o clasă în care erau mulţi atei. "„Am aflat de la profesoară(de religie, n.m.) că erau mai mulţi elevi atei. Această laicizare extremă a societăţii contemporane cade foarte rău“. Ce convenabil! Şi ce tâmpit!
Vă scutesc de lamentări. Pur şi simplu naţia asta este sortită dispariţiei, din motive de prostie extremă!
8 comentarii:
Indraznesc o varianta... Dindu-se zona, in care stiu si eu (pentru ca familia mea provine de acolo si in mare parte este inca acolo) ca "valoarea" femeii in genere nu este data de ce are in cap, as putea presupune ca admiterea ei la Cambridge n-a fost chiar o bucurie pentru familie, care putea avea alte planuri. Am auzit prea des, din pacate, parinti de fete zicindu-le sa-si "vada de treaba lor" si sa nu mai vina cu pretentii, ca scoala si-asa nu face cit o ceapa degerata. Nu poti beneficia, la virsta asta, de bunul tau cistigat (busrsa in strainatate) fara sprijinul familiei. La alta virsta te mai descurci singur...
Parerea mea asta este, ca daca a fost sinucidere, nu putea avea alt motiv foarte serios decit acesta, ca era intr-un fel sau altul impiedicata sa mearga pe drumul ei, sau santajata de parinti (si stiu din experienta cit de tare doare santajul ala cu "noi iti vrem binele, o sa ne multumesti mai tirziu"), posibil amenintata cu parasirea de catre prieten, daca avea unul, invidiata si probabil respinsa de celelalte fete, probabil ca s-a trezit brusc singura in tabara ei si impinsa sa renunte la singurul plan de viitor pe care il avea. Un copil care s-a pierdut si care n-a gasit altceva de facut decit sa-si ia viata, n-a vazut nici o alta cale de iesire.
Religia n-are nici o treaba. N-am vazut popi cu urechea aplecata catre problemele reale ale oameilor, si care sa deschida mintea copiilor, n-am vazut popi care sa merite increderea cuiva.
Normalitatea, pentru mine unul, este ca religia sa nu fie prezenta in scoala in nici o forma. Daca as fi elev acum, cu mintea, intrebarile si curiozitatea pentru viata pe care le aveam pe vremea cind eram elev, ora de religie obligatorie in scoala m-ar impinge spre schizofrenie si m-ar invata prin practica duplicitatea si ambiguitatea.
Mă îndoiesc cu privire la concluzie.
Și nici măcar nu sînt cartezian. Nici ateu.
Sînt destui proști, însă presupunerea-acuză poate nu e atît de hazardată. Cinismul amestecat cu o superficialitate rea pot răni grav. (Anticreștinismul ăsta e tot o modă stupidă, indusă cu insistență; presupunerea că există vreo noimă în "ateismul" adolescentin îmi pare mult mai hazardată.)
In genere, sinucigasii la aceasta virsta sint schizofreni (ca si adolescentii supradotati).
Poate sa ma insel. Dar cele doua informatii converg.
Oricum, este o tragedie pentru toti. Familie in primul rind.
"N-am vazut popi cu urechea aplecata ..."
He, he... ... ...
"Ferice de cei ce n-au vazut, si au crezut."
Eu, mai pacatos, am vazut (si crezut)!
E drept c-am vazut in Tanzania aka Un' si-a-ntzarcat Dracul copiii (pentru ca oricum erau multi negri si cam muritori de foame prin zona).
http://observator.a1.ro/extern/Biserici-romanesti-in-Africa_36946.html
Treburile din Romaniale terminasera asa ca ... ... ...
:(
Daca familia are vreo vina (si sigur are) si daca o mai si constientizeaza, tragedia ei e dubla si oricum, numai fericire nu e chiar daca or fi saraci cu duhu...
http://jos-cu-basescu.blogspot.com/2011/05/odiseu-la-cotarceni.html
Chiar ca... cretin rau (directorul).
Plus ca, fara sa cunosc cazul, sunt absolut convins ca si parintii ei sunt niste cretini. Probabil ca acolo unde trebuia sa aiba suport, in familie, a fost chiar pe dos.
Aşa se apărată societatea nedreaptă, îndemnînd la înnădăjduirea în Domnul Zeu, „argumentul” suprem al speranţei şi devenirii, contrar evidenţei inexistenţei şi, de-a dreptul, imposibilităţii lor în strîmbătatea şi ilegitimitatea orînduirii înconjurătoare! În fond, ce dovadă mai bună a lipsei de speranţă, a lipsei de ideal, a lipsei de aspiraţii, decît un asemenea argument? Ce dovadă mai bună, aşadar, decît IREALUL, în rol de punct de sprijin şi de orientare în necunoscutul şi ostilitatea aberante, iraţionale, ale vieţii de azi, în rol de domiciliu psihic, dacă nu chiar de ospiciu, ce dovadă mai bună, zic, pentru alienarea în care a fost adusă fiinţa umană în societate?
Într-un mediu „ateist”, zice, se moare prin ucidere sau sinucidere din vina „lipsei de Dumnezeu”? Chiar şi atunci cînd victima nu este atee, ci crede în EL, întreb eu? Atunci, unde este puterea credinţei, puterea lui Dumnezeu? A-Teismul este mai puternic decît Teismul însuşi? Şi-apoi, de ce se moare prin ucidere sau sinucidere şi în mediile non-ateiste (sper că nu neagă nimeni acest adevăr!)? Cumva, din vina „existenţei de Dumnezeu”? Şi, conform statisticilor oficiale, date publicităţii, sînt peste 100.000 de sinucigaşi ai sărăciei şi disperării sociale, în România de după 1989. Prin urmare, toţi aceştia şi-au comis faptele extreme în circumstanţe ateiste? Haida-de!
Şi, în fine, i se pare cuiva că ponderea sinucigaşilor o formează ateii? Atunci, de ce, conform aceloraşi date statistice, în ultimii 20 de ani s-au sinucis de aproape de 10 ori mai mulţi români decît în precedenţii 20 de ani? Nu vi se pare că şi evlavia religioasă şi credinţa în sine erau mai adevărate, mai sincere, mai decente în „societatea ateistă”? Mi se pare că, în acea societate, nu numai omul avea idealuri şi aspiraţii, o raţiune de a fi şi o ancoră în Univers prin chiar propriile-şi rosturi regăsite în viaţă, ci şi Dumnezeul însuşi!
" Nu vi se pare că şi evlavia religioasă şi credinţa în sine erau mai adevărate, mai sincere, mai decente în „societatea ateistă”? "
Evident. Pana la urma, adevratii credinciosi, sfinti, martiri si altii dac-or fi existat au murit fugariti de romani prin catacombe
si de altii prin alte parti.
Trimiteți un comentariu