Cum l-a înşelat Liiceanu pe Siegfried cu Mercedes

 Pe Brunhilde o mai chema şi Mercedes! 

Tabloidizarea presei româneşti continuă în ritm susţinut. Firesc, ce pizda mă-sii! Are cine discuta lucrurile serioase! Mai un NYT, mai un Le Monde, mai un Guardian, mă rog, cam ştiţi voi despre ce vorbesc. Bun, aşa că şi crucişătorul presei româneşti, ajuns între timp o bărcuţă cu vâsle, vorbesc de "Gândul", o ţine pe coarda asta, şi ne spune cu ce limuzine au ajuns la nu'ş ce bal la Sinaia ăia de formează crema intelectualităţii româneşti: Liiceanu, Cărtărescu, Pleşu, şi alţii ca ei.  

M-ar fi durut fix în cur de asta, doar că băieţii ăştia tună şi fulgeră împotriva politicienilor şi îmbogăţiţilor de capitalismul de cumetrie, practicând un la fel de crunt şi greţos populism ca şi ăia pe care îi critică. Şi apoi se miră că nu-i iubeşte lumea, că nu se mai uită nimeni în gura lor, că nu-i urmează şi nu-i votează. Păi de ce l-ar urma pe Cărtărescu, spre pildă, care azi îi înjură pe Dinescu, Eugen Simion, Stelian Tănase, Emil Hurezeanu care, auzi, ţaţo, îndrăzneală şi tupeu la ei, au dat curs invitaţiei lui Vanghelie şi au participat la o petrecere, cu ocazia zilei lui de naştere!

Şi elitele noastre sunt atât de departe de oamenii obişnuiţi, de problemele lor, încât nu ştii care sunt mai blamabili: politicienii, sau ei. Oricum România nu are elite, în sensul occidental al termenului. Şi asta se vede, inclusiv în faptul că nu avem un proiect naţional, iar lucrurile evoluează pe celebra traiectorie numită "pişatul boului". Asta e!