Scriam, acum câteva zile, despre problemele celor de la Toyota, şi despre cauzele unei crize care se întinde la întrega industrie auto. De ce a fost şocul atât de mare la Toyota? Pentru că imaginea de excelenţă rima cu Toyota. Şi pentru că firma niponă inventase toyotismul, varianta nec plus ultra a fordismului.
Iată ce suneam: "Calitatea costă. Dacă te zgârceşti la calitate, mai devreme sau mai târziu vei fi aspru penalizat. Iar inginerii au fost obligaţi să accepte materiale mai proaste, proiectări la limită, fără un coeficient suficient de siguranţă, soluţii tehnologice mai ieftine, dar mai puţin fiabile, reducerea mâinii de lucru calificate, care costă, creşterea cadenţei de fabricaţie, delocalizări, piese comune întregii game, care cresc riscul defectului la un număr impresionant de autoturisme ".
În numărul de azi al jurnalului "Le Monde", doi profesori de economie, dibntre care unul japonez, dedică o analiză crizei modelului Toyota. O puteţi citi aici. Şi puteţi vedea că nu am fost departe de concluziile lor, mai ales în ceea ce priveşte asigurarea calităţii şi reducerea costurilor.
Renunţarea la modelul industrial care i-a adus faima, din motive de creştere a cotei de piaţă, într-un ritm care s-a dovedit nesustenabil, a pus Toyota cu spatele la zid. Din fericire pentru ea, toţi concurenţii ei sunt deja acolo. Toţi au greşit, într-un fel sau altul. Dar cu unii oamenii nu-şi făceau iluzii. Toyota era însă un soi de poveste cu zâne. de asta ei cad mai rău şi de la mai mare înălţime...
7 comentarii:
...cele mai fiabile mașini din lume. or so they say :)
Am citit (si) articolul despre Toyota - evident e dreptul Domniei Voastre sa va alegeti subiectele - dar nu pot sa nu ma mir, ca un om care a fost consilierul presedintelui Iliescu, nu are niciun comentariu (nu zic, parere, ca banuiesc ca aveti o parere - si destul de ferma din cate va cunosc - cam mult spus e drept! - de pe blog.)legat de anuntul presedintelui Iliescu de astazi (sau chiar de retragerea lui Nastase de ieri).
Anca,nu-i nimic de comentat. Încă. Stai să se limpezească apele, să vedem cine şi de ce candidează. Aşa, discutăm vorbe. Iar gestul preşedintelui Iliescu a determinat o anumită dinamică în partid, la fel şi cel al lui Adrian Năstase. Cât de puternică rămâne să vedem sâmbătă. Poetry in motion, care va să zică!
:)
ps
nu mai votez psd din 2005. ca sa fim mai precisi: din 2004. dar uneori imi aduc aminte,cu nostalgie!- de vremurile 1996-2000. atunci psd-ul insemna ceva/se misca bine si asta s-a vazut cand -s-au castigat alegerile (n-a fost numai prostia alora din cdr). erau vremuri cand daca spuneai ca esti psd-ist lumea nu te mai saluta (in cel mai bun caz). ...
asta este! mergem inainte.
nici nu stiu daca stanga mai inseamna (in general, nu numai la noi), va mai insemna ceva in anii care vin, daca nu se regaseste, daca nu isi descopera un electorat nou si mesaje adecvat vremurilor noi. Lucrez intr-un domeniu care e mai greu de inchis in niste limite (teatru), dar nu pot sa nu observ ca structura publicului s-a schimbat esential in ultimii ani. a aparut noua generatie de spectatori crescuta in anii, ca sa zic asa, noii "revolutii tehnico-stiintifice", obisnuita cu un dinamism extraordinar al scriiturii, al imaginilor, o generatie mult mai "vizuala", mult mai "cinematografica" decat cea dinaintea lor. o generatie care e obisnuita cu un alt ritm al vietii si al artei. e greu de pus in cateva vorbe-comentariu de blog ce am observat eu in ultimii doi ani la noi la teatru, dar cred ca in psd nu mai e nimeni care sa inteleaga schimbarile din societate, nu mai e nimeni preocupat cu adevarat de ce poate fi o stanga moderna. de aici si nu din caracterul lor infect sau din prostia lor enorma vin esecurile acestui (alt) partid psd - pt ca efectiv asta nu mai e, de multi ani - cam de prin 2002 - parerea mea! = partidul creat de iliescu, este un partid care nu s-a adaptat schimbarii/schimbarilor, care nu stie sau nu vrea sa mearga mai departe. singurul preocupat de acest schimbari este iliescu - dar nici el nu mai poate sau nu mai vrea sa deschida o dezabtere reala. nu stiu de ce imi vine in minte sfarsitul Morometilor: "Timpul nu mai avea rabdare".
Timpul nu mai are rabdare cu psd-ul. S-a cam terminat, iar Iliescu ar fi trebuit sa simta acest lucru si sa determine aparitia unui nou partid.
am scris cam mult, dar cred ca la acest congres nimic esential nu se va schimba. si aici imi permit sa va contrazic. tinerii din psd - ma refer la cei care vor sa prinda acum locurile lasate goale de liderii vechi - nu sunt nici de stanga, dar nici de dreapta. se duc al psd ca la servici.
ar fi multe de spus, dar si asa am abuzat de timpul/blogul dvs. :)
dar cui ii pasa de ce credem noi, domnule Constantin Gheorghe?
acum chiar ca va plictisesc, dar nu ma pot abtine sa nu dau copy paste la ceea ce am scris pe blogul domnului nastase, unde poate am fost mai clara in exprimarea parerilor mele. ps parerea mea :) :) :)
Anca,am şi acum cucuie de pe urma unor păreri despre PSD. Sincer, viitorul acestui partid nu mă interesează. A ratat atâtea oportunutăţi de a-şi rectifica erorile, de a se reideologiza, de a face curăţenie, încât un Congres aranjat în plus nu mai înseamnă nimic.
Aşa e când banul devine totul într-o societate. Nişte băieţi deştepţi şi-au cumpărat un partid de stânga. Alţi băieţi deştepţi şi-au cumpărat nişte partide de dreapta. Acum ăi de şi-au cumpărat partide de dreapta au făcut o investiţie mai bună. Poate pleacă şi ăi de şi-au cumpărat partidul de stânga. Ar fi singura şansă de a avea un adevărat partid de stânga: să rămână fără banii afaceriştilor, să se întoarcă la origini, să se bazeze pe oameni, nu pe afacerişti.
ca sa zic asa, aveti dreptate, de-aia va si citesc :). si daca m-as uita doar spre liberali, pe care am inceput sa ii votez din 2005, as zice ca sunteti detinatorul adevarului :).
ps imi pare rau insa ca in psd efectiv sunt oameni care ar putea, care, poate :), ar si stii cum, dar, vorba bancului, nu au cu ce.
Trimiteți un comentariu