duminică, 21 februarie 2010

Cum se câştigă respectul

Nu că m-ar interesa foarte tare subiectul, dar ceea ce urmează demonstrează, cred eu, că "economia", ca ştiinţă, se află într-un impas, şi că în loc să se deschidă spre realităţi, să facă abstracţie de dogme, să fie creatoare, nu în sensul de a mai găsi noi soluţii să-i prostească pe proşti, la care s-a priceput de minune în ultima vreme, ci în ideea de a corecta excesele şi eşecurile modelului economic dominant, ea se dogmatizează tot mai mult. Şi, pentru că suntem în România, dogmatismul se transformă în fanatism.
Să nu mă înţelegeţi greşit. Nu am nimic cu şcoala austriacă, şi dacă mă gândesc bine, în momentul ăsta singurul austriac care are cu adevărat relevanţă este Joseph Schumpeter, deşi este greu de încadrat în acea şcoală. Pentru că se adresează unor fenomene cu grad ridicat de generalitate, cum ar fi dezvoltarea economică. Numai că Schumpeter este ignorat de adepţii "şcolii austriece" de la noi, pentru că nu poate fi folosit în dispute ideologice, precum Hayek şi von Mises. Până una-alta, distrugerea creatoare este validată de realitate. Şi, din câte înţeleg, şi el vedea sfârşitul capitalismului, dar din cu totul alte motive decât Marx.
Mă interesează lucrurile astea nu pentru a-mi câştiga traiul cu ele. Este curiozitatea cuiva care încearcă să înţeleagă ce şi cum. Nu dau lecţii nimănui şi nu impun nimănui nimic. De asta mă sictireşte modul în care se manifestă în dezbaterea publică oameni care au şi calitatea de educatori. Nu poţi fi la nesfârşit omul unei singure cărţii şi al unei singure idei. Asta devine obsesie. Şi te întrebi de ce nu mai poţi discuta cu unii şi cu alţii, de ce spiritul critic a dispărut din România. Dacă n-ar fi de plâns, m-aş amuza: acum mi se recită din von Mises aşa cum în anii comunismului mi se recita din Ceauşescu!
Revenind la oile noastre mioritice: Bogdan Glăvan se duce la o conferinţă a lui Daniel Dăianu. Ca de obicei, cu poziţiile sale anarho-capitaliste. Să fie sănătos, să se bucure de ele! Şi înţeleg că s-a încăierat, verbal, cu Dăianu. Treaba lor! Dar în descrierea întâlnirii, publicată pe blogul lui, Bogdan Glăvan face nişte afirmaţii care merită sancţionate. Cum s-a făcut că plouă şi mi-a "pierdut" comentariul, iată despre ce este vorba:
„Aşa cum traficul are nevoie de reguli şi semafoare, tot aşa acţiunile economice neîngrădite trebuie să fie încadrate în reguli,” zice Bogdan. Aici e o problemă de logică. Păi, dacă sunt încadrate de reguli, acţiunile economice nu mai sunt "neângrădite". Regula asta face: îngrădeşte, stabileşte limite. Asta era problema în spusele lui Dăianu? Poate că era mai bine să fi discutat despre limitele intervenţiei. Da, asta chiar este o problemă. Prea multă intervenţie, prea multă reglementare strică. Mai este şi o altă problemă: care aspecte, care domenii ale vieţii economice trebuie reglementate, şi care nu, unde reglementarea face mai mult rău decât bine, unde îngrădeşte nepermis libertatea de a întreprinde. Aşa, este doar orgoliul unui outsider care pune la punct un baron al gândirii economice. Făcându-se de râs!
O a doua idee din postul lui Glăvan mi se pare şi mai periculoasă, prin consecinţe. "Economia de piaţă nu înseamnă dobândirea de resurse prin orice mijloace. Ea presupune libertatea de acţiune a indivizilor în cadrul drepturilor de proprietate. Respectarea drepturilor de proprietate privată este regula esenţială care trebuie respectată pentru ca interacţiunea indivizilor să se numească „piaţă”. De aceea, critica pieţei ar trebui să înceapă din acest punct."
Din formulare lipseşte proprietatea publică. Respectarea drepturilor de proprietate în domeniul public nu contează, ne spune, practic, Glăvan. Deci, există o proprietate "bună", cea privată, care trebuie respectată, şi una "rea", cea publică. Proprietate care, până ce dispare, poate jefuită cu voioşie. Nu este singurul care gândeşte aşa: s-a dezvoltat o adevărată ideologie pe această temă, care a susţinut jaful din proprietatea publică, a justificat distrugerea ei, privatizările pe doi bani, o ideologie care o prezintă ca ilegitimă. Şi văd că asistăm la o recrudescenţă a acestei ideologii, dovadă că nişte băieţi deştepţi au pus ochii pe ceva ce a mai rămas din bunurile publice.
Nu pot să închei fără să mă amuz de bazaconia asta, cu privatizarea drumurilor, inclusiv către asociaţiile de locatari. Aştept cu nerăbdare evenimentul! E şi cu măţăraia de sub asfalt? Şi mai bine! Ne vom distra!
PS: de la întâlnirea cu Daniel Dăianu Extra300 mai lipsea! Din gândirea lui teoretică şi practică: "Ca sa vorbesti pe limba unui stangist trebuie sa te “ridici” la nivelul lui. Adica sa-i futi un cap in gura, din prima, in loc de buna ziua. Doar asa ii castigi respectul." Sigur, nu mă îndoiesc că l-ar fi umplut de respect pe Dăianu! Mi se pare mie, sau pe unii "şcoala austriacă" îi tâmpeşte?

5 comentarii:

Karakas spunea...

Da, e mare confuzie in Romania post-comunista, intretinuta si de extremistii de dreapta, dar si de guvernele succesive Boc si Trosc!.

Stau intr-un oras mic, care are doua centre comunitare facute de autoritatile publice (pe linga biblioteca publica) din bani publici. Daca ati vedea cum arata poate ati jura ca sunt private. Fiecare centru are bazin olimpic, plus bazine pentru copii (unde se iau lectii de natatie). Fiecare are cel putin doua terenuri de hochei. Plus sali de fitness, sala de alergat, tenis la perete iarna, si zone unde parintii pot sa le faca ziua onomastica copiilor lor (spatii publice de inchiriat). Tarifele sunt cele mai mici comparat cu privatii. Unul dintre centre are un parc imens in jur, public si el, unde sunt terenuri de baseball, tenis, si culoare pentru biciclisti. Asa ceva de ce nu ar fi bun in Romania? Cind Nastase a facut salile alea de sport i-au sarit la git anti-comunistii. La fel la programul cornul si lapetele. Mi se pare o timpenie extrema sa refuzi sa ai programe publice de acest fel, mai ales in saracia din Romania.

Constantin Gheorghe spunea...

Prietene, cu cât o ţară e mai săracă, vezi România, cu atât "liberalismul" este mai virulent şi mai extremist. Şi cu atât se construiesc mai multe biserici.

Valerius spunea...

(I)
Am citit articolul domnului Bogdan Glăvan, la care aţi făcut trimitere.
Dintr-o perspectivă mai largă, producţiile ideatice ale domnului Glăvan îmi apar ca fiind mai bine articulate teoretic decât cele ale domnului Cristian Paun. Se simte efortul de a salva măcar aparenţa de obiectivitate a judecăţilor sale. Dar, nu de puţine ori, promisiunea de "logică economică" este trădată, ideile fiind contorsionate, puse în patul lui Procust, pentru a susţine pre-judecăţile domniei sale.

Revenind la oile noastre.

Domnul Glăvan scrie: "nu vreau să creadă cineva că mă despart total de ce susţine Daniel Dăianu. De exemplu, sunt de acord cu următoarele afirmaţii:
• Libertatea economică nu este sinonimă cu lipsa reglementării
• Avem nevoie de un compas moral
• Nu toate inovaţiile financiare sunt bune
Mă despart însă de Daniel Dăianu atunci când vine vorba să stabilim provenienţa regulilor, cine să ofere compasul moral, respectiv cine să decidă care inovaţii sunt rele."

Trebuie să recunoaştem, este un mod pertinent de a se raporta la ideile preopinentului său.
Nu ne spune, însă, nimic în continuare despre modul propriu în care gândeşte "provenienţa regulilor", mod prin care "se desparte" de D.D.

Încearcă, în schimb, pentru a se despărţi de D.D., o acrobaţie care îl pune într-o postură ridicolă. Domnul Glăvan citează: "Există în textul său (al lui D.D. - n.m., Valerius) următoarea frază: „Aşa cum traficul rutier are nevoie de reguli şi semafoare pentru a proteja vieţile oamenilor, tot aşa economia de piaţă are nevoie de reglementări care să limiteze pagubele colaterale şi să sporească producţia de bunuri publice.”
Îmi permit să corectez declaraţia de mai sus (continuă dl. Glăvan). Comparaţia corectă este următoarea: „Aşa cum traficul are nevoie de reguli şi semafoare, tot aşa acţiunile economice neîngrădite trebuie să fie încadrate în reguli.”

Valerius spunea...

(II)
Dv., d-le Constantin Gheorghe, i-aţi reproşat: "Păi, dacă acţiunile economice neîngrădite(defineşte “neîngrădirea”!) sunt încadrate de reguli, care va să zică că(sic!) sunt îngrădite! E absurd ce spui tu. Orice regulă este o îngrădire, îţi anulează sau îţi limitează un grad de libertate."

În opinia mea, nu este o încălcare a principiului logic al non-contradicţiei. Dl. Glăvan admite că există, ca tendinţe, "acţiuni economice neîngrădite" (= arbitrare, anarhice), care "trebuie să fie încadrate în reguli.”

Criticabil este altceva în contraargumentul dumnealui: enunţului "tot aşa economia de piaţă are nevoie de reglementări", al domnului D.D., îi opune enunţul "tot aşa acţiunile economice neîngrădite trebuie să fie încadrate în reguli.” Este evidentă aici pre-judecata dragă teoreticienilor de felul domnului Glăvan că "economia de piaţă" este sacrosanctă, că atingerea ei, reglementarea ei este un tabu. Dv. observaţi, în mod corect: "în logica democraţiei, nu poţi discrimina între proprietatea privată şi proprietatea publică. În sistemul vostru de gândire, nu există decât proprietate privată. Orice model construit pe această premiză falsă este fals." Ciudat, oamenii aceştia, de tipul domnului Glăvan, par a nu fi auzit de "pluralismul formelor de proprietate" existent în oricare economie de piaţă, adevăr prezentat în oricare manual elementar de economie. Altfel cum să explici reducţia din "ordonanţa de urgenţă" următoare: " Respectarea drepturilor de proprietate privată este regula esenţială care trebuie respectată pentru ca interacţiunea indivizilor să se numească „piaţă”. ?

Domnul Glăvan face, în schimb, o concesie, "acţiunile economice neîngrădite trebuie să fie încadrate în reguli.” Dacă l-am întreba care sunt acele "acţiuni economice neîngrădite" care "trebuie să fie încadrate în reguli”, cu siguranţă că dl. Glăvan et co ar fulgera împotriva "abuzurilor statului" faţă de "proprietatea privată". Astfel de producţii "ştiinţifice" nu sunt decât pledoarii pro domo ale capitalistului îngrozit că mămăliga ar putea exploda din nou.

În încheiere, d-le Constantin Gheorghe, aţi scris: "de la întâlnirea cu Daniel Dăianu Extra300 mai lipsea! Din gândirea lui teoretică şi practică: "Ca sa vorbesti pe limba unui stangist trebuie sa te “ridici” la nivelul lui. Adica sa-i futi un cap in gura, din prima, in loc de buna ziua. Doar asa ii castigi respectul." Sigur, nu mă îndoiesc că l-ar fi umplut de respect pe Dăianu! Mi se pare mie, sau pe unii "şcoala austriacă" îi tâmpeşte?"

Faptul că domnul Glăvan tolerează astfel de reacţii, precum cea la care v-aţi referit, m-a împiedicat să fac comentarii acolo. Admit că poate fi înjurat, cu năduf, un politician precum "Micky Şpagă", dar să înjuri, să ameninţi colegul de forum mi se pare prea mult. N-ar trebui să uităm mesajul lui Miron Costin: "Eu voi da seama de ale mele, cîte scriu".

Shadow spunea...

@Dle Gheorghe

Da aveti dreptate cand spuneti ca nu putem vorbi de "neingradit" si "reglementat"

Nu cred ca aveti dreptate cand vb de "proprietatea publica". Contrar asteptarilor in Constitutia Romaniei proprietatea publica este mai bine tratata decat cea "privata". Nu mai discutam aici de "ambiguitatile" introduse cu "proprietatile private" ale unor institutii publice chiar 100% bugetare.

Ar trebui tratate identic. Absolut identic.

E foarte adevarat ca trebuie definita BINE "piata". Nu avem o "definire" - "reglementare" clara a pieteti ci ea se face doar "dupa ureche". Statul "joaca" pe piata asta cum vrea in mod diferit de ceilalti "jucatori" ori asta nu e normal. Ori sta si "reglementeaza" ori lasa reglementarea unei institutii "independente"(nu definitia romaneasca a acestei independente) si joaca ca orice alt jucator.

Fără ură, dar cu îngrijorare, despre viitor.

  Văd că și Elveția dă târcoale NATO. Cică îi tremură anumite părți ale anatomiei de frica rușilor. Măi, să fie! Când dracu au dat năvală ru...