luni, 1 februarie 2010

Despre cota unică de impozitare

De ce a fost un lucru prost introducerea cotei unice de impozitare, dincolo de creşterea accentuată a polarizării sociale? Pentru un motiv pe care toţi îl trec cu vederea, în analizele în care ni se laudă senzaţionala măsură care a generat creştere economică în guvernările Tăriceanu: acela că nu a existat NICIO legătură între performanţa celor cărora le-au crescut dramatic veniturile şi venituri. Adică banii ăia în plus nu se regăsesc într-o creştere similară a productivităţii muncii.
Să zicem că cineva care plătea în medie 40% impozit pe venit(spun în medie pentru că, dacă nu mă înşel, cota maximă de impozitare, de 45%, parcă, se aplica de la o anumită sumă în sus, restul se impozita mai puţin), primeşte peste noapte, fără ca în activitatea lui să se fi schimbat ceva, un plus de 24% din venit. Practic, veniturile îi cresc cu un sfert. Care sfert poate însemna zeci sau poate sute de mii de euro. De ce? S-au sculat dimineaţă cu 25% mai deştepţi, mai creatori, mai eficienţi? Aşa, pur şi simplu?
Ni se tot spune că trebuie să legăm salariile de creşterea productivităţii. Perfect. Dar când am trecut la cota unică(trebuie spus şi că ea i-a penalizat pe cei cu venituri mici, ce plăteau un impozit mai mic!) nu ne-am gândit la legătura asta?
Să punem problema şi altfel: cota unică a avut efectul unui stimulent în privinţa creşterii productivităţii muncii? Poate demonstra cineva asta? Mă tem că nu.
Aşa că singura sa menire a fost să lase mai mulţi bani celor cu salarii şi venituri mari şi foarte mari, din sectoarele public şi privat. Altă raţiune nu există, în afara ambalajului ideologic, care nu "emoţionează" pe nimeni.

14 comentarii:

Cristian Banu spunea...

Ştii care este eroarea de raţionament? Legi un indicator managerial de un indicator fiscal. Dacă plouă, vacile nu vor da mai mult lapte decât în zilele cu cer senin. Dar vacile mai bine hrănite, vor da lapte mai mult ;)

Productivitatea muncii depinde de management, deci nu avea cum să crească prin reducerea fiscalităţii. Daca managementul unei organizaţii este prost, productivitatea va fi redusă indiferent dacă pui impozit zero. În schimb, reducerea fiscalităţii a dublat investiţiile străine.

Ceea ce ni se prezintă acum ca fiind o creştere a productivităţii este o simplă iluzie statistică: o cantitate de marfă produsă se împarte la un număr mai mic de angajaţi. Atâta tot.

Constantin Gheorghe spunea...

Prietene, n-o leg eu, o leagă FMI! Dar şi aşa: ce anume justifică un venit cu 25% mai mare, peste noapte, care este motivat ideologic, nu economic?
Şi mai e ceva: investiţiile alea veneau şi fără cota unică. Am discutat şi eu cu destui investitori străini. Pe ei îi interesa calitatea şi costul forţei de muncă, mărimea pieţei interne, pieţele adiacente, infrastructurile(care au alungat mai mulţi investitori decât a atras cota unică), stabilitatea legislativă. Oricum impozitarea în România era deja mai mică decât în ţările de origine.

Stefan A. spunea...

- Stiti ca veti fi criticat puternic pentru o astfel de abordare ?
- Interesant ca o astfel de discutie, in tarile vestice, ar aduce doar critici privind nivelul cotelor progresive aplicate. (foarte mari,ei pornesc cu 20 % impozit si ajung la 45-50 % pentru venituri mai mari de 100.000 euro ). E drept ca tot ei au si scutiri de impozit pentru venituri mai mici de 7.500 euro/an .
- In Romania, discipolii cotei unice uita sa spuna ca o astfel de taxare imparte tara in doua . Bogati tot mai bogati si saraci tot mai saraci ! Clasa medie tot mai subtire care se indreapta accelerat in zona saraciei .
- Toti uita realitatea occidentala . Nivele de trai mult mai ridicate , servicii sociale , sanatate , net superioare Romaniei. Ca aceste nivele au fost ajunse si datorita unor politici fiscale cu cote progresive, (este istorie REALA) , in Romania este trecut sub tacere ! Cum este trecut sub tacere si faptul ca nu exista un sistem fiscal ideal . Cineva trebuie sa faca un pic de sacrificii banesti! Infrastructura, servicile acordate de stat, nu pot fi construite, realizate cu sacrificii facute de saraci sau doar din imprumuturi internationale ! In nici o tara din lume . Cu atit mai putin in Romania unde se fac imprumuturi pentru pensi si salarii !!!!
Tot in Romania , tara cu cel mai eficient si just sistem fiscal din lume , prostitutia este prima voce a exportului autohton !
Asta spune tot , chiar comparat cu restul tarilor fost socialiste !

Cristian Banu spunea...

FMI zice altceva: salariile nu au voie să crească mai mult decât creşte productivitatea muncii. În 2005 s-a schimbat filosofia fiscală, ceea ce e altceva, normal că au crescut salariile dacă a scăzut impozitul. În realitate, însă, creşterea nu a fost atât de mare precum spui.

Problema nu este că investiţiile nu veneau, ci de numărul acestora. Ele aproape s-au dublat, ceea ce înseamnă o creştere enormă. Aşa cum am spus şi la articolul anterior, este de speculat cât a influenţa creşterea vitezei, neputându-se aduce dovezi obiective într-un sens sau altul.

Apoi, mai uiţi un aspect. Impozitul nu este mai mic numai pentru firme, ci şi pentru angajaţi. Asta înseamnă că ei vor dispune de mai mulţi bani pentru consum.

A creşte acum fiscalitatea - fie şi pentru "bogaţi" este o greşeală enormă. Şi-aşa guvernul Emil Bobu a crescut-o foarte mult lovind exact în "cei mici" (microîntreprinderi şi salariaţi.

Mă repet. A discuta despre cota unică (BTW, România nu are cotă unică) vs. impozitare progresivă este prematur. Întâi trebuie găsite modalităţi de a colecta mai bine şi mai eficient impozitele actuale şi abia apoi discutată o eventuală schimbare a filosofiei bugetare.

Prioritar pentru România este întărirea statului, nu filosofia impozitării. Atâta timp cât cetăţeanul nu se va simţi apărat de poliţie şi Justiţie în faţa oricui, atâta timp cât serviciile medicale şi educţaionale sunt cele care sunt nu ai cum să-i convingi să dea mai mulţi bani la stat. Din contră, îi forţezi să-şi "optimizeze profiturile".

carp popescu spunea...

Prietene, la cat esti de pornit pe cota fixa iti propun altceva - sa puna impozit 100% pe orice venit care depaseste venitul tau. Cred ca asa s-ar rezolva toate problemele. Daca un om iti fura masina, este furt. Daca cinci oameni iti fura masina este tot furt, dar incepe sa para ciudat. Daca o suta de oameni se intalnesc si decid sa iti fure masina, deja e impozitare si chiar suna a politica de stanga. Daca o mie de oameni se hotarasc sa iti ia masina si sa te oblige sa mergi pe bicicleta deja este dreptate sociala. Poti sa stabilesti la cati oameni trebuie sa se adune la un furt sa poti sa ii schimbi incadrarea de la furt la impozitare?

alexnicolae spunea...

Toata lumea plateste acelasi procent de impozite, indiferent de variantele de grile sau de fiscalitate. Asta e o realitate. E ceva de genul daca ai pune multinationalele sa plateasca 45 % impozit pe profit, pentru ca au de unde ! E clar ca in secunda urmatoare ar scadea profitul pana la cat considera contribuabilul ca e corect! Asta uita fiecare comentator, si politician. Fiecare contribuabil plateste doar cat considera ca e rentabil pentru el! Indiferent de legislatie! Eu am considerat ca e corect 16% si toate veniturile au aparut sub forma salariului. Inainte aveam vre-o 3 variante prin care imi intrau veniturile. Toate legale, dar care pe scurt ma faceau sa platesc tot cca 16%. So, indiferent cat ai vrea sa pui cota de impunere, tot nu o sa platesc decat cat cred eu ca merita! Daca nu se poate altfel(sau e mai usor), ma duc intr-o alta tara unde se poate. Simplu. Masurile sociale din secolul trecut, sunt absurd de perimate!

Anonim spunea...

Inca un text despre impozite si renunt sa Va mai citesc.
In loc sa ma inspirati ati ajuns sa ma agasati. Si nu-mi doresc asta.

Bogdan Glavan spunea...

Instigare la impozit,
Pe bogati sa imi vars amarul...

For the record, bogatii platesc oricum mai mult impozit decat saracii, chiar si cu cota unica.

Anonim spunea...

Daca impozitarea progresiva este justa, iar regimul comunist era unul just, axat pe echitate sociala, cum se explica faptul, cel putin in perioada in care impozitul pe salariu nu mai aparea evidentiat la angajat fiind platit pe fondul de salarii, era unic, nediferentiat?
Introducerea cotei unice de impozitare pe salarii nu a afectat in mod negativ pe cei cu salarii mici, deoarece au existat deduceri pentru cei cu salarii foarte mici.

Venit Venit Venit Venit
mediu mediu mediu mediu
brut net brut net
2004 2004 2005 2005
07. 957 730 1122 842
08. 963 734 1122 841
09. 965 736 1148 860
10. 974 742 1155 866
11. 1017 774 1213 908
12. 1121 848 1481 1099

Daca analizam datele oferite de INSSE nu prea se observa o crestere semnificativa a veniturilor salariale dupa introducera cotei unice.
In legatura o exemplul oferit de dumneavoastra, nu exista nici in perioada impozitului progresiv o crestere semnificativa a cotei de impozitare doar la salarii foarte mari, ci incepea sa devina semnificativa (adica peste 35% parca) de la vreo doua salarii medii pe economie, ceea ce ne arata ca tocmai "lower middle class" era cea mai afectata.
Cu stima.

Constantin Gheorghe spunea...

Păi, este fix ce spuneam: cota unică de impozitare a adus un plus semnificativ de venit pentru circa 200.000 de oameni. Iar creşterea a fost foarte mare, şi oricum fără legătură cu performanţele lor economice sau profesionale. Surplusul de putere de cumpărare a venit, pentru ceilalţi, din accesul mai facil la creditare. Au consumat în viitor. şi îi ustură încur în prezent, iar despre viitor, mai discutăm. Poate nici nu au viitor, economic vorbind.
Doi: este abuziv să punem semnul egalului între impozitare progresivă şi comunism. Nu comuniştii au inventat-o. Asta e!
Nu ştiu pentru care raţiuni a existat o perioadă în care s-a impozitat fondul de salarii, dar cert este că salariile nu erau egale în comunism; erau legate de performanţa individuală, de vechime, de studii, de gradul de calificare, etc.

Camil Stoenescu spunea...

nu sunt economist, dar mă gândesc că poate n-ar fi chiar o idee rea - chiar principial vorbind - o impozitare progresiv-moderată. nu la 50% pentru veniturile mari (de ex mai mult de 100 000 euro pe ani), ci de 30%. iar pentru cele mici - de 5-10 %. state ceva mai așezate și mai înțelepte decât al nostru au aplicat respectivul procedeu și n-au dus-o (n-o duc) prea rău. dar poate tocmai asta e problema de fond: cultura politică, și chiar cea individuală, diferită. la noi o impozitare progresivă crește până la cer evaziunea fiscală. mă îndoiesc că ar fi cazul și în statele cu o social-democrație autentică. dar acolo statul e ceva mai credibil și mai puternic decât aici, de aceea e și mai greu de păcălit

Shadow spunea...

Dle Gheorghe dvs plecati de la "premisa" falsa cf careia "inainte" de aplicarea impozitului unic totul era "perfect".

Fortand logica puteti spune intradevar aia care au beneficiat "s-au sculat dimineaţă cu 25% mai deştepţi, mai creatori, mai eficienţi"

In realitate ei fiind in sistuatia de a fi "vesnic" prostii din oficiu. Aia care platesc pt ca "au".

Cei 25% in plus in veniturile lor s-au dus in investitii, consum si in crearea de locuri de munca pt cei care nu aveau asemenea locuri de munca si care pe motiv de lege "aritmetica" aplicau si ei reducerea de impozit la "zero" sau la valori apropiate de zero.

Aceeasi reducere de impozit a "largit baza" celor care au "riscat" in investitii.

Dupa mine nu ar trebui sa se plateasca nici macar "procentual" ci o suma fixa. In fond asa ar fi "egalitate deplina". Sunt sigur ca in conditiile astea plata impozitului unic procentual vi se va parea chiar perfect.

Iar ceea ce spuneti ca acea crestere a "veniturilor" a fost foarte mare "fara legatura cu performantele" devin hilare. Performantele celor 200.000 se vad cuantificate in platitul la stat a "jumatate" din venitul lor ani de-a randul. Moaca adica. Pt niste "servicii" pe care din politete le voi numi "mediocre".

Despre "accesul facil la creditare" al "celorlalti" ma scuzati dar fiecare "doarme dupa cum isi asterne". Le trebuia musai masina de marca, electromenajere de marca, bucatarii italienesti, etc.

In comunism "impozitarea" era de forma. Statul nu traia din "impozitele" platite de contribuabil ci din munca "neplatita" a acestui contribuabil.

PS. Explicati dvs ce justifica un "impozit" de aproape 50% pe venit? Ce statul e "frate cu mine"? Cred ca nici intre frati nu se impart banii asa. Economic o sa spuneti si probabil si ideologic dar mascheaza doar incompetenta administrativa. Incompetenta de a diminua zona gri si neagra care nu platesc impozite, Incompetenta gestiunii banului public, stadiul dezvoltarii infrastructurii la sfantul asteapta, etc.

Anonim spunea...

Perpetuati voit o serie de confuzii si faceti altele, banuiesc din necunoastere si de dragul argumentatiei cu orice pret.

Prima este ca cei saraci au fost "saraciti" de cota unica. Fals si mincions.

Cel mai mic prag de impozitare inainte de introducerea cotei unice era de 18%. Deci TOATA LUMEA a castigat o suma la introducerea cotei unice.

A doua confuzie priveste modul de calcul care se aplica pe vremea impozitarii progresive. Era o suma fixa + procentul aplicat pentru ce depasa un anume plafon. Suma fixa aplicata la plafon era aproape egala cu procentul aplicat la plafon, nu mult mai mica cum aveti impresia si perpetuati in mod eronat pe aici.

A treia confuzie este ca si in ziua de azi se aplica impozite (contributii, taxe) fondului de salarii. Pentru ca angajatul sa observe mai "greu" ca statul ii opreste deja jumatate din pretul pe care patronul acela veros a fost de acord sa il plateasca ca si contravaloare a muncii prestate.

Aplicati cotele de impozit la cheltuiala cu salariile, nu la fondul de salarii, caci aceasta este marea minciuna perpetuata din vremea comunismului pe care-l admirati atat: peste fondul de salarii se aplica alte taxe serioase.

Deja nu mai e vorba de dezbatere pe tema cotei unice, e vorba de ura dvs. personala pentru cei care castiga mai mult. Ati fi putut castiga si dvs. mai mult, muncind mai mult. Timp liber la serviciu se pare ca aveti suficient, dupa numarul de articole publicate pe blog pe tot parcursul zilei.

Sorin Blaj spunea...

Domnule Constantin Gheorghe, priviti lucrurile dintr-o perspectiva gresita.

Sa ma explic:

Pe dumneavoastra nu va intereseaza faptul ca pentru 4 milioane de salariati s-au creat premisele de a castiga mai mult, ci faptul ca 200.000 de salariati au fost avantajati de sistemul de impunere proportional prin cota unica. Exista un vechi proverb romanesc in acest sens: sa moara si capra vecinului.

De efectul de venit cred ca nu are rost sa va intreb.

Nu vreau sa spun mai mult, dar pentru ca impozitele sa-si atinga scopul principal, acela de a asigura veniturile necesare bugetului, acestea trebuie sa fie acceptate de contribuabili. Ori ca sa fie acceptate, trebuie ca presiunea fiscala generata sa fie moderata.

Nu comparati impozitele ridicate practicate in statele dezvoltate, cu impozitele din statele in tranzitie.

Experienta de peste 200 de ani a fiscalitatii veniturilor, in varianta apropiata de cea actuala, arata ca suportabilitatea fiscala creste pe masura ce cresc veniturile.

De exemplu: Daca salariul mediu din Romania ar fi de 2.000 EUR, o fiscalitate de 50% ar conduce la venituri nete de 1.000 EUR. Ori la un venit mediu de 500 EUR si 25% pare mult, castigul net fiind de doar 375 EUR.

Asta ca sa nu spun nimic despre incapacitatea guvernului de a gestiona un impozit progresiv. Spatiul nu permite o analiza din punctul asta de vedere, dar credeti-ma pe cuvant ca lucrurile stau asa.

Pot fi purtate discutii nenumarate pe acest subiect si spun doar atat: chiar daca vorbim de o cota unica de impozitare (cota legala), cota efectiva de impozitare este tot progresiva. Adica nu toti contribuabilii platesc aceeasi cota de impozitare, raportat la venitul brut.

Si pentru ca tot va preocupa faptul ca persoanele fizice cu venituri mari au castigat din impozit, cum vi se pare aceasta situatie?

Un "sarac" castiga venituri din salarii de 1.000 RON si plateste un impozit de 30%, in suma de 300 RON, iar un "bogat", castiga venituri din dobanzi de 30.000 RON si plateste un impozit de 1%, adica tot 300 RON.

Curata echitate fiscala, nu?

Fără ură, dar cu îngrijorare, despre viitor.

  Văd că și Elveția dă târcoale NATO. Cică îi tremură anumite părți ale anatomiei de frica rușilor. Măi, să fie! Când dracu au dat năvală ru...