Prieteni, Congresul PSD s-a transformat într-o operă bufă. Foamea de evenimente a televiziunilor de ştiri, într-o societate a spectacolului, a născut monştri. Sigur, ajută şi faptul că de ceva vreme PSD este un balamuc vesel, în care dramele nu trec dincolo de un trimis la origini. Pe limba pesediştilor, asta e o dovadă că partidul este viu, şi s-a democratizat.
Aşa o fi, dar când o iei cu Flacăra Violet, cu Doamne-Doamne, cu desantul de vrăjitoare care se declară scut în faţa Flăcării, când un diliu ca Radu Mazăre apare la tribună în uniformă kaki, în sală se produce cuplul comic Vanghelie-Pandele, iar de la faţa locului transmit Bichir şi Ciuvică, pe mine, unul, m-au pierdut de muşteriu.
Un eveniment politic de talia unui Congres nu este un bâlci. Indiferent cât de puternice ar fi conflictele dintre diverşi lideri, şi indiferent cât de mare ar fi miza. Partidul, ca instituţie, trebuie să-şi păstreze demnitatea, în semn de respect faţă de membrii săi şi faţă de societate.
Aici nu este vorba de solemnitatea ţeapănă şi falsitatea Congreselor din comunism. Nu la alea ne raportăm. Ar fi o tâmpenie. aici este vorba despre bun-simţ, responsabilitate şi decenţă. Mă repet, dar Congresul de azi al PSD este orice, numai un act de demnitate, nu.
Nu ştiu cine va fi ales preşedinte, pentru că nimic nu mă face să cred că mecanismul de aranjare a rezultatelor nu funcţionează cu motoarele la maxim. Alegerea cea mai bună ar fi Victor Ponta. Fie şi pentru că este dintr-o altă generaţie, ca vârstă. În sine, tinereţea nu garantează nimic, nu produce nimic. Dar partidul ăsta a uitat să lupte, să muşte, să fie radical. Prea multe pisici obeze în partid, care au uitat să prindă şoareci, adică voturi, fiind hrănite de nebuloasa transpartinică a mediului de afaceri. Poate Ponta, care are şi motive să se lupte, are ceva de demostrat, şi chef de încăierare, să le pună la slăbit. E o şansă.
Numai că dracu ştie ce ne scoate Vanghelie din urnă...
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu