Cum se câştigă respectul

Nu că m-ar interesa foarte tare subiectul, dar ceea ce urmează demonstrează, cred eu, că "economia", ca ştiinţă, se află într-un impas, şi că în loc să se deschidă spre realităţi, să facă abstracţie de dogme, să fie creatoare, nu în sensul de a mai găsi noi soluţii să-i prostească pe proşti, la care s-a priceput de minune în ultima vreme, ci în ideea de a corecta excesele şi eşecurile modelului economic dominant, ea se dogmatizează tot mai mult. Şi, pentru că suntem în România, dogmatismul se transformă în fanatism.

Să nu mă înţelegeţi greşit. Nu am nimic cu şcoala austriacă, şi dacă mă gândesc bine, în momentul ăsta singurul austriac care are cu adevărat relevanţă este Joseph Schumpeter, deşi este greu de încadrat în acea şcoală. Pentru că se adresează unor fenomene cu grad ridicat de generalitate, cum ar fi dezvoltarea economică. Numai că Schumpeter este ignorat de adepţii "şcolii austriece" de la noi, pentru că nu poate fi folosit în dispute ideologice, precum Hayek şi von Mises. Până una-alta, distrugerea creatoare este validată de realitate. Şi, din câte înţeleg, şi el vedea sfârşitul capitalismului, dar din cu totul alte motive decât Marx.

Mă interesează lucrurile astea nu pentru a-mi câştiga traiul cu ele. Este curiozitatea cuiva care încearcă să înţeleagă ce şi cum. Nu dau lecţii nimănui şi nu impun nimănui nimic. De asta mă sictireşte modul în care se manifestă în dezbaterea publică oameni care au şi calitatea de educatori. Nu poţi fi la nesfârşit omul unei singure cărţii şi al unei singure idei. Asta devine obsesie. Şi te întrebi de ce nu mai poţi discuta cu unii şi cu alţii, de ce spiritul critic a dispărut din România. Dacă n-ar fi de plâns, m-aş amuza: acum mi se recită din von Mises aşa cum în anii comunismului mi se recita din Ceauşescu!

Revenind la oile noastre mioritice: Bogdan Glăvan se duce la o conferinţă a lui Daniel Dăianu. Ca de obicei, cu poziţiile sale anarho-capitaliste. Să fie sănătos, să se bucure de ele! Şi înţeleg că s-a încăierat, verbal, cu Dăianu. Treaba lor! Dar în descrierea întâlnirii, publicată pe blogul lui, Bogdan Glăvan face nişte afirmaţii care merită sancţionate. Cum s-a făcut că plouă şi mi-a "pierdut" comentariul, iată despre ce este vorba:

„Aşa cum traficul are nevoie de reguli şi semafoare, tot aşa acţiunile economice neîngrădite trebuie să fie încadrate în reguli,” zice Bogdan. Aici e o problemă de logică. Păi, dacă sunt încadrate de reguli, acţiunile economice nu mai sunt "neângrădite". Regula asta face: îngrădeşte, stabileşte limite. Asta era problema în spusele lui Dăianu? Poate că era mai bine să fi discutat despre limitele intervenţiei. Da, asta chiar este o problemă. Prea multă intervenţie, prea multă reglementare strică. Mai este şi o altă problemă: care aspecte, care domenii ale vieţii economice trebuie reglementate, şi care nu, unde reglementarea face mai mult rău decât bine, unde îngrădeşte nepermis libertatea de a întreprinde. Aşa, este doar orgoliul unui outsider care pune la punct un baron al gândirii economice. Făcându-se de râs!

O a doua idee din postul lui Glăvan mi se pare şi mai periculoasă, prin consecinţe. "Economia de piaţă nu înseamnă dobândirea de resurse prin orice mijloace. Ea presupune libertatea de acţiune a indivizilor în cadrul drepturilor de proprietate. Respectarea drepturilor de proprietate privată este regula esenţială care trebuie respectată pentru ca interacţiunea indivizilor să se numească „piaţă”. De aceea, critica pieţei ar trebui să înceapă din acest punct."

Din formulare lipseşte proprietatea publică. Respectarea drepturilor de proprietate în domeniul public nu contează, ne spune, practic, Glăvan. Deci, există o proprietate "bună", cea privată, care trebuie respectată, şi una "rea", cea publică. Proprietate care, până ce dispare, poate jefuită cu voioşie. Nu este singurul care gândeşte aşa: s-a dezvoltat o adevărată ideologie pe această temă, care a susţinut jaful din proprietatea publică, a justificat distrugerea ei, privatizările pe doi bani, o ideologie care o prezintă ca ilegitimă. Şi văd că asistăm la o recrudescenţă a acestei ideologii, dovadă că nişte băieţi deştepţi au pus ochii pe ceva ce a mai rămas din bunurile publice.

Nu pot să închei fără să mă amuz de bazaconia asta, cu privatizarea drumurilor, inclusiv către asociaţiile de locatari. Aştept cu nerăbdare evenimentul! E şi cu măţăraia de sub asfalt? Şi mai bine! Ne vom distra!

PS: de la întâlnirea cu Daniel Dăianu Extra300 mai lipsea! Din gândirea lui teoretică şi practică: "Ca sa vorbesti pe limba unui stangist trebuie sa te “ridici” la nivelul lui. Adica sa-i futi un cap in gura, din prima, in loc de buna ziua. Doar asa ii castigi respectul." Sigur, nu mă îndoiesc că l-ar fi umplut de respect pe Dăianu! Mi se pare mie, sau pe unii "şcoala austriacă" îi tâmpeşte?