O veste proastă

Ca să ne lămurim. Ori de câte ori se propune ceva în România, primul lucru pe care îl facem este să găsim argumente pentru a demonstra că acel lucru nu funcţionează. Şi, atunci când este vorba de politici publice, cum este şi asta cu impozitarea progresivă, scuza la îndemână este aceea cu statul incapabil să facă ceva. Ni s-a spus că de aia am introdus cota unică: e mai uşor de gestionat şi de "cules" decât cea progresivă. În practică s-a dovedit că nu este nici mai uşor de "cules", respectiv de administrat, pentru că la noi singura cotă de impozitare acceptabilă este cota zero! Şi că ăia care fac bani, fac în draci şi evaziune fiscală, iar, cu mici excepţii, singurii care plătesc la zi impozitele şi contribuţiile sociale sunt bugetarii, pentru că statul ia de la el, vorba vine!

Dar statul arată aşa cum arată, adică neputincios şi fără autoritate, pentru că aşa vrem noi să fie! Să nu ne deranjeze! Când furăm, facem evaziune fiscală, încălcăm legea...Ne-am obişnuit cu ideea că statul trebuie să facă şi să dreagă, dar pe de-a moaca! O veste proastă: nu se poate! Totul costă pe lumea asta! Aşa a fost şi în "comunism", aşa e şi acum.

Şosele, spitale, autostrăzi, căi ferate, totul costă. Se construiesc din taxe şi impozite. Tot mai mulţi români cred că ar trăi mai bine dacă totul ar fi privatizat. De acord. Privatizăm tot. Câţi dintre români îşi vor permite să cumpere de la privaţi servicii medicale, educaţie, dreptul de a circula pe şosele, etc, etc, cu actualele salarii? Şi crede cineva că capitaliştii vor avea o tresărire de umanitate şi vor renunţa la o parte din profit, pentru a le mări salariile la nivelul costului vieţii? Cât de tâmpit să fii să crezi asta?

Avem de ales: continuăm să mutualizăm riscurile pe care le gestionează acum statul, şi plătim mai puţin, sau credem că ne descurcăm de unii singuri, şi atunci vom avea vreo 200.000-300.000 de indivizi care se vor descurca, restul fie vor da colţul, fie vor pleca în lumea comunistă a Occidentului, unde statul este stat, chiar dacă el costă mai mult, dar unde pot trăi decent şi uman? După cum ştiu eu uniunea asta de triburi numită România, vom face, ca de obicei, cea mai proastă alegere. Adică vom alege să avem un stat de căcat, care să ne lase în pace, şi pe care să-l înjurăm când eşuăm cu descurcatul.

PS: poate este cazul să vedem şi cum gândesc chinezii. Ştiu, sunt nişte comunişti odioşi. Dar au un succes economic insolent, şi mulţi capitalişti cu sânge albastru îi pupă-n cur. Ce mai contează c-o fac de voie, sau de nevoie? Citiţi-l pe nenea ăsta. Şi poate traduce cineva articolul şi i-l dă şi lui Boc...