Luaţi-vă gândul de la înc-o Revoluţie!

Vorbeam cu un prieten de la Bruxelles. Şi din una în alta, ajungem la balamucul naţional. Îi spun că mie ce se întâmplă acum în România îşi aminteşte de ultimii ani ai lui Ceauşescu. Mai ales în ceea ce priveşte guvernarea. Aceeaşi derută, aceeaşi incapacitate de a acţiona, aceeaşi incoerenţă administrativă, aceleaşi măsuri luate pe picior, pentru că aşa a zis "Vodă". Aceeaşi propagandă cretină, aceleaşi figuri odioase, care una zic şi alta fumează. Salarii nesimţite, pensii nesimţite, să le luăm bogaţilor alocaţia pentru copii, să impozităm şi aia, şi ailaltă. Să plafonăm salariile bugetarilor.

Us sistem se duce dracului definitiv atunci când locul instituţiilor formale este luat de PCR, a se citi Pile, Cunoştinţe, Relaţii. Statul formal este înlocuit de statul paralel. Dacă nu intri în circuitul statului paralel, ai dat în primire, fie că e vorba de afaceri, fie că e vorba de daraveli administrative, fie că este vorba de intrat sau de avansat în structurile administrative ale statului.

Şi aceleaşi labe triste care se lamentează: "dacă ar şti Vodă ce fac ăştia!" Ei bine, Vodă nu numai că ştie, dar el este şi şeful statului formal, şi şeful statului informal. Fără el guvernul ăsta, n-ar fi existat. Ca să-l pună acolo unde este, a încălcat legi, Constituţie, bun-simţ. Cu guvernul ăsta spoliază statul, în folosul cumetriilor trans-politice şi trans-economice. Cu guvernul ăsta distruge metodic statul de drept, impunând tot felul de formule care golesc de conţinut democraţia, instituţiile ei, cum este Parlamentul, îşi subordonează o parte a justiţiei, pe care o foloseşte împotriva adversarilor politici.

Acum aud că se pregăteşte un scandal-monstru, care pleacă de la mormanul de interceptări ilegale pe care le fac nişte băieţi din SRI. Practic nu este om politic care contează sau judecător, om de afaceri care să nu fie ascultat cu anii, până poate fi strâns cu uşa. Episodul "Diaconescu", de sâmbătă, de la Congresul PSD, este o adiere de zefir pe lângă ce se va întâmpla.

Amicul meu exclamă, după ce aude astea: "păi aşa îmi zicea şi tata, de Crăciun, când am fost în ţară!" El nu s-a prea lovit de astea în anii descompunerii regimului ceauşist. Era adolescent, avea alte priorităţi. Nu-i nimic, gustă deliciile acum, chiar dacă prin reprezentanţi.

Oricum, statul român nu mai înseamnă mare lucru. E doar un cadavru de pe care mai pot lua câte ceva unii şi alţii. Pentru cei mai mulţi dintre români statul nu mai există. Se descurcă fiecare cum poate. Care cu o pensie de "invaliditate", pentru că nu mai poate găsi un loc de muncă la vârsta lui, care cu munca la negru, care cu plecatul în străinătate. Iar neputincioşii pur şi simplu crapă, pentru că nu se mai pot descurca nici aşa.

Dacă în 1989 supapa de siguranţă a fost blocată, şi sistemul a explodat, acum supapele de siguranţă sunt bine-mersi, funcţionale: politicienii sunt înjuraţi copios din sculare în culcare pe cele câteva zeci de posturi de radio şi de televiziune cu acoperire naţională, ţara răsună de manele, ziarele, câte au mai rămas, sunt pline de cururi şi de ţâţe goale, poţi pleca oricând din ţară, hipermarketurile creează iluzia prosperităţii, la fel şi turmele de maşini germane second hand, DNA şi ANI mai dau, la momentul potrivit, mulţimii dezlănţuite câte un cap de "Moţoc", care în general fie nu e condamnat, fie e numit, după condamnare, cetăţean de onoare!

Aşa că, dacă cineva crede că "singura soluţie, înc-o revoluţie" să-şi ia gândul! Tot ce mai putem acum este să angajăm "revoluţionari" cu ora, să hăulească de dulce la adresa guvernanţilor, după care îşi iau banii de la Guvern!