Grecia şi viitorul statului bunăstării

"Vot canci" pe limba grecilor

Nu vreau să mă întind cu subiectul ăsta, dar este imposibil să nu observăm similarităţi între ceea ce se întâmplă cu Grecia şi cu România la cel puţin un capitol: drepturile sociale. Nimeni nu poate găsi o scuză responsabililor politici greci, fie de stânga, fie de dreapta, care, nu atât prin politicile economice şi sociale promovate(că ele derivau din politicile europene curente), cât mai ales prin laxismul cu care au fost aplicate, prin gestiunea aproximativă şi adesea frauduloasă a statului, prin corupţie şi iresponsabilitate, au dus ţara într-o fundătură. Idem, pentru România. Dar nici nu putem pierde din vedere ipocrizia responsabililor UE, care n-au pus piciorul în prag atunci când era momentul potrivit.

Acum refuzul de a ajuta Grecia să iasă din budă este tot un exerciţiu de ipocrizie. Pentru că TOATE ţările din eurozonă au sărit zdravăn din cadrul definit de criteriile de convergenţă. Numai că Grecia este suficient de mică pentru a putea fi folosită drept sperietoare pentru "delicvenţii" din grupa mare, care chiar ar pune în pericol euro, dacă ar avea şi mai multe probleme decât au acum.

Unii, mai ales cei din zona anglo-saxonă(Marea Britanie, în special) recomandă cu insistenţă Greciei să apeleze la FMI, ca noi, ca ungurii, ca balticii. Sigur, ei nefiind în zona euro, nu au probleme de imagine. Dar dacă o ţară care a adoptat euro recurge la ajutorul FMI, politica BCE este pusă sub semnul întrebării, la fel şi cea a Comisiei Europene. Ce palmă mai mare pentru stăpânii euro, decât recursul grecilor la FMI? Şi uite aşa grecii nici nu primesc ajutor din partea celorlalte ţări din zona euro, a CE şi a BCE, dar nici nu sunt lăsaţi să apeleze la FMI, din motive de prestigiu.

Mai e ceva: situaţia Greciei era cunoscută de multă vreme. Nimeni n-a scos un cuvânt, câtă vreme la Atena a fost dreapta la putere. Cum a venit stânga, cum a început toată lumea să vadă dezastrul. Motiv pentru unii să-şi pună întrebări, pentru că vizate sunt politicile sociale, de fapt, cred ei, se urmăreşte ceva la scară mai mare: demantelarea politicilor sociale europene. Cum vedeţi, şi la noi condiţiile FMI privesc reducerea prestaţiilor sociale. Ni s-a spus că suntem prea săraci ca să ne permitem un stat al bunăstării. Sunt atacate salariile bugetarilor şi pensiile publice, prestaţiile sociale, educaţia. Se încearcă, sub pretextul flexibilizării pieţei muncii, anularea mecanismelor de negocieri colective ale contractelor de muncă.

De ce? Un motiv important ar fi discreditarea modelului social european. Care a devenit, sub şocul crizei, extrem de atractiv pentru cetăţenii americani. Asta ar însemna creşterea impozitelor pentru cei bogaţi. Şi atunci, de ce să nu prezinte falimentul Greciei(României, ţărilor baltice) drept consecinţă a acestui model social? Iar FMI este instrumentul ideal pentru asta. Ce dacă este condus de un european, şi pe deasupra socialist, DSK? Nu el decide, el e un soi de spanac decorativ. Oamenii americanilor bogaţi decid. Ca şi la Banca Mondială.

Şi venim la ce ştie mai bine capitalismul: să privatizeze profitul şi să naţionalizeze pierderile. Acum, că proştii au salvat băncile şi bonusurile bancherilor, strângând cureaua, e cazul s-o strângă şi mai tare, ca să plătească datoriile socializate ale băncilor. Ura, ura, ura!