Dinamitarea statului social

Aşa cum a promis, Casandra a răspuns invitaţiei mele şi a trimis acest post. Îl public cu plăcere. Pentru că "suceşte gâtul" câtorva teme ale propagandei băsescianismului. Care este o realitate mai concretă şi mai periculoasă decât ne place nouă să acceptăm.

"Portocalii îşi desfăşoară trupele în vederea obţinerii spijinului parlamentar necesar pentru modificarea Constituţiei. Pretind că se pregătesc să înscrie în legea fundamentală voinţa exprimată a poporului: parlament unicameral şi doar 300 de parlamentari. Dar, după cum evoluează politica guvernamentală, povestea asta cu structura şi talia Parlamentului României este doar o acoperire pentru modificări cu mult mai importante, mai grave şi mai profitabile pentru câţiva. Pedeleii se pregătesc pentru dinamitarea statului social şi pentru afirmarea lor ca forţă politică neoconservatoare dură la marginea de est a Uniunii Europene. Câteva realităţi incontestabile demonstrează acest curs al evenimentelor:

1. De ani de zile, Băsescu şi martorii săi politici şi "civici" se străduiesc să prezinte România ca pe un rai al puturoşilor, al "asistaţilor" şi ca pe un imens purgatoriu al patronilor supuşi unei taxări copleşitoare. Minciuna a prins pentru că aduce beneficii şi celor care finanţează canalele mass-media. Dar adevărul este cu totul altul. România şi-a organizat cel mai meschin sistem de protecţie socială. În partea de securitate socială (adică, organizată în sisteme de asigurări şi finanţată prin contribuţii sociale), totalitatea resurselor astfel realizate ajunge doar la 10,2% din PIB. Iar cum în acest an finanţarea întregului sistem de protecţie socială este de 12% din PIB, rezultă clar că din taxe şi impozite, adică de la bugetul statului şi de la bugetele locale se mai alocă doar aproape 2% din PIB. Să nu ne mirăm că suntem chiar săracii Europei şi că 18% din salariaţi erau săraci în anul 2008. (Sursa: http://epp.eurostat.ec.europa.eu/cache/ITY_PUBLIC/3-18012010-AP/EN/3-18012010-AP-EN.PDF )Mai multe despre sărăcie şi excluziune socială în UE, aici:http://epp.eurostat.ec.europa.eu/cache/ITY_OFFPUB/KS-EP-09-001/EN/KS-EP-09-001-EN.PDFRomânia nu este un stat social nici în realitate, nici în ambiţiile pedeleilor. Şi puţinul social care mai există vor să-l dinamiteze.

2. De mai mult de un an de zile, Băsescu, Boc şi compania de sunete tot încearcă să ne fraierească şi să ne încaiere între noi: salariaţii de la stat cu cei din privat, angajaţii cu pensionarii, adulţii cu copiii, medicii cu pacienţii, profesorii cu elevii şi familiile acestora. Un balamuc s-a instalat în societatea românească şi nu dă semne că s-ar potoli prea curând. Salariile scad, spre fericirea patronilor. Nu că ar fi fost cine ştie ce mari înainte de criză, dar în anul 2010 salariile nete abia dacă vor reprezenta 15% din PIB (vezi: http://www.riscograma.ro/1166/harta-salariilor-in-2010-judetele-nedreptatite-ale-romaniei/ )

3. Nici pentru pensionari nu era situaţia prea fericită. Guvernul se tot plânge că trebuie să aloce de la buget sume de completare la bugetul de pensii. Dar cele mai multe ţări europene o fac, fie direct prin taxe şi impozite dedicate, fie de la bugetul de stat. (vezi Baza de date MISSOC: http://ec.europa.eu/employment_social/missoc/db/public/compareTables.do;jsessionid=LKP7qcr1ksDMxvWnFlCYGBNvt4TLhTvVsKgxvnVTbhhM74KMGyPM!-981932459 )Oricum, în acest an mai puţin de 10 miliarde de euro vor fi plătite pensionarilor. O parte din aceşti bani se vor întoarce la stat cu titlul de impozit pe pensiile mai mari de 1000 de lei.

4. Pentru sănătate, România alocă cele mai mici fonduri din Uniunea Europeană. Finanţarea medie la scara Europei este de 9% din PIB. Ungurii alocă 8% din PIB. Noi, în acest an, avem mai puţin de 3%. Se şi vede, nu-i aşa? Dacă francezii mai cheltuiesc din buzunar doar 10%, românii dau peste 40%.

5. Alocaţiile familiale se diversifică şi se multiplică în Europa, tocmai pentru a susţine familiile cu copii, la noi s-a gândit Şeitan că dă prea mulţi bani pe alocaţiile copiilor. Cât anume este bugetul alocat? Extraordinar de mult, 0,5% din PIB în anul 2006, aşa cum se vede chiar în Raportul Comisiei prezidenţiale.(sursa: http://www.presidency.ro/static/CPARSDR_raport_extins.pdf )

6. Dacă facem socoteala, vedem că în acest an, în buzunarele românilor obişnuiţi nu se vor afla - din marile surse de venit – mai mult de 37 de miliarde de euro. Cam 25% din PIB. Unde se duc banii, când se duc? Păi, în anul 2006, profitul net în companiile din România a crescut cu peste 50%. Excedentul brut de exploatare este printre cele mai mari din Europa, se învârte în jurul a 50% din PIB.(sursa: http://epp.eurostat.ec.europa.eu/tgm/refreshTableAction.do?tab=table&plugin=1&pcode=tec00015&language=fr )Nu ne mai miră deloc evoluţia dezastruoasă a inegalităţilor de venit din ţara noastră. Dacă în anul 2004 încă eram în media europeană a vremii, acum suntem campionii ineglităţii. Raportul dintre cele mai mari şi cele mai mici venituri este cel mai mare.Vezi: http://epp.eurostat.ec.europa.eu/tgm/table.do?tab=table&init=1&plugin=1&language=fr&pcode=tsisc010

7. Dar stăm excelent la investiţii, private şi publice. Cum, nu se vede în mediul înconjurător al patriei? Dar se vede la bani. Ia priviţi aici:http://epp.eurostat.ec.europa.eu/tgm/refreshTableAction.do?tab=table&plugin=1&pcode=tec00011&language=frhttp://epp.eurostat.ec.europa.eu/tgm/table.do?tab=table&init=1&language=fr&pcode=tsier140&plugin=1

Apostolii capitalismului vor spune că investiţiile alea înseamnă locuri de muncă. Este adevărat, înseamnă şi locuri de muncă plătite prost, cum am mai spus. Dar înseamnă, în primul rând, averile personale ale celor care investesc, averi care cresc galopant. Doar primele 300 de averi deja reprezintă echivalentul a 30% din PIB! Păi, cu aşa averi mari poţi să-şi cumperi politicieni, jurnalişti, intelectuali, băgători de seamă, ochi albaştri şi urechi binecrescute...Aceasta-i realitatea statului "social" şi "asistenţial" în România. Iar portocalii se pregătesc să mai taie o felie din resursele destinate socialului. Ca să reuşească, au nevoie de o majoritate parlamentară clară pentru modificarea Constituţiei. Inţelegem acum de ce s-au înmulţit defectorii din partidele de opoziţie. Le înţelegem "chemarea". S-a sunat adunarea. Culmea este că unii vor să se prezinte ca viitoare construcţie politică de stânga. Da, da, de stânga-împrejur şi drepţi! Începe demolarea statului social şi consecinţele sale vor fi un nou val masiv de emigraţie şi sărăcirea cronică a încă un sfert din populaţia ţării. Apoi, Dumnezeu cu mila, că democraţie stabilă cu popoare rupte de foame şi de boli nu s-a prea văzut!