Anarho-capitaliştii, cumetrii sau bunul Dumnezeu?

Nu cred că a existat zăpadă mai discutată decât asta. De două zile televiziunile de ştiri o ţin tot într-o şezătoare. Cu obişnuiţii apucaţi de serviciu, gen Ciuvică. Ce obişnuita indignare de doi bani a "jurnaliştilor" şi "analiştilor", cu obişnuiţii politicieni umil-gureşi. Iar dacă se mai rătăceşte prin studiou şi vreun tip care ştie despre ce vorbeşte, de obicei este folosit pe post de sac de box şi interogat inchizitorial de panaramele din dotarea televiziunilor.

Sigur, avem probleme. Le ştim cu toţii. Cea mai simplă soluţie o găsim la anarho-capitalisti. Privatizăm tot ce mişcă, pentru că-i place şi lui Dumnezeu, şi mangerul, noul zeu, ne scoate din căcat cât ai zice peşte. Ce fac capitaliştii de cumetrie ştim, nu mai insistăm. Umbrărescu, Căşuneanu, frăţia asfaltului, Golden Şlitz, frăţia gunoierilor portocalii.

Nenea ăsta, J.H. de Soto, crede că e cazul să-l dăm în pizda mă-sii de stat, să-l desfiinţăm. "Acest flux creativ al inovaţiei antreprenoriale ar fi fost complet blocat dacă resursele ar fi fost declarate „publice”, excluse din proprietatea privată, şi conduse în mod birocratic de o agenţie a statului. (Astăzi, de pildă, majoritatea străzilor şi autostrăzilor nu pot beneficia de nenumăratele inovaţii antreprenoriale – colectarea de taxe pe vehicul şi pe oră, managementul privat al securităţii şi poluării sonore etc – în ciuda faptului că majoritatea inovaţiilor de acest gen nu se mai confruntă cu lipsuri tehnologice. Bineînţeles, aceste bunuri au fost declarate „publice”, ceea ce periclitează privatizarea şi managementul lor creativ.)

Mai mult, majoritatea persoanelor crede că statul este necesar deoarece ei confundă existenţa lui (nenecesară) cu natura multor servicii şi bunuri pe care statul le oferă în mod curent (în mod deficient). Cu alte cuvinte, bunurile publice nu sunt acelea care trebuie oferite în mod obligatoriu si exclusiv de către sectorul public [n.t.]. Oamenii observă că autostrăzile, spitalele, şcolile sau ordinea publică de azi sunt oferite cu predilecţie de către stat şi, deoarece acestea sunt extrem de necesare, oamenii trag concluzia că şi statul este aşadar necesar, fără a apela la o analiză mai profundă.

Ei eşuează în a conştientiza că bunurile mai sus menţionate pot fi obţinute la un standard de calitate mult mai înalt, într-un mod mult mai eficient şi în concordanţă cu nevoile variate şi schimbătoare ale fiecărui individ, prin intermediul ordinii spontane a pieţei, creativităţii antreprenoriale şi proprietăţii private. Mai mult decât atât, oamenii fac greşeala de a crede că statul este de asemenea necesar pentru a-i apăra pe cei lipsiţi de apărare, săraci şi nevoiaşi („micii” acţionari, consumatorii obişnuiţi, angajaţii etc.). Totuşi oamenii nu înţeleg că aşa numitele măsuri de protecţie au ca rezultat sistematic, aşa cum demonstrează şi teoria economică, acela de a le face rău tocmai acelora pe care pretinde că îi ajută. Astfel dispare una din cele mai stângace şi neavenite justificări ale existenţei statului."

Eu zic să nu le mai facem rău oamenilor. Cine are, consumă, cine nu, stă şi se uită. Asta e ordinea naturală. Doar că, să mă ierte nenea de Soto, dar noi, aici, în România, exersăm şi anarho-capitalismul, nu doar pe cel de cumetrie. Şi ai dracu anarhişti, au şi pus de-o cumetrie cu vechii cumetri! Cumetrie care funcţionează ceas, nu alta!

Aşadar, cine ne scoate din nămeţi? Anarho-capitaliştii, cumetrii, sau bunul Dumnezeu? Că statul e o biată fantoşă, bun de muls de băieţii deştepţi, cărora li se fâlfâie de teorie. Ei sunt bazaţi. Pe practică!