Trăim în România şi asta explică totul!

Am început şcoala în anii 60, la Piteşti, un orăşel prăfuit de provincie, care abia începea să se anime, sub impulsul procesului de industrializare. Dar când am intrat eu la şcoală nu se vedea nimic la orizont: nici fabrica de autoturisme, nici combinatul petrochimic, nici secţia de tratare a combustibililor nucleari, nici alte investiţii. Cu alte cuvinte, nimeni nu ştia ce va cere piaţa muncii peste zece-doisprezece sau douăzeci de ani, când intram noi pe acea piaţă. Dar nimic nu a împiedicat sistemul să ne dea o educaţie de calitate, care, culmea nesimţirii, ne-a permis să ne găsim un loc de muncă! Bine plătit şi care ne-a oferit un statut social demn.

În clasa a opta, mi-am părăsit cu regret prietenii şi colegii din Şcoala Generală 3, din Piteşti, care fiinţa într-o clădire veche, care acum nu mai există, şi m-am mutat la Slatina, un oraş şi mai amărât, şi mai prăfuit, şi mai lipsit de viitor. Şi cu toate astea am dat de un sistem de educaţie la fel de bun, la fel de performant. Din clasa mea de la liceul "Ion Minulescu", doar un singur om nu a intrat la facultate în anul 1973. A intrat în toamnă, cred. Şi nu eram "elită". Nu eram din Bucureşti. Dar intram sistematic în fazele naţionale la olimpiade, luam medalii, ne afirmam.

Nu avem nici Internet, nici mai ştiu eu ce minuni tehnologice. Doar că profesorilor le păsa de noi, iar noi munceam pe brânci. Aveam ore şi sâmbăta, un morman de teme pentru acasă. Şi ce dacă? Asta nu ne-a împiedicat să ne distrăm, să mergem la dans, în excursii, în tabere, şi, cu BTT, şi pe la vecini. Am citit în draci, avem o bibliotecă excelentă, se cumpăra tot ce apărea în librării, şi, slavă Domnului, apărea!

La facultate avem şi 50 de ore pe săptămână, proiecte(şi cine a trecut prin Facultatea de Aeronave, ştie ce înseamnă un proiect de semestru şi unul de an!), seminarii, cursuri. Las' că nu serveam chiar tot, dar şi aici munceam pe brânci. Aveam abonament la Filarmonică, am văzut tot ce se putea vedea în teatrele bucureştene, filme.

De ce am învăţat? Pentru că ne plăcea! Chiar învăţam cu plăcere! Pentru că doream să ştim cât mai mult! Sigur, aş fi ipocrit să spun că am tratat în mod egal toate materiile. Dar nici muzica, nici desenul, nici istoria artei nu ar trebui să lipsească din educaţia unor tineri, cum nici ştiinţele exacte nu trebuie să lipsească.

Cred că adevărata criză din sistemul educaţiei vine din faptul că vrem ca la capătul procesului să iasă nişte roboţei, gata să ocupe un loc de muncă şi să producă profit din prima zi, fără ca angajatorul să consume resurse cu pregătirea lui. Nu se poate. O şcoală nu produce competenţe, oricât ar fi ea de şcoală de elită. Competenţa vine cu timpul. Şcoala trebuie să producă abilităţi de învăţare şi să dea o bază de cunoştinţe, necesare câştigării competenţelor.

La ieşirea din facultate, după ce unul din cei cinci ani de studiu fusese dedicat activităţii practice, au urmat încă trei ani de stagiatură, şi abia după aia puteam spune că suntem ingineri. Şi că avem oarecare competenţe. Acum vrem ca unul de la Cuca Măcăii, de unde şi-a înţărcat Dracu' copiii, să iasă din şcoala aia care se prăbuşeşte peste elevi, unde predau suplinitori, să aibă "competenţe". Şi asta după ce alocăm tot mai puţine ore studiului, după ce am decis că tot mai multe materii şi cunoştinţe sunt inutile, că d'aia s-a inventat gugălitul, în fine, după ce educaţia nu mai produce statut social şi bunăstare materială!

Aşa că raportul SAR dedicat problemelor educaţiei este, după părerea mea, încă o labă tristă, plin de dorinţe platonice şi lipsit de valoare practică, de vreme ce o lege precum cea a educaţiei a trecut ca gâsca prin apă de Parlament, pentru că aşa a vrut orgoliul unui păcălici! Raportul are un singur merit: exprimă neliniştea unor oameni care înţeleg că prosperitatea este legată de abilităţile unei naţiuni de a stăpâni tehnologiile. Naţiunea română şi le-a pierdut, pentru că nişte idioţi, care-şi zic elite, au dus anticomunismul dincolo de limitele raţiunii, şi au anatemizat procesul de modernizare din perioada comunistă, bazat pe ştiinţă şi tehnologie. Iar printre idioţi se află şi unii de pe la SAR, şi unii de pe la GDS, care acum se miră ipocrit de starea jalnică a educaţiei. Asta e! Trăim în România şi asta explică totul!