joi, 13 martie 2008

O plimbare cu vaca prin noua economie univers Aşa zisa boicotare a procesatorilor de lapte, în special a celor care aparţin unor multinaţionale implantate în România, de către producătorii doritori de preţuri de achiziţie mai mari, este un gest pe cât de inutil, pe atât de simptomatic pentru criza de imaginaţie a celor care ar trebui să genereze politici publice în România. Am urmărit, la fel de nedumerit precum viţelul adus de proprietarul lui în studioul unei televiziuni de ştiri, discuţia dezlânată şi lipsită de obiect, până la urmă, discuţie care a ocolit cu încăpăţânare să abordeze sursa răului: distrugerea agriculturii de tip industrial, cu întreaga sa infrastructură, care, ne place sau nu, nu avea nimic ideologic în ea. Ideologică a fost decizia de destructurare a mecanismului, în numele „reparaţiei” datorate ţăranilor pentru abuzurile din timpul comunismului. Rezultatul unui „bine” făcut cu forţa îl avem acum pe rafturile magazinelor care vând produse alimentare, acolo unde se pun etichetele pe care se scriu preţurile. Dar cel mai elocvent şi mai penalizant rezultat al desfiinţării agriculturii de tip industrial îl avem în satele româneşti, în care, cu excepţia celor din jurul câtorva mari oraşe, ce beneficiază de pe urma bulei speculative din sectorul imobiliar, sărăcia este la ea acasă şi se extinde pe zi ce trece. În asemenea condiţii, nu poate să nu te şocheze intervenţia reprezentantului unei multinaţionale procesatoare de lapte, de un cinism care i-a lăsat practic fără replică pe toţi cei prezenţi în studio. Pentru el soarta a circa 900.000 de familii de mici producători agricoli, care deţin fiecare circa trei vaci, nu contează. Nu e treaba lui. Treaba lui este să asigure creşterea profitului, şi dacă pentru asta cele 900.000 de familii de mici producători trebuie să moară de foame, pagubă în ciuperci! De aia s-au inventat „pomenile electorale”, adică ajutoarele sociale! De aia există statul! Dacă nici statul nu mai are de unde, să se ducă la capul podului, la cerşit! Iar dacă nu mai găseşte lapte în România, aduce din celelalte ţări membre ale UE, că spaţiul economic european este o realitate de care noi nu ţinem cont încă în suficientă măsură. Atunci m-am simţit ca şi cum cineva m-ar fi obligat la o plimbare cu vaca de lanţ pe marginea şanţului noii economii univers, pe unde se mai găseşte câte ceva de păscut şi pentru tot mai scheletica noastră agricultură. Din păcate, asta e situaţia. Şi nu trebuie să ne mire că am ajuns aici. De vină este incapacitatea noastră de a înţelege ce se întâmplă în jurul nostru. De aproape patru ani de zile ne pierdem vremea căscând gura la bâlciul ieftin oferit de doi inconştienţi, unul Preşedintele României, celălalt Primul ei Ministru, care au transformat orgoliile şi conflictele lor personale în politică de stat. În timp ce noi suntem frământaţi de misterul fugii lui Hayssam, printre berbeci, sau ajutat de „berbeci”, alţii sunt frământaţi de felul în care pot răspunde problemelor pe care le pune naşterea unei noi economii univers. „Criza societăţii industriale în ţările bogate se găseşte într-un paralelism uimitor cu ruptura, la fel de revoluţionară, care se observă la nivel planetar. Înfruntarea Est - Vest, care încarna - după spusele lui Raymond Aron – doi versanţi posibili ai societăţii industriale, a lăsat loc cu brutalitate, în intervalul scurt de timp care separă moartea lui Mao de căderea Zidului Berlinului, opoziţiei Nord – Sud. Această schimbare este marcată de sosirea la masa capitalismului mondial a unor mari blocuri de populaţii, din China, India şi din fostul bloc sovietic. Cum să gândim această formidabilă concomitenţă cu transformarea internă a capitalismului? Este întâmplătoare, are o logică?...” Am citat din ce-a de-a doua lecţie din cel trei despre societatea post-industrială ale economistului francez Daniel Cohen. Teza sa de bază este că noua economie univers generează o nouă diviziune internaţională a muncii. „Concepţia în amonte şi ordinul de comandă în aval devin inima activităţii economice a ţărilor bogate. Etapa de mijloc, aceea a fabricaţiei bunurilor, devine ne-esenţială şi poate fi externalizată. În noua diviziune internaţională a muncii, bogaţii tind să vândă bunuri imateriale(bunurile simbolice despre care vorbeam într-un recent articol) şi să cumpere bunuri materiale...În limbajul noilor teorii ale comerţului mondial, ţările bogate acaparează segmentul productiv în care randamentele de scară sunt cele mai mari posibil.” Nicolas Baverez, istoric şi economist francez, adaugă o nouă faţetă acestui proces de emergenţă a unei noi economii univers. „Tensiunile care se exercită asupra capitalismului se situează la punctul de intersecţie al trei evoluţii. Prima o reprezintă regimul care rezultă din constituirea noii economii univers, cu internaţionalizarea fluxurilor, trecerea peste voinţa puterilor publice naţionale, revoluţia tehnologică. El implică sfârşitul monopolului Occidentului asupra reglementării schimburilor şi plăţilor mondiale, ca şi coabitarea capitalismului cu sisteme de valori şi norme eterogene. Urmează şocul crizei financiare, care relevă creşterea necontrolată a riscurilor...În fine, anumite ţări dezvoltate, precum SUA, cunosc dificultăţi speciale...” România, aderând la UE, a intrat, fără ca nimic să o califice pentru asta, în rândul ţărilor dezvoltate, care, în noua diviziune internaţională a muncii, produc bunuri imateriale, din sfera creaţiei, concepţiei ştiinţifice şi tehnice, se lipsesc de acele sectoare productive cu marje operaţionale mici şi le externalizează, în schimb importă bunuri materiale. Deocamdată avem noroc pentru că şi la nivelul UE se dezvoltă procese asemănătoare, şi externalizarea unor sectoare productive ale ţărilor dezvoltate din vestul Europei nu se face direct în China, India sau Rusia, ci cu un popas în România, Bulgaria sau Slovacia. Dar această „favoare” nu va ţine la nesfârşit. Avem de ales: profităm de acest răgaz şi ne definim un profil de economie în acord cu aceste evoluţii, ori vom continua să ne plimbăm cu vaca pe şanţul noii economii univers, plătind cât nu face pe bunuri gândite de unii şi fabricate de alţii, nu de noi.

12 comentarii:

Karakas spunea...

Am retinut comentariul despre agricultura si il consider valid. E socant ca administratia actuala nu este interesata - din cauza unor infantile conflicte de personalitate - sa aibe nu doar strategii pe hirtie, dar sa puna in practica politici care sa ii incurajeze pe taranii romani sa se asocieze, iar statul sa ii sprijine, pentru a re-forma cooperative de productie.

krudus spunea...

Mie imi pasa de fostele C.A.P-euri si de agricultura romaneasca !

Am crescut in curtea unui astfel de C.A.P. pana in 1989 cand venit Revolutia, si au aparut revendicacii de terenuri cu doua declaratii de martori ,pe legea 18.

Sa stiti ca abia de vreo 10 ani, taranii care stiu sa munceasca pamantul si vor sa faca agricultura, realizeza ce mare greseala au facut, devalizand aceste cooperative si S.M.A.-uri.

La nivelul Bucurestiului este de inteles, terenurile agricole au fost vandute imediat pt. ca prezinta interes pentru dezvoltatorii imobiliar dar la tara, oamenii au ramas fara sprijin.

Am avut ministrii ai agriculturii pe unul ca Ioan Avram Muresan, dansul stiu ca tranzactionase cateva sute de tone de grau din rezerva statului.Nu a patit nimic atunci, dosarul sau a fost ingropat.Noroc cu caltabosul acum , sper sa se faca dreptate.

Cine sa se ocupe de agricultura domnule Gheorghe, daca toti ministri sunt pusi pe criterii politice?!

Mai stiti cand ne cereau prin anii "91 parca,sa desfiintam Complexul acelea de ingrasare al porcilor din zona Aradului?!?!

Dupa ce l-am distrus noi, altii mai isteti de peste granita au construit altul imediat.Tata imi spunea la vremea respectiva ca este o mare prostie dar nici eu nu il credeam, aveam alte planuri si idei la 20 de ani...cui ii mai pasa de agricultura atunci?!

Tatal meu a fost inginer agronom, dupa 1989 nimeni nu a mai avut nevoie de ei, specialistii au disparut din agricultura.

Au fost stigmatizati si acuzati ca ei au furat pamanturile in anii "60.Era o mare minciuna,amplificata de cei veniti din afara granitelor, dornici sa-si recupereze averile.

Tupeul acelui domn Petre, din emisiunea
de la Realitatea este specific smecherilor care evita adevarul.Si din cauza unor astfel de specimene platite regeste de marile firme cu interese meschine, agricultura romaneasca moare, incet si sigur.
Producem abia 35-40 % din ce se producea inainte 1989.

Cand dl. Ion Iliescu, a spus ca desfiintarea acestor societati agricole este o greseala, au sarit toti la gatul domniei sale. Nimeni nu l-a sustinut.

Acesta este un alt motiv pt. care in stimez pe Presedinte.A fost singur impotriva tuturor escrocilor.

Mordechai spunea...

Era un moment la care starea rudimentară a agriculturii româneşti era o veste aproape bună. Aveam pe atunci năzăreli de agricultură ecologică. Apoi ne-a lovit amocul marilor cultivaţii. Nici ăsta nu ne-a ţinut.
Acum plantăm blocuri şi răsădim vile.
Trece şi asta.
În mod cutumiar orice comentariu despre starea (halul ) agriculturii româneşti se încheie cu formularea unei soluţii. Că toţi avem soluţii geniale.
Acest comentariu se încheie brusc. Fără soluţii.

constantin gheorghe spunea...

Prieteni! Cum nu mă pricep la fotbal, evident că nu am cum oferi soluţii pentru agricultura românească. Cert este un lucru: nici piaţa, de una singură, nu o poate face. Cel mult, vorba lui Mordechai, piaţa o să facă să migreze şi pufuleţii spre zone cu marje operaţionale mai mari! Iar mămăliga se poate face precum Ness-ul, instant! Monsanto abia aşteaptă să ne vândă OGMurile alea "simpatice", care ne fac să avem o delicată culoare verde-albastră!
Cuvântul magic este "politici publice", făcute de nişte oameni care la viaţa lor au făcut o plimbare cu vaca pe malul şanţului, şi înţeleg cât de umilitoare pot fi foamea şi sărăcia. Când te plimbi în limuzine care bat milionul de euro asta nu-ţi spune nimic.
Şi poate că un nou 1907 nu e tocmai departe...

Mordechai spunea...

Aia cu pufuleţii e vorba lui Moshe. Iar când vorbeam de lipsa unei soluţii ma refeream strict la propriu-mi comentariu.
Cât despre "politici publice" ... şi altele asemenea... nu am nici un fel de aşteptări. Şi nu e vorba doar de agricultură. Ci de un întreg sistem. Nu poţi elabora şi conduce politici sectoriale atâta vreme cât sistemul în intreg nu funcţionează. De la agenţiile din teritoriu până la SRI şi prefecturi.

krudus spunea...

"1907 nu e tocmai departe"...domnule Gheorghe, va rog frumos, eu visez la un asa razbel in fiecare noapte,chiar daca stiu ca nu mai este posibil.

O solutie simpla ar fi ca functionarii din min. agriculturii sa fie numai specialisti in agricultura, si nu soldatime din politica, care sa traga numai tunuri.

constantin gheorghe spunea...

Scuze, Moshe! Sistemul nu are cum funcţiona, pentru că nu mai există, ca atare. Noi continuăm să-l tratăm ca pe un întreg, când, de fapt, sunt părţi care nu au legătură între ele, ci, mai degrabă, sunt asociate altor părţi similare, aparţinând unor sisteme funcţionale, exterioare României. Vezi Dacia şi Renault, vezi Mittal Steel, vezi comerţul, vezi Perom şi OMV, vezi BCR şi Erste, etc. Agricultura nu poate fi integrată nici unui sistem extern, pentru că nu poate fi compatibilizată cu el. Poate cu ceva ţări africane, dar asta nu se pune!
Am impresia că noi am cedat deliberat controlul asupra economiei, în schimbul unor rente pentru decidenţii care scos economia din aria de responsabilitate a puterilor publice. Este tragedia tuturor ţărilor ieşite din comunism, care suferă acum experimentul ultra-liberalismului.

Mordechai spunea...

Iată o formulare cu care sunt de acord:
"Am impresia că noi am cedat deliberat controlul asupra economiei, în schimbul unor rente pentru decidenţii care scos economia din aria de responsabilitate a puterilor publice. Este tragedia tuturor ţărilor ieşite din comunism, care suferă acum experimentul ultra-liberalismului."

Cu singura obiecţiune că nu sunt convins că ar fi făcut-o deliberat. Ci din prostie. Deşi prostia nu exclude ticăloşia.

constantin gheorghe spunea...

Nu, ar fi prea frumos să fie doar prostie! În ciuda a ceea ce vor să ne facă să credem apostolii anticomunismului, ţara asta nu a fost populată de proşti, şi cu atât mai puţin ruptă de curentele de gândire din occident. Un singur exemplu. Vă mai amintiţi de "părţile sociale"? Modelul este englez, cel al "capitalismului popular", din care ni se trage şi metoda MEBO de privatizare! Ceauşescu, de aceeaşi parte cu "Doamna de Fier"? Asta e, marile spirite, etc, etc, etc!
Că Ceauşescu făcuse din asta un instrument pentru amânarea consumului, şi pentru creşterea gradului de economisire internă, e altă poveste.
Aşa că cedarea a fost deliberată, mai mult, teoretizată, ideologizată şi însoţită de o campanie mediatică fără precedent. Care campanie continuă şi acum, în paranteză fie spus.

krudus spunea...

Citeam pe www.domnule primar.ro, ca la Arad, se picheteaza Prefectura pt. ca oamenii de acolo sunt impotriva retrocedarilor, mai exact, a desfiintarii unei societati agricole destul de importante.

Este si acesta un inceput,foarte bun chiar, in opinia mea.

Numai bine !

ps- ce credeti despre aparitia lui Priboi si "inocenta" domnului Nastase?!...inocenta in sensul ca nici numarul de telefon al acestuia, nu-l mai stie...eu, nu cred o iota din ce spune dl. Nastase.

constantin gheorghe spunea...

Mă bucur că unii încep să se trezească, doar că s-ar putea să afle că este mult prea târziu. Le ţin pumnii, reuşita lor ar fi un semnal şi pentru alţii care mai cred că putem face din agricultură un sector performant, pe care să-l aducem din Evul Mediu în contemporaneitate.
Despre apariţia domnului Priboi cred că n-a fost nicio dispariţie, ci un ordin! Şi când e ordin, cu plăcere!
Iar poate că Năstase e mai puţin legat de Priboi decât ne spun ofiţerii acoperiţi din presă.

p.j. spunea...

Iar premierul este agricultor ,,fruntaș”, aș...?