Conştiinţa Unui Liberal de Stânga

Dileme pesediste

PSD se află în evidentă încurcătură, candidatura lui Marian Vanghelie stânjenind vizibil conducerea partidului şi născând cele mai neverosimile apropieri, precum cea a grupului de la Cluj de Ion Iliescu. Totul a început în momentul în care Mircea Geoană şi l-a asumat fără echivoc pe Vanghelie drept candidat. Toată lumea se obişnuise, ce-i drept, cu ideea că Vanghelie va emite pretenţii la candidatură şi ştia că are toate mijloacele să tragă spuza pe turta lui în organizaţia de Bucureşti, cu bani, şantaje, ameninţări, presiuni. Dar nimeni nu-şi închipuia că Geoană va face tot ce-i zice Vanghelie! A început un frenetic concurs de-a „cine ştie pe unde scoatem acum cămaşa?” Nimeni nu-i atât de inconştient să nu-şi dea seama de pericolul care pândeşte partidul dacă bagă pe gâtul bucureştenilor un candidat de „calibrul” lui Vanghelie. Dar nici candidatura lui Sorin Oprescu nu stârneşte prea mult entuziasm. De aici ideea celei de-a treia candidaturi. Care ar fi soluţiile de scos cămaşa şi care ar fi consecinţele lor? Să lase decizia în seama Biroului Executiv Central? Ce treabă au şefii de organizaţii judeţene cu problemele interne ale organizaţiei de Bucureşti? Un veto al lor în privinţa lui Vanghelie ar deschide o cutie a Pandorei. Dacă vrea şi Vanghelie un alt candidat la Cluj şi pune de-un scandal? Să readucă problema la nivelul organizaţiei de Bucureşti? E un final cunoscut: umilirea lui Sorin Oprescu şi o nouă unanimitate pentru Vanghelie. Ar mai fi o cale: un proces democratic de dezbatere a proiectelor eventualilor pretendenţi, urmat de un vot al membrilor de partid din Bucureşti, sub supravegherea centrului. Timp ar mai fi. Aşa scapă toată lumea cu faţa curată, şi află şi bucureştenii, odată cu pesediştii, oferta celor doi(trei?) competitori. În fond, democraţia nu strică, mai ales social-democraţilor!

Voi pentru ce cale aţi opta?