Am trimis în spam postările cuiva care are o explicație la orice scriu: țăranii proști care sunt românii, în general, țărani care au dat năvală la Bucale, minunata metropolă occidentală, cu căcăstoarea în fundul curții și acum, și distrug minune de civilizație!
Vreau să fiu bine înțeles: m-am născut la oraș, dar părinții mei și bunicii mei sunt de la țară. Părinților mei modernizarea României, bună-proastă, le-a deschis calea educației. S-au adaptat neașteptat de rapid la civilizația urbană. Am avut lucruri decente, o casă decentă, o bibliotecă bogată. Și eu, și fratele meu am făcut studii de calitate.
Ne-am petrecut vacanțele la țară, până la vârsta adolescenței. Nu ne-a căzut nasul să facem o plimbare cu vaca, să zic așa. Știu ce înseamnă lumea satului, cum la câțiva kilometri de civilizație se trăiește ca în evul mediu. I-am respectat și-i respect pe țărani. Nu din vina lor arată orașele cum arată, ci din pricina unor neisprăviți, nici țărani, nici orășeni, care își transformă frustrările în acțiuni distructive. Așa a fost mereu, așa va fi și de aici înainte. Doar educația, dacă ei conștientizează nevoia educației, îi mai poate schimba. Faptul că unii au iahturi și Rolls Royce în bătătură nu înseamnă că sunt mai puțin neisprăviți.
Așa că cine îi mai jignește pe țărani nu are ce căuta pe aici. Punct!
PS: țăranul din fotografie seamănă atât de mult cu străbunicul meu! Un om deschis la nou, care a adus în sat multe dintre ”minunile” tehnologice ale primei jumătăți de secol 20, inclusiv patefonul și radioul cu galenă. Asta e: țăran prost!
8 comentarii:
Bunicii mei au fost tarani. Oameni simpli, pe care te puteai baza. Oameni care munceau fara prea multe ifose. Ei au tras generatii fie la boieri, fie in fascism, fie in comunism, iar acum in capitalism. Tot respectul.
Nu stiu cine se plinge de tarani, dar nu cred ca merita atentie. Lumea asta de oameni de la tara a fost construita, fie ca e Romania fie ca e Peru.
Tot respectul pentru principiile tale ! Nu mai lua în seamă toţi aurolacii !
Da. Bunicii mei au fost tarani, cu patru clase. Parintii mei au fost muncitori, cu liceu si calificare. Fratele meu si cu mine am facut scoli cit s-a putut, sintem oameni educati, si am fost si sintem (si sper sa mai fim) capabili in mai multe domenii.
Pina mi-au trait bunicii, am facut fiecare zi de vacanta la ei. Aveam 24 de ani cind a murit ultimul, in 1990. Nu mi-a cazut nasu' sa merg cu vaca, si am invatat multe acolo de la bunicii mei: stiu "rinduieli" ale animalelor si culturilor in toate sezoanele, stiu mestesugarie (dulgherie, timplarie, tors, tesut si cusut, prelucrarea laptelui), stiu sa fac o soba cu lemne, stiu sa traiesc fara frigider, apa curenta, gaz, curent electric, iar cele mai bune carti din viata mea le-am citit la ei, la luminare noaptea sau pazind vitele ziua, ca aveau podul plin de tot ce vroiai...
De la parintii mei am invatat ca, daca n-ai dosar corespunzator si nu poti face scoli, ca astea's vremurile, nu-i nici o rusine sa faci meserii mai modeste, ca munca nu e o rusine, si ca modul in care o faci este uneori mai valoros decit rezultatul. Parintii mei sint oameni respectati, pe care o jumatate de oras ii saluta pe strada, si pe care fostii colegi de toate virstele ii suna si ii frecventeaza, desi sint pensionati de foarte multi ani. Mai mult decit atit, chiar daca n-o sa le scrie pe cruce "ing." sau "dr.", ca n-au facut decit liceul, nu inseamna ca gindul si spiritul lor n-au fost libere, ca nu sint oameni cu cultura si educatie solide, demne de orice titrat serios.
Noi, "epigonii", am dus gratie parintilor nostri o viata in care am avut tot ce ne-a trebuit, oricit de grele au fost vremurile. Parintii mei au facut tot ce-au putut ca eu sa fiu liber sa studiez la scoala si pe linga scoala, ce am vrut si ce mi-a placut. Bunicii mei au facut tot ce-au putut ca sa-mi dea copilaria pe care in vremuri de razboi si saracie n-au putut-o oferi parintilor mei, si sa ma invete despre rinduiala vietii tot ce nu i-au invatat pe copiii lor, plecati de mici printre straini.
Ca sa fie clar, ma consider un norocos ca am acesti parinti si am avut acei bunici, altii mai buni n-as fi putut sa am. Ma consider privilegiat ca sint depozitarul unor segmente ale cunoasterii si experientei umane care poate astazi nu sint la mare pret in lume, dar care mie mi-au deschis mintea, si asta nu-i putin lucru.
Pe linga acesti parinti si acesti bunici, am avut norocul de vreo doi-trei profesori care m-au ajutat sa ma "rafinez", prin exemplul lor personal si prin usile pe care mi le-au deschis si spre alte directii si domenii pe care acasa sau la scoala nu le-am vazut, si pe care, chiar daca le-as fi observat si singur, fara ei n-as fi avut informatie si metoda, as fi mers pe inspiratie si intuitie, si as fi ramas un "deasuprist".
Cu alte cuvinte, gratie citorva tarani, muncitori si intelectuali care m-au crescut, sint azi cine sint si am o viata pe care o gasesc foarte ok, si pina acum n-am avut nici o problema la care sa nu gasesc solutie. Drept pentru care eu le sint recunoscator lor pentru ce mi-au dat, si in bunul lor simt enorm si rar in vremurile astea, ei imi sint recunoscatori mie pentru ca am primit. Aia e.
Va recomand sa cititi acest raport Eurostat despre evolutia taxelor pe venit in ultima decada in tarile UE si citeva in afara ei(personal, corporatii) si TVA, si putem discuta despre esecul politicilor neo-liberale. In ciuda micsorarii dramatice a taxelor pe profit, economia nu se misca. Desi sorporatiile ar trebui sa zburde si sa angajeze in draci, nu o fac. O spun cifrele reci.
Asa ca Duhul Sfint al Libertatii Pietelor si dogma "statului minimal" pot cel mult sa incerce sa prosteasca alte popoare nespalate inca pe creier.
http://europa.eu/rapid/press-release_STAT-12-77_en.htm?locale=en
Si eu ma alatur celor care fac apologia taranului roman. Ca cel putin 80% din populatia acutala a Romaniei, ascendenta mea taraneasca este certa. Ambele perechi de bunici au fost tarani. Ambii bunici au facut primul razboi mondial iar unul si pe al doilea. Ambele bunici si-au ingrijit si cescut copiii sa fie oameni de isprava si civilizati, cu respect si cu constiinta a obligatiilor care le revin in familie si societate.
Ambii mei parinti au evoluat cit se poate de mult prin instructie ajungind absolventi de studii superioare.
Am cunosuct direct viata taranilor si munca lor de zi cu zi pe care o pot reproduce si acum: si sapatul pamintului si cresterea vitelor si munca din casa. Nu-mi cade nasul sa fac tot ce facea la vremea lui un taran.
Am urmat calea lor si am muncit invatind si ajungid un bun meserias in domeniul meu, printre cel mai buni in meseria mea.
Le multumesc stramosilor mei tarani care si-au sprijinit copiii sa-si depaseasca conditia sociala in care s-au nascut ca eu, la rindul meu, sa ma pot dezvolta intelecutal liber, sa jung ce am ajuns si sa-mi sprijin copiii sa se dezvolte si ei asa cum m-am dezvoltat eu.
s-a cam spus totul ,multumesc
excelenta postare,un taran iti multumeste
as da viata din bucuresti pentru o viata linistita la tara oricand , si nu tarani au distrus orasele... din contra tarani sunt cei care muncesc cu sarguinta.
Trimiteți un comentariu