Ne vedem la anu! Cam asta e concluzia Consiliului European de la Bruxelles, Consiliu care a ajuns un soi de blestem pe capul proiectului european. Era previzibil. Marea Britanie s-a situat permanent pe poziții maximaliste, și radicale. Germania a fost cu curu între două luntrii, și n-a fost nici convinsă că poate obține un acord și nici determinată să-l obțină cu orice preț. Decât să se ajungă la un impas determinat de exercitarea dreptului de veto, s-a preferat întreruperea lucrărilor, pentru a se mai negocia. Semn că bate ceva vânt al schimbării raporturilor de forțe în sânul Consiliului European.
Trei sunt cei care ies bine mototoliți din afacerea asta. Primul este Van Rompuy, care a ieșit, inoportun, cu o variantă de buget, pe care nu a discutat-o cu toți protagoniștii. El s-a situat net de partea contributorilor. Și a complicat lucrurile. Al doilea este Barroso, care nu și-a apărat bugetul, deși era susținut și de votul Parlamentului European, aliniindu-se în spatele lui Van Rompuy. Al treilea este David Cameron, care, într-un fel, a devenit odios până și prietenilor săi din Consiliu.
De câștigat, n-a câștigat nimeni. Nu știu ce-o să zică băsescu. Un băsescu al dracului de euforic, care ne-a mai scuipat odată, hăhăind, pe noi, cei care am votat pentru destituirea lui. Dar trebuie să aibă un morman de tupeu, ca să prezinte această amânare ca pe o victorie. Pentru că jocul cifrelor o ia de la zero. Și totul este posibil. Inclusiv să ne fie și mai rău după câteva luni de ”meditație” din partea contributorilor. Să nu ne bucum până nu sărim hopul...
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu