Mă văd obligat să revin asupra subiectului Mechel. Oamenii vor să-și vândă operațiunile din România, din Ucraina și se pare că și pe unele din Rusia. Este decizia suverană a companiei, care are un acționariat, acționariat ce vrea altceva decât vor angajații. Nu văd de ce treaba asta trebuie pusă în cârca guvernului. Guvernul nu are ce face: cum ar putea să-i oblige să nu plece din România? S-au dat și francezii cocoși cu Mittal, și au făcut doar o labă tristă!
Este adevărat că metalurgia trece printr-o perioadă dificilă. Încetinirea comerțului internațional, a investițiilor în infrastructuri și în imobiliar, a construcțiilor de nave, se reflectă în sector. Cum cei din metalurgie, sub presiunea acționariatului, nu renunță la rata mare a profitului, singura soluție este cea pe care o vedem la noi: închiderea de capacități de producție, licențieri și creșterea intensității muncii. Capitalismul, în toată splendoarea lui.
Ce poate face statul? Un lucru este sigur: nu poate face locuri de muncă. Poate da ajutoare de șomaj, poate investi în programe de reconversie a forței de muncă. Dar câtă vreme am lăsat piețele de capul lor, singurul lucru cert este că statul strânge cioburile, și nimic mai mult. Locuri de muncă ar trebui să creeze capitaliștii, că de aia sunt capitaliști, nu? Dar cum România NU are capitaliști, ci doar niște lipitori nenorocite, care trăiesc din bani publici, nu vă așteptați la minuni. Iar capitaliștii străini nu au nicio obligație față de România.
Ce facem, că nici fondurile europene nu țin loc de capital și de capitaliști români? Iată o temă de campanie de care fuge toată lumea ca dracu de tămâie...
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu