Cu riscul de a fi înjurat și de unii și de ceilalți, sincer, măcelul din Fâșia Gaza nu mă impresionează nici cât negru sub unghie. Da, mor oameni. Mai mulți din partea palestiniană, doar câțiva din partea israeliană. Printre ei sunt și copii. Dar așa a fost și anul trecut, și acum doi ani, și acum douăzeci de ani. A înduioșat soarta copiiilor vreuna dintre părți? Evreii au tras în ei ca în fazani, liderii palestinieni din Gaza s-au ascuns printre ei. Dacă lor nu le pasă, de ce mi-ar păsa mie? Și, de fapt, mai toată comunitatea internațională s-a cam săturat de demenții ăștia. Probabil că a ajuns la concluzia că acest conflict se va stinge doar din lipsă de combatanți, fie evrei, fie palestinieni.
Asasinarea lui Ahmed Al-Jabari, liderul militar al Hamas din Gaza, a fost o decizie ineptă, și fără nicio valoare în plan tactic sau strategic. A fost damblaua cuiva de la evrei, care a vrut să-și arate mușchii. Și i-a arătat. Și ce dacă? Nu mai atacă palestinienii cu rachete, motivul public al asasinatului? Atacă!
De când politica asta a Israelului a funcționat? Au distrus și sediul guvernului din Gaza, altminteri construit cu bani europeni, după Acordurile de la Oslo, pe vremea lui Arafat. Las că dau proștii alți bani, să fie reconstruit! Au asasinat și alți lideri palestinieni. Rezultatele sunt zero!
Găsiți aici un editorial din NYT, scris de un evreu implicat în complicate negocieri cu Hamas, despre eveniment și consecințele lui. Rezumând, omul ne spune, cu multe vorbe, că și-au mai tăiat un canal de comunicare și au mai ratat(intenționat?) o ocazie de a semna o încetare a focului de lungă durată, care cuprindea un aranjament de securitate care privea atacurile cu rachete dinspre Gaza.
Obiceiuri electorale evreiești, cum prea bine se vede. Cui să-i mulțumim noi pentru că politicienii dâmbovițeni se mulțumesc doar cu războaie în care se asasinează mititei, bere și limba română?
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu