Regionalizarea este noul hop ş-aşa al guvernării, care nu mai ştie ce dracu' să mai inventeze pentru a ţine dezbaterea publică departe de adevărata problemă a României: guvernarea prin corupţie instituţionalizată.
Cei care au prins şi vechea organizare teritorială, aceea a regiunilor, ştiu că acestea aveau şi subdiviziuni teritoriale, raioanele. Era deci o capitală de regiune, în cazul meu, născut şi crescut în Piteşti, acesta era capitala regiunii Argeş, desfiinţată prin 1952, denumită Piteşti, şi apoi re-înfiinţată în 1960, ca să fie desfiinţată definitiv în 1967 sau 68. Ştiu că erau capitale de raion Câmpulungul Muscel, Curtea de Argeş, Costeştii, parcă şi Roşiorii de Vede, Drăgăşanii, Râmnicu Vâlcea, Slatina.
Dacă citiţi asta, o să vedeţi regimul complicat al comunităţilor locale. Existau nişte oraşe regionale, Piteşti, Câmpulung şi Râmnicu Vâlcea(cele mai dezvoltate economic şi socio-cultural), nişte oraşe raionale, dar şi comune pe post de capitală de raion.
După rangul lor, aceste oraşe(comunităţi) s-au dezvoltat sau nu, în funcţie de raportul lor cu "centrul", capitala regională. Reînfiinţarea judeţelor a avut drept obiectiv reducerea acestor decalaje de dezvoltare. Dar inegalităţile de dezvoltare, deşi mult atenuate, au continuat şi în cazul judeţelor.
Vă daţi seama ce război va începe acum, atât pentru alegerea capitalelor regionale, cât şi în sânul regiunilor, între centrul administrativ, şi ceilalţi? Şi aşa inegalităţile de dezvoltare în teritoriu au crescut dramatic după 1989, acum ele vor deveni năucitoare. Vom avea între 8 şi 12 aspiratoare de bani europeni şi de la buget, care se vor dezvolta haotic, vor atrage oameni din sânul regiunii, penalizaţi de noua regulă de alocare a resurselor de dezvoltare, şi restul nişte oraşe şi comune care vor trage să moară, veşnic la (cenzurat) voievodului, baronul de tip "ieuropean".
Nu mai vorbesc despre depărtarea centrului decizional de cetăţeni şi de comunităţi, de toate complicaţiile, începând cu preschimbarea TUTUROR actelor: de identitate, carnete de conducere, certificate de înmatriculare, acte cadastrale, etc, etc, etc! Într-o ţară reputată pentru lipsa cronică a capacităţilor administrative, o astfel de schimbare nu va face decât să declanşeze haosul. Şi cu el tensiuni între diversele identităţi şi egoisme locale. Nu mai vorbesc despre costurile acestei demenţe administrative.
De ce nu dăm, pur şi simplu, o formă de personalitate juridică actualelor regiuni de dezvoltare? Înfiinţpăm un consiliu regional, în care judeţele îşi trimit câţiva reprezentanţi din rândul consiliilor judeţene, un consiliu al preşedinţilor de Consilii Judeţene, condus prin rotaţie, câte un an, de un preşedinte de consiliu judeţean, Consilii care să ţină şedinţe cât de rar posibil, pentru a fi funcţionale, fără un aparat de lucru extins, care să aibă un sediu simbolic într-un oraş al regiunii, fără ca acesta să se numească oficial "capitală regională". Şi terminăm cu circul, nu trebuie să schimbăm mormane de acte, să desfiinţăm şi să înfiinţăm instituţii, să-i ameţim pe cetăţeni.
Evident, vom alege cea mai proastă soluţie, pentru că, aşa cum am spus, ţara asta e condusă după cum vrea (cenzurat) Iubitului Conducător. Care fix cu (cenzurat) gândeşte. Când nu e prea ocupat cu scobitul în nas...
6 comentarii:
De ştudiat judeţele şi plăşile din interbellum: romaniainterbelica.memoria.ro. Ca idee.
Votul pentru Basescu si porc-cotalii nu mai inseamna reprezentativitate. Alegerea primarului din primul tur este pentru ei acelas lucru cu alegerea unui consiliului. Primarul e unic si el ar trebui sa adune majoritate absoluta si daca nu s-a obtinut din primul tur, al doilea tur se impune logic, pe cand Consiliul e colectiv, constituit pe o structura ierarhica si numerele descrescatoare de voturi obtinute nu vor vicia in nici un fel ierarhia in care ar urma sa lucreze Consiliul. Logic si democratic. Dar singura logica pe care o are puterea actuala n-are nimic a face cu democratia ci numai cu hotia.
Reducerea numarului de parlamentari, pe langa ca, fiind mai putini, spera ei ca vor iesi mai ieftin la cumpararea lor si la bani si la timp, isi inchipuie ca, prin ruperea lor de electorat (care - electorat - vazandu-si interesele, unele chiar contradictorii in cadrul aceleiasi obtiuni partinice reprezentate in programe la gramada, se va lipsi de dreptul de-a alege) sa poata fi condusi fara teama ca asa zisii parlamentari ar mai putea fi strabatuti de constiinta. Ce democratie? Hotie!
http://jos-cu-basescu.blogspot.com/2011/06/chiar-nu-inteleg.html
@Beranger
Tot in interbellum, Capitala era impartita ca NY si LA in rosu, galben, verde, albastru, etc.
http://jos-cu-basescu.blogspot.com/2011/06/cu-mirii-la-buda.html
Da, ştiu sectoarele colorate!
”Problema reîmpărţirii teritoriale este o sarcină europeană pe care o aveam de multă vreme, dar lumea a tras de timp. Noi am tot tras de timp, pentru că există o oligarhie locală şi nici un partid nu a putut să treacă peste identităţile locale şi mai ales peste rezistenţa funcţionarilor, pentru că principala resursă pe care o furnizează un partid clienţilor săi politici şi militanţilor este un post în administraţie. Cu cât sunt mai multe posturi publice, cu atât un partid poate să satisfacă mai bine clientela”, a explicat fostul senator PSD.
Asta zice Dancu in ZF...Pe linie politica omul le spune pe bune, pe linie tehnica cred ca e inca greu de anticipat.
Oricum, eu nu prea am incredere in schimbarile bruste. Romania nu prea reactioneaza bine la schimbari bruste...
Personal, detest orice împărţire teritorială în entităţi puţine şi mari, căci asta poate da apă la moară celor care vor federalizarea României (când ai puţine entităţi administrative, ţi-ar putea veni ideea să le vrei landuri, ca la austro-germani), prefer judeţele pe principiul departamentelor franceze (multe şi mai mici).
Merită citit totuşi Regionalizarea României. Modelele europene de regionalizare. Comparaţia cu Polonia.
Trimiteți un comentariu