Să se aleagă praful!

Măsura slăbiciunii statului român, aflat în accelerată dezagregare, "graţie" gândirii teoretice şi practice a Supremului Cur de la Cotroceni o reprezintă escaladarea cererilor nesimţite ale liderilor minorităţii maghiare din România. Proiectul scelerat de "regionalizare", picat cum nu se poate mai prost, pe fondul unei profunde crize economice şi politice, a dus la radicalizarea lor, cu atât mai mult cu cât Supremul Cur a încurajat apariţia unui partid concurent pentru UDMR. Asta a generat o avalanşă de cereri inacceptabile nu doar pentru majoritatea românească, ci şi pentru felul în care se structurează, la nivel european, relaţiile interetnice.

Maghiarii au trecut la ameninţări directe cu recursul la forţă, dacă nu le facem pe plac, dacă nu primesc privilegii. "Şeful udemerist al C.J. Covasna, Tamas Sandor, a declarat, marţi, pentru gândul, că formaţiunea sa şi bisericile maghiare se pregătesc de "nesupunere civică" în cazul în care Traian Băsescu şi PDL nu vor fi de acord cu Ţinutul Secuiesc.

UDMR doreşte, la o eventuală reîmpărţire administrativ-teritorială a ţării, înfiinţarea Ţinutului Secuiesc (judeţele Covasna, Harghita, Mureş) şi a Partium-ului (judeţele Bihor, Satu Mare, Sălaj) ca "regiuni cu statut special de autonomie, după modelul Tirolului de Sud, singura soluţie acceptabilă pentru UDMR". "Noi sperăm să se poată rezolva pe plan politic această problemă a transformării actualelor regiuni de dezvoltare în judeţe, care e inadmisibilă din punctul nostru de vedere. Pentru noi singura variantă admisibilă e ca judeţele Covasna, Harghita şi Mureş să fie într-o singură regiune, Ţinutul Secuiesc, iar Satu Mare, Bihor şi Sălajul să aibă, tot aşa, o entitate separată, Partium, pentru că şi acolo e o comunitate maghiară aparte, cu o situaţie aparte. Dacă nu se poate rezolva pe plan politic, vom fi nevoiţi să recurgem la nesupunere civică, am discutat deja cu conducerea UDMR, cu conducătorii bisericilor maghiare, cu autorităţile administraţiilor locale şi cu reprezentanţii societăţii civile. Mai exact, asta înseamnă că, în prima fază, vom ieşi în stradă paşnic, fară arme, cum am dovedit în ultimii 20 de ani că ştim să facem. Apoi, dacă nu se rezolvă nici aşa, o să vedem...", ne-a declarat Tamas Sandor. E băiatul ăla care, preşedinte al unui Consiliu Judeţean din România, a jurat credinţă Ungariei, la primirea cetăţeniei maghiare.

Mie, unuia, nu-mi mai pasă de ţara asta. Pur şi simplu şi-a pierdut raţiunea de a fi. Securitate internă nu mai oferă. Servicii publice, la fel. Infrastructuri, bună guvernare, aşişderea. Despre solidaritate socială şi naţională nici nu mai poate fi vorba. Economia e la pământ, ce mai funcţionează din ea aparţine capitalului extern, "capitaliştii" români fiind ocupaţi să alerge după curve şi să se dea cu maşini scumpe prin scumpele gropi ale patriei, milioane de oameni şi-au luat lumea în cap, şi cei mai mulţi români nu au decât un singur proiect de viitor: să plece din ţară. 

Cu cât se alege praful de ea mai repede, cu atât mai bine. Poate când o luăm de la capăt vom fi mai deştepţi şi mai raţionali. Deşi motive de optimism nu sunt...