Se poartă coarnele

Dinamitarea statului social

Aşa cum a promis, Casandra a răspuns invitaţiei mele şi a trimis acest post. Îl public cu plăcere. Pentru că "suceşte gâtul" câtorva teme ale propagandei băsescianismului. Care este o realitate mai concretă şi mai periculoasă decât ne place nouă să acceptăm.

"Portocalii îşi desfăşoară trupele în vederea obţinerii spijinului parlamentar necesar pentru modificarea Constituţiei. Pretind că se pregătesc să înscrie în legea fundamentală voinţa exprimată a poporului: parlament unicameral şi doar 300 de parlamentari. Dar, după cum evoluează politica guvernamentală, povestea asta cu structura şi talia Parlamentului României este doar o acoperire pentru modificări cu mult mai importante, mai grave şi mai profitabile pentru câţiva. Pedeleii se pregătesc pentru dinamitarea statului social şi pentru afirmarea lor ca forţă politică neoconservatoare dură la marginea de est a Uniunii Europene. Câteva realităţi incontestabile demonstrează acest curs al evenimentelor:

1. De ani de zile, Băsescu şi martorii săi politici şi "civici" se străduiesc să prezinte România ca pe un rai al puturoşilor, al "asistaţilor" şi ca pe un imens purgatoriu al patronilor supuşi unei taxări copleşitoare. Minciuna a prins pentru că aduce beneficii şi celor care finanţează canalele mass-media. Dar adevărul este cu totul altul. România şi-a organizat cel mai meschin sistem de protecţie socială. În partea de securitate socială (adică, organizată în sisteme de asigurări şi finanţată prin contribuţii sociale), totalitatea resurselor astfel realizate ajunge doar la 10,2% din PIB. Iar cum în acest an finanţarea întregului sistem de protecţie socială este de 12% din PIB, rezultă clar că din taxe şi impozite, adică de la bugetul statului şi de la bugetele locale se mai alocă doar aproape 2% din PIB. Să nu ne mirăm că suntem chiar săracii Europei şi că 18% din salariaţi erau săraci în anul 2008. (Sursa: http://epp.eurostat.ec.europa.eu/cache/ITY_PUBLIC/3-18012010-AP/EN/3-18012010-AP-EN.PDF )Mai multe despre sărăcie şi excluziune socială în UE, aici:http://epp.eurostat.ec.europa.eu/cache/ITY_OFFPUB/KS-EP-09-001/EN/KS-EP-09-001-EN.PDFRomânia nu este un stat social nici în realitate, nici în ambiţiile pedeleilor. Şi puţinul social care mai există vor să-l dinamiteze.

2. De mai mult de un an de zile, Băsescu, Boc şi compania de sunete tot încearcă să ne fraierească şi să ne încaiere între noi: salariaţii de la stat cu cei din privat, angajaţii cu pensionarii, adulţii cu copiii, medicii cu pacienţii, profesorii cu elevii şi familiile acestora. Un balamuc s-a instalat în societatea românească şi nu dă semne că s-ar potoli prea curând. Salariile scad, spre fericirea patronilor. Nu că ar fi fost cine ştie ce mari înainte de criză, dar în anul 2010 salariile nete abia dacă vor reprezenta 15% din PIB (vezi: http://www.riscograma.ro/1166/harta-salariilor-in-2010-judetele-nedreptatite-ale-romaniei/ )

3. Nici pentru pensionari nu era situaţia prea fericită. Guvernul se tot plânge că trebuie să aloce de la buget sume de completare la bugetul de pensii. Dar cele mai multe ţări europene o fac, fie direct prin taxe şi impozite dedicate, fie de la bugetul de stat. (vezi Baza de date MISSOC: http://ec.europa.eu/employment_social/missoc/db/public/compareTables.do;jsessionid=LKP7qcr1ksDMxvWnFlCYGBNvt4TLhTvVsKgxvnVTbhhM74KMGyPM!-981932459 )Oricum, în acest an mai puţin de 10 miliarde de euro vor fi plătite pensionarilor. O parte din aceşti bani se vor întoarce la stat cu titlul de impozit pe pensiile mai mari de 1000 de lei.

4. Pentru sănătate, România alocă cele mai mici fonduri din Uniunea Europeană. Finanţarea medie la scara Europei este de 9% din PIB. Ungurii alocă 8% din PIB. Noi, în acest an, avem mai puţin de 3%. Se şi vede, nu-i aşa? Dacă francezii mai cheltuiesc din buzunar doar 10%, românii dau peste 40%.

5. Alocaţiile familiale se diversifică şi se multiplică în Europa, tocmai pentru a susţine familiile cu copii, la noi s-a gândit Şeitan că dă prea mulţi bani pe alocaţiile copiilor. Cât anume este bugetul alocat? Extraordinar de mult, 0,5% din PIB în anul 2006, aşa cum se vede chiar în Raportul Comisiei prezidenţiale.(sursa: http://www.presidency.ro/static/CPARSDR_raport_extins.pdf )

6. Dacă facem socoteala, vedem că în acest an, în buzunarele românilor obişnuiţi nu se vor afla - din marile surse de venit – mai mult de 37 de miliarde de euro. Cam 25% din PIB. Unde se duc banii, când se duc? Păi, în anul 2006, profitul net în companiile din România a crescut cu peste 50%. Excedentul brut de exploatare este printre cele mai mari din Europa, se învârte în jurul a 50% din PIB.(sursa: http://epp.eurostat.ec.europa.eu/tgm/refreshTableAction.do?tab=table&plugin=1&pcode=tec00015&language=fr )Nu ne mai miră deloc evoluţia dezastruoasă a inegalităţilor de venit din ţara noastră. Dacă în anul 2004 încă eram în media europeană a vremii, acum suntem campionii ineglităţii. Raportul dintre cele mai mari şi cele mai mici venituri este cel mai mare.Vezi: http://epp.eurostat.ec.europa.eu/tgm/table.do?tab=table&init=1&plugin=1&language=fr&pcode=tsisc010

7. Dar stăm excelent la investiţii, private şi publice. Cum, nu se vede în mediul înconjurător al patriei? Dar se vede la bani. Ia priviţi aici:http://epp.eurostat.ec.europa.eu/tgm/refreshTableAction.do?tab=table&plugin=1&pcode=tec00011&language=frhttp://epp.eurostat.ec.europa.eu/tgm/table.do?tab=table&init=1&language=fr&pcode=tsier140&plugin=1

Apostolii capitalismului vor spune că investiţiile alea înseamnă locuri de muncă. Este adevărat, înseamnă şi locuri de muncă plătite prost, cum am mai spus. Dar înseamnă, în primul rând, averile personale ale celor care investesc, averi care cresc galopant. Doar primele 300 de averi deja reprezintă echivalentul a 30% din PIB! Păi, cu aşa averi mari poţi să-şi cumperi politicieni, jurnalişti, intelectuali, băgători de seamă, ochi albaştri şi urechi binecrescute...Aceasta-i realitatea statului "social" şi "asistenţial" în România. Iar portocalii se pregătesc să mai taie o felie din resursele destinate socialului. Ca să reuşească, au nevoie de o majoritate parlamentară clară pentru modificarea Constituţiei. Inţelegem acum de ce s-au înmulţit defectorii din partidele de opoziţie. Le înţelegem "chemarea". S-a sunat adunarea. Culmea este că unii vor să se prezinte ca viitoare construcţie politică de stânga. Da, da, de stânga-împrejur şi drepţi! Începe demolarea statului social şi consecinţele sale vor fi un nou val masiv de emigraţie şi sărăcirea cronică a încă un sfert din populaţia ţării. Apoi, Dumnezeu cu mila, că democraţie stabilă cu popoare rupte de foame şi de boli nu s-a prea văzut!

FMI, cuibuşor de comunişti!

Râd cu lacrimi! Spaima bugetelor, FMI, a desfiinţat anticomunismul din România! Citesc la Rogozanu pe blog motivarea schimbărilor din conducerea Institutului pentru Studierea Crimelor Comunismului. Semnată de Boc! În schimb a dat două sinecuri pubincuriştilor Ion Stanomir, ăl cu schimbările constituţionale care l-ar fi făcut Ceauşescu pe băsescu, şi inevitabilului Volodea Tismăneanu. Acum, nu că aş plânge după demenţa lui Marius Oprea. Omul nostru o luase razna binişor. Dar Stanomir şi mai ales Tismăneanu?! Până peste poate!

Punem pariu că dacă Marele Timonier o ia pe ulei şi-i cere lui Boc să dea o Ordonanţă de Urgenţă, prin care folosirea apelativului "tovarăşe" să devină obligatorie, găseşte Piticul lui de Grădină Preferat un paragraf din Acordul cu FMI, prin care s-o justifice?! FMI, cuibuşor de comunişti!

Cum e cu identitatea

Mi-am adus aminte de nedumeririle(unele injurioase!) în legătură cu "liberalul de stânga". Nu mi-am propus să le răspund. E ceva mai complicat de explicat, într-o lume extrem de intolerantă şi de primitivă în gândire, ca a noastră. Şi de un maniheism ridicol, şi fanatic, în acelaşi timp.

Dar dacă nedumeriţii au timp şi chef, îi invit să citească acest fragment din memoriile lui Tony Judt, care este şi el un soi de "girafă", în sensul că aşa ceva nu există. Pentru că, aşa cum spune Judt, cuvântul "identitate" este unul periculos. Mai ales în mintea extremiştilor, zic eu.

Cei care s-au dumirit ce şi cum cu "liberalul de stânga" pot avea o lectură interesantă, produsul unei minţi inteligente şi lucide, aparţinând unui om căruia i se potriveşte, zic eu, definiţia lui Radu Cosaşu: un extremist de centru.

Mulţumesc subiectivităţii juriului!

Scriu cu oarecare întârziere despre verdictul juriului animat de doamna Lucia Verona, care şi-a propus, într-un mod pe cât de simpatic, pe atât de original, să facă nu atât ierarhii, ci doar o oarecare ordine, evident, relativă, în haosul din blogosfera noastră. Ordinea, vădit subiectivă, nu poate strica nimănui. Dar nici prea multă ordine(aici, şi doar aici!) nu e de dorit, pentru că se duce dracului farmecul!

Mulţumesc deci subiectivităţii juriului, care m-a găsit vrednic de titlul de cel mai antibăsescian blogăr(ceea ce, deşi nu mi-am propus cu program, mi-a reuşit de minune, nu-i aşa Pulimea Voastră?), dar şi de cel mai bun comentator politic. Aici subiectivismul juriului a fost, trebuie s-o recunosc, maxim! Pentru Dumnezeu, suntem 22 de milioane de comentatori(pentru că până şi plânsul unui plod este un comentariu politic!)! De ce tocmai eu?

E momentul să-i felicit pe toţi cei laureaţi(se poate spune aşa? Cred că e momentul să-mi fac abonament la Diacritica!) şi să le urez noi succese pe ramură! Pace vouă! Ne vedem la şpriţ, dacă nu intervin evenimente extraordinare şi plenipotenţiale!

O non-ştire

Andrei Gheorghe demisionează. Şi ce dacă?

Unde e poporul?

Grupul independenţilor creşte viguros. A depăşit deja UDMR, ca număr de parlamentari. Practic, tipii reprezintă vreo opt procente acum, şi se vor mai strânge. Este efectul pervers al "uninominalului", care a reformat clasa politică, de-a umplut-o definitiv de căcat!

Într-un fel, ceea ce i se întâmplă PSD este pe deplin meritat. Pentru că în delirul lui de putere, în perioada 2001-2004 a introdus în discuţie două subiecte: cota unică de impozitare şi votul uninominal. Pe acesta din urmă pentru că se visa pe vecie la guvernare! Acum o ia pe coajă pe ambele subiecte.

Pulea Vodă a văzut în votul uninominal instrumentul perfect de răzbunare pentru faptul că a fost suspendat de parlamentari: "Vă dau pe mâna poporului!" Şi i-a dat!

În pizda mă-sii, pentru că din toată povestea asta lipseşte poporul! Aţi auzit că s-a dus vreun poporean să-i bată obrazul vreunui fugar şi să-i spună: "bă, boule, de asta te-am votat eu"? Poporul simte o profundă şi temeinică durere în cur! Pentru că nu are responsabilitatea votului. Prea puţini sunt cei cărora le pasă de ceea ce se întâmplă cu votul lor. Şi vocea lor nu se aude. Imbecilii din presă sunt bucuroşi că au cu ce-şi umple fiţuicile, fără să se agite prea tare, cretinii din "societatea civilă" tac mâlc, pentru că ştiu că demersul lor n-a fost onest, atunci când au sprijinit noul sistem de vot, iar poporul, cum spuneam, experimentează deliciile indiferenţei iresponsabile.

Şi uite aşa am ajuns ca, pe banii noştri, o mână de derbedei să-şi bată joc de democraţie. Am fost împotriva votului uninominal. Aşa cum este el acum nu produce decât nişte "super-primari". Care nu au nici banii primăriilor, nici influenţa primarilor. Ei sunt şi mai dependenţi decât "listacii", care aveau drept stăpân doar partidul, şi multiplu dependenţi: de primarii şi de preşedinţii de consilii judeţene, de oamenii cu bani din spatele primarilor şi preşedinţilor de consilii judeţene, de cercurile infracţionale, care fac munca murdară în campanii. Sunt dependenţi de membrii guvernului, care, ca ordonatori de credite, pot da, sau tăia banii pentru diverse investiţii în circumscripţiile interesaţilor. Şi, evident, de umorile lui Pulea Vodă, în cazul de faţă.

De partide şi de popor nu mai depind "onorabilii". Partidele sunt pe cale să se descompună, iar poporul nu există. Aşa că putem merge liniştiţui la culcare. Mai devreme sau mai târziu vom avea din nou Marea Adunare Naţională, iar Pulea Vodă sceptru. În aplauzele poporului! O diferenţă tot va fi: în loc de corale, gloria Iubitului Conducător va fi cântată de manelişti. Pentru popor ăsta e un progres. Înţeleg însă că e un progres şi pentru Patapipi: " Uneori manelistii pronunta mai bine limba romana in unele din manelele lor, ma rog, nu sunt specialist in domeniu, decat o fac unii moderatori de emisiuni de divertisment."

Asta e: daţi-i un cur poporului român, că de restul are grijă el, cu elitele lui intelectuale în frunte!

Capitalismul dăunează grav sănătăţii!

Tot felul de idioţi argumentează că dispariţia statului ar duce la dispariţia corupţiei, că ea nu are sens între agenţi economici privaţi, că doar atunci când intră în ecuaţie şi bani publici apare şi corupţia. Şi ce citim noi azi în NYT? Păi, asta!

"Robert Watson, a top ingredient buyer for Kraft Foods, needed $20,000 to pay his taxes. So he called a broker for a California tomato processor that for years had been paying him bribes to get its products into Kraft’s plants. The check would soon be in the mail, the broker promised. “We’ll have to deduct it out of your commissions as we move forward,” he said, using a euphemism for bribes.

Days later, federal agents descended on Kraft’s offices near Chicago and confronted Mr. Watson. He admitted his role in a bribery scheme that has laid bare a startling vein of corruption in the food industry. And because the scheme also involved millions of pounds of tomato products with high levels of mold or other defects, the case has raised serious questions about how well food manufacturers safeguard the quality of their ingredients. Over the last 14 months, Mr. Watson and three other purchasing managers, at Frito-Lay, Safeway and B&G Foods, have pleaded guilty to taking bribes. Five people connected to one of the nation’s largest tomato processors, SK Foods, have also admitted taking part in the scheme...

The scheme, as laid out by federal prosecutors, has two parts. Officials say that Mr. Salyer and others at SK Foods greased the palms of a handful of corporate buyers in exchange for lucrative contracts and confidential information on bids submitted by competitors. This most likely drove up ingredient prices for the big food companies.

In addition, prosecutors say that for years, SK Foods shipped its customers millions of pounds of bulk tomato paste and puree that fell short of basic quality standards — with falsified documentation to mask the problems. Often that meant mold counts so high the sale should have been prohibited under federal law; at other times it involved breaching specifications in the sales contracts, such as acidity levels or the age of the product.

The scope of the tainted shipments was much broader than the bribery scheme, touching more than 55 companies. In some cases, companies detected problems and sent the products back — but in many cases, according to prosecutors, they did not, and the tainted ingredients wound up in food sold to consumers. "

Cu alte cuvinte, băieţii au pus de-o cooperativă pe spinarea consumatorilor, falsificând cu bună ştiinţă produsele alimentare, încălcând legi şi regulamente interne, tot! Şi nu e vorba despre nişte oarecine. Şi nici despre câteva kile de roşii!

Câte produse alimentare nu vor fi fiind falsificate, pline de chimicale, cu toate reglementările şi controalele statului? Şi cum ar fi ele, dacă nu ar mai exista statul şi instituţiile de reglementare şi control? Se vor organiza spontan producătorii pentru a impune coduri de bună-conduită? Să fim serioşi! Kraft e cea mai mare firmă din lume în domeniu, şi a participat la astfel de măgării cu bună-ştiinţă. Bun, au găsit o "oaie neagră". Dar la cantităţile alea, şi la cât de mult a durat mizeria, imposibil ca managementul la vârf să nu fi ştiut. Dar toată lumea a fost fericită, câtă vreme au curs banii!

Mi se va spune că una dintre firmele implicate a dat colţul, fiind, vezi Doamne, sancţionată de "piaţă"! Vezi să nu! A fost cumpărată de neşte băieţi din Singapore, şi e bine-mersi, pe piaţă! Procesează roşii! Nu ştim dacă asta înseamnă că le şi vopseşte. Dar bunele obiceiuri nu se piard niciodată!

Cu alte cuvinte, capitalismul dăunează grav sănătăţii. Place sau nu...

Iar sunt prost!

Iar sunt prost! Marian Sârbu demisionează din PSD: printre motive evocă şi faptul că PSD se ia în serios şi acţionează ca un partid de opoziţie, intenţionând să introducă moţiuni simple împotriva guvernului.

Oameni buni! Ipocrizia nu are limite în ţara asta, cum nici nesimţirea nu are limite. Marian Sârbu a fost ministru al muncii. Dacă îl futea grija de ăia pe care îi plângea azi şi despre care spunea că nu sunt reprezentaţi de PSD, făcea un oarece acolo, să le rezolve problemele. Dar dacă Legea salarizării unice şi Legea pensiilor arată cum arată, acest lucru i se datorează, că el a fost principalul iniţiator al celor două legi, cât era ministru.

De fapt, demisia asta e o poliţă de asigurare. Individul este cercetat de ANI, pentru nişte daraveli legate de declaraţia de avere, de un divorţ fictiv, şi dracu ştie ce bube în cap o mai avea.

Are dreptate Crin Antonescu: facem vedete din nişte oameni lipsiţi de demnitate şi de verticalitate. Din oameni care mimează principialitatea, şi practică oportunismul cel mai ordinar. A se scuti!

Iar dacă Pulea Vodă are impresia că Generalul Izmenelor Prezidenţiale va suci minţile românilor cu un nou partid de stânga, îi dau un sfat: Pulimea Ta, treci pe apă plată, cu lămâie! Vindecă de iluzii şi taie greaţa!

O întrebare

Recunosc, şi nu e prima oară când spun asta: sunt cam prost. De asta vă întreb: voi aţi înţeles ceva de la Cristian Diaconescu? Că eu, oricât m-am străduit, n-am reuşit! Cine, de ce şi cu ce l-a şantajat? De ce a plecat din PSD? Şi de ce e aşa penibil?

Boc, ţi-am zis să-i iei etnobotanicele lui Gheorghe!

"Este vorba de o seducţie voită, prin amplificarea terţiarului imaginar, care, inevitabil şi mefistofelic, va duce la repetarea inversă a numelui lui Sebastian Vlădescu, pentru subjugarea totală şi fiscală a iobagului român". Aşa sună răspunsul lui Andrei Gheorghe, varianta glumeaţă, la întrebarea de ce a ales violetul pentru noul site al Ministerului Finanţelor. Acum, nici răspunsul serios nu e mai serios decât cel glumeţ: "Sunt foarte multe calcule care au dus la alegerea acestei culori există o logică a dinamicii cromatice. Îmi place foarte tare violetul, e foarte puternic. Poate peste un an vom avea o altă culoare."

Acum, ce de ce să vă mint: eu nu o altă culoare aştept la anu', ci un alt ministru de finanţe. Şi un alt premier, că domnii cu pricina sunt idioţi în grup!

Şi când te gândeşti că i-am zis lui Boc să le ia etnobotanicele de sub nas ăstora doi: Vlădescu şi Gheorghe! Că văd realitatea în roz şi finanţele în violet. Deşi cadavrele au şi ele o tentă de violet. Şi când spun cadavre mă gândesc la zecile de mii de afaceri care au dat colţul în timp ce ăştia doi se distrează şi fac mişto de noi cu banii noştri.

PS: eu, unul, aş avea grijă cu iobagii. Nu de altceva, dar cei mai mulţi sunt iute băgătorii, la mânie. Şi să vedeţi ce pocinog îi fac lui Gheorghe. Deşi, cine ştie, poate îi place ideea, şi a devenit dependent.

Suntem un popor de tâmpiţi!

Suntem un popor de tâmpiţi! Altminteri nu-mi pot imagina cum partidul care guvernează România în criză, de o manieră catastrofală, care vrea să taie alocaţii şi ajutoare sociale, care vrea să impoziteze pensiile, care a luat statul în stăpânire şi fură cu amândouă mâinile, partidul în vremea căruia puterea de cumpărare scade dramatic, când practic nu se mai construieşte nimic, poate fi în creştere în intenţiile de vot. Şi dacă ar fi alegeri duminică, candidaţii lui ar fi aleşi de 42% dintre români. Mai mult, la începutul lui februarie avea 46% intenţii de vot!

Ar mai fi o explicaţie: Dâncu, autorul studiului, e o mică jigodie, care dă şi ea târcoale partidului portocaliu, poate îi pică o pleaşcă, ceva. Dar nu, nu se poate! El e deontolog, ardelean serios şi fără vicii! Tot ipoteza că suntem un popor de tâmpiţi e mai plauzibilă!

Elitismul, noul totalitarism

Victor Ciutacu are un articol furios, pe care îl aprob fără nici cea mai mică reticenţă. Da, România a apucat-o viguros pe calea neofascismului, sub impulsul elitelor intelectuale care şi-au găsit, într-un final, liderul: traian băsescu.

Întrebam, cu ceva ani în urmă, discutând despre acelaşi subiect, cine ar fi democratizat România, imediat după sfârşitul războiului, dacă nu ar fi apărut paranteza "comunistă"? Făceam trimitere la elitele intelectuale interbelice, copleşitor de extremă-dreapta. Cine ar fi fost "democraţii"? Cioran? Eliade? Vulcănescu? Gyr? Ţuţea? Mă rog, lista e lungă!

Elitele interbelice, cu trecutul lor fascist, sunt modelul actualelor elite intelectuale. Am fost uimit de rapiditatea cu care le-a fost ocultat trecutul, şi de modul în care au ajuns "lecturi obligatorii" pentru noua generaţie de intelectuali. Mai mult, intelectuali de valoare, care nu au nicio vină în ceea ce priveşte existenţa totalitarismului comunist, sunt puşi la index doar pentru că sunt de stânga, deşi opera lor este o pledoarie pentru democraţie, toleranţă, solidaritate, respect al drepturilor şi libertăţilor cetăţeneşti.

Avem o mare problemă. Elitismul este un nou totalitarism. Şi nu avem o reacţie viguroasă din partea nimănui. Cvasitotalitatea "jurnaliştilor" este formată din decervelaţi, care habar nu au de nimic, şi sunt total lipsiţi de valori morale şi politice, intelectualii care nu sunt de acord cu ceea ce se întâmplă în facultăţile umaniste, adevărate pepiniere pentru elitele neofasciste, tac, pentru că riscă linşajul mediatic, iar clasa politică, aflată sub presiunea acestor elite, tace, tot de teama linşajului mediatic. Ce a fost campania aia pentru Referendum a lui băsescu, cu sloganul: "de ce le e frică, nu scapă!", dacă nu linşaj? Cine era în echipa lui de campanie? Iar românii habar nu au pe ce lume se află, şi ar striga din nou, isterizaţi, " jos iudeo-nasonii!", dacă le-ar cere-o Pulea Vodă!

Unde ne sunt elitele intelectuale liberale? Liberale în sens larg, elitele care, indiferent de angajamentul lor politic, să se ridice în apărarea democraţiei şi a valorilor umaniste? De ce tac? De ce nu le pasă de ceea ce se întâmplă? ele nu au o datorie faţă de cetăţeni? Faţă de viitorul acestei ţări?

Sunt poate primul care a scris, în presa românească, la începutul lui 2006, după schimbarea de "sex" politic a PD, că băsescu şi partidul lui sunt un pericol, pentru că evoluează pe coordonatele neofascismului. Timpul mi-a dat dreptate. Din păcate. Distrugerea pluralismului politic este, practic, o realitate. Vedeţi ce se întâmplă la PSD, dar şi la PNL. Vedeţi cum Guvernul se substituie Parlamentului, cum instituţiile statului sunt acaparate de portocalii, pentru a fi folosite fie pentru distrugerea democraţiei, fie pentru drenarea resurselor publice în buzunare private.

Nu e departe vremea când vom saluta, obligatoriu, cu "Heil băsescu!" Graţie elitelor intelectuale, care au reuşit să pervertească democraţia şi să facă din ea o fantosă...

Ţării, cât mai mult băsescianism!

Escaladarea circului mediatic pare strategia guvernamentală destinată acoperirii lipsei de proiect şi de performanţă administrativă. Economia arată tot mai rău, şi se impun măsuri dure de reducere a cheltuielilor bugetare. Evident, cei doi idioţi, Vlădescu şi Şeitan, n-au vorbit să se audă. Pur şi simplu nu era momentul să facă publice măsurile anunţate.

Şi nu era momentul nu doar pentru că ar fi crescut agitaţia socială. Dinspre partea sindicatelor nu riscă decât cel mult o laringită. Că mai mult decât nişte discuţii în contradictoriu cu liderii de sindicat, Guvernul nu are a se teme din partea lor. Nu, singura lui problemă cu adevărat serioasă este trecerea legilor aferente măsurilor anunţate prin Parlament. Şi acolo, fiind vorba de legi organice, nu are majoritatea cerută, iar parlamentarii PNL şi PSD nu sunt atât de idioţi încât să nu profite de ocazie pentru a câştiga capital electoral.

Aşa că se aplică în forţă planul de dezmembrare a celor două partide. PDL foloseşte toate mijloacele posibile pentru racolarea parlamentarilor PSD şi PNL. Acum se văd efectele perverse şi pericolul pentru democraţie al imbecilităţii promovate de cretinii din "societatea civilă". Pentru că ideea uninominalului a plecat de la "Pro Democraţia" şi de alte câteva labe triste, gen Mungiu Pippi, cărora li se sculase lor să "reformeze" clasa politică. Şi au reformat-o de-au făcut-o praf!

De ce aş fi impresionat de plecarea din PSD a lui Cristian Diaconescu? Ce are individul cu politica? Să fim clari: nu pun în discuţie calităţile sale profesionale. Dar ca om politic e nul! Se imagina cu adevărat preşedinte al PSD? De ce? Pentru care merite? Ce înseamnă el pentru social-democraţie?

Se vede mai degrabă alături de Generalul Izmenelor Prezidenţiale? Îi pute un partid în care sunt oameni care i-au deschis calea în cariera diplomatică? Oameni care au gestionat procese precum integrarea în NATO şi în UE? Se simte mai confortabil alături de un mafiot imobiliar, făcut general la apelul bocancilor? Treaba lui! Să se ia de mână cu Micky Şpagă!

Aud că şi Marian Sârbu vrea să plece. Probabil să-i ia locul lui Şeitan, ca ministru al muncii, că ăla e bâtă! Nu ştiu cum se face, dar mai toţi fugarii au, ei sau familia lor, ceva bube de care se ocupă DNA. Sau ANI. Nu ştiu dacă aşa-zisul şantaj de sâmbătă, pe care îl reclamă Diaconescu, e real, dar i s-a mai arătat odată pisica, sub forma unor poz(n)e cu blonda Şincai, când era ministru de externe. Înţeleg că şi acum tot despre ea este vorba. Sau nu. Dar ce contează? Pretextul este tot pretext.

Sigur, poate Cristian Diaconescu va fi viitorul preşedinte al unui nou partid, patronat de băsescu, şi menit să concureze PSD la stânga. Dar cu cine va defila noul partid? Cu nişte transfugi, cu oameni plini de bube în cap? De ce s-ar identifica oamenii cu Micky Şpagă? Cu Gabriel Oprea? Chiar şi cu Diaconescu?

Disoluţia politicului, în aceşti ani de mandat a lui Pulea Vodă, este o realitate periculoasă. Scârba de politic este tot mai mare. Oamenii nu mai au repere. Nu mai cred în capacitatea clasei politice de a rezolva problemele lor, de a conduce ţara. Sper că Pulea Vodă nu este atât de bou să creadă că, şi dacă ar da o lovitură de stat şi ar conduce România ca un al doilea Ceauşescu, problemele României ar fi mai uşor de rezolvat. Nu rezolvă nimic, pentru că el este nimic! Ceauşescu măcar avea o viziune! Proastă, dar viziune! El nu are decât interese. Şi o camarilă lacomă şi dominatoare. Care trebuie răsplătită pentru "serviciile" aduse.

Aşadar, dacă vreţi să aflaţi care este cu adevărat definiţia băsescianismului, uitaţi-vă în jurul vostru! Ce vedeţi, asta este rodul băsescianismului! Amatorism, conflicte, păruială generalizată, o ură iraţională împotriva statului, fanatism, rasism, negarea democraţiei, arbitrar, decizii luate anapoda, jaful banului public. Şi o incredibilă anomie socială. Un individualism feroce, un egoism pe măsură, banul ca unic criteriu de statut social, dispreţ total faţă de reguli şi de lege. Iar tembelul de Sever Voinescu vrea mai mult băsescianism! Foarte bine! Ţării, cât mai mult băsescianism!

Îi pasă cuiva?

Azi a mai murit un român în Afganistan. Alţi patru colegi ai săi au fost răniţi. Se aflau într-un soi de ARO mai bine blindat, de producţie americană(sau spaniolă, că şi spaniolii fac ceva asemănător, iar noi am cumpărat 60 de bucăţi de la ei). Care valorează fix nimic, în materie de protecţie a personalului, când este vorba despre DEI(dispozitive Explozive Improvizate).

Am înjurat TAB urile noastre. Dar erau mai bune pentru misiunile din Afganistan, cu o condiţie: să le fi modernizat. N-am făcut-o. Refuz să cred că la MApN au rămas doar tâmpiţi, care nu ştiu pe ce lume se află. Refuz să cred că au dispărut proiectanţii de tehnică militară. Refuz să cred că nu s-au tras nişte concluzii după opt ani de prezenţă în teatrele de operaţii din Irak şi Afganistan, pentru a modifica armamentul şi tehnica de luptă din dotare.

Problema este alta: nu e rost de parandărăt! Statul nu dă şperţ statului! Şi atunci se preferă contractele externe. Contra comision, şi nu dintre cele "firave!" De ce am cumpărat Piranhia, când aveam un transportor echivalent în faza finală de omologare? Transportoarele elveţiene au mari probleme şi au fost retrase, fiind trimise la fabricant, să le repare. Mai mult, ele trebuie blindate suplimentar cu plăci ceramice şi cu Kevlar.

Am mai scris despre asta: americanii NU mai folosesc în misiuni similare celor îndeplinite de români în Afganistan transportoare "clasice". Şi nici Humvee. Au proiectat un transportor de o factură deosebită, Cougar, şi până acum nu au niciun mort în atacuri cu DEI asupra transportoarelor. Este o performanţă! Sunt scumpe, dar pot fi şi închiriate, cum au făcut polonezii.

Dacă tot cheltuim bani aiurea într-un război cretin, care nu este al nostru şi din care nu avem nimic de câştigat, măcar să le oferim soldaţilor şanse cât mai mari de supravieţuire. Dar cine să ia decizii? Cei care au decis şi cumpărarea copăilor ălora elveţiene, care nu sunt operaţionale?

De fapt, întrebarea este: îi pasă cuiva de viaţa soldaţilor?

Vreau şi eu o filipineză!

Ţara asta e plină de tâmpiţi şi de tâmpite! Care nu se mai fac bine! Oameni care nu reuşesc să înţeleagă nimic din ceea ce se întâmplă în jurul lor. Şi cu toate astea dau lecţii în stânga şi în dreapta!

O fi uşor misogin Badea, dar când e vorba de Cernahoschi, credeţi-mă, are dreptate până la ultimul cuvânt! Şi nu pentru că e blondă, ci pentru că e proastă! Acum madam se ia de Ponta, pe motiv că şi-a angajat bonă filipineză. Vezi doamne, n-a dat dovadă de patriotism economic şi n-a angajat o româncă. "Întrebat la Realitatea fm, pe baza unor informaţii primite de la ascultători, dacă are două bone filipineze, Ponta a răspuns, oarecum indignat: “Nici pomeneală. Asta este o prostie!”. După care a continuat: “Avem, că nu eu am, o bonă filipineză, angajată cu carte de muncă.” Pe care o plăteşte cu 500 de dolari. Ponta le-a tăiat PSD-iştilor accesul în curtea partidului cu maşina, dar, în loc să ofere un loc de muncă unei românce, preferă filipinezele…Halal social-democraţie!"

Tâmpita asta habar nu are pe ce lume trăieşte! Trec peste aventurile mele în domeniu, pe vremea când era Cătălin mic, la sfărşitul anilor 80, începutul anilor 90. Câte "bone" ne-au dat flit, câte s-au purtat mizerabil, până ce am găsit o băbuţă, care l-a iubit ca pe propriul ei nepot şi a avut grijă de el.

Întrebaţi-l ce păţeşte cu "bonele" pe verişorul meu, care, când îi e lumea mai dragă, se trezeşte că iar are şi al doilea job, pe post de doică! Şi ce mişto e să lucrezi în parc, cu un ochi pe ecranul laptopului şi cu celălalt pe plozi! Drept pentru care şi-a scos apartamentul la vânzare, îşi lichidează afacerile din Bucureşti şi pleacă la Cluj, să fie mai aproape de socri, să-l ajute. Poate că dacă îi trecea prin minte să-şi angajeze şi el o filipineză, se scotea! Că astea nu sunt vremuri să-ţi vinzi casa!

Dar mai ales întrebaţi-mă pe mine ce păţesc cu doi părinţi bătrâni, care au nevoie de îngrijire permanentă. Pretenţii nemăsurate, mofturi, şi mai ales refuzul de a avea grijă de bătrâni. "Nu ne băgăm la bătrâni!"

Cei care au chef şi cunoştinţe pentru asta au plecat în Occident, unde salariile sunt cele care sunt în domeniul serviciilor de acest gen, şi unde statul le subvenţionează generos. De unde să-i dau eu 1500 de euro, ca afară, când eu câştig nici jumătate?

Suntem într-un impas. Statul, şi noi, ca indivizi, nu suntem pregătiţi pentru problemele pe care le ridică îmbătrânirea populaţiei şi creşterea duratei de viaţă. Ca să nu mai vorbim despre mentalul nostru, despre modul în care ne raportăm la ceilalţi. Să îngrijeşti pe altul nu face parte din cultura noastră. E de preferat să-i dai în cap, să scapi de el mai repede!

Ne plângem că avem şomaj, dar nimeni nu pregăteşte femeile trecute de o anumită vârstă, care nu au şanse pe piaţa muncii, pentru astfel de activităţi. Că nu oricine se poate apuca de aşa ceva. Ar trebui să aibă un minim de cunoştinţe medicale, să dea un test psihologic, să fie introduse într-un sistem de atestare, cineva să garanteze pentru calitatea serviciilor.

Şi degeaba se agită madam. Ponta a făcut un simplu calcul legat de raportul preţ-calitate. Dacă românilor le pute să lucreze pe 500 de dolari pe lună, treaba lor! Să nu uite că sunt pe o piaţă a muncii care se globalizează, şi intră în competiţie cu alţii mai motivaţi ca ei să muncească. Pentru că le este mai foame ca lor! Ştiu, sună cinic şi foarte puţin social-democrat! Dar nu e ce pare! Social-democraţia nu este societate de binefacere! Munca este cea mai bună formă de protecţie socială! Social-democraţia se ocupă de corectarea eşecurilor pieţelor, să redistribuie bogăţia, să asigure condiţiile unei justiţii sociale, ale egalităţii de şanse, să folosească banii publici pentru investiţii care să genereze noi locuri de muncă.

Apropo, madam Cernahoschi ştie cum e să speli un copil la cur? Nu de altceva, dar măcar să ştie ce şi cum cu "bonele"...

Luaţi-vă gândul de la înc-o Revoluţie!

Vorbeam cu un prieten de la Bruxelles. Şi din una în alta, ajungem la balamucul naţional. Îi spun că mie ce se întâmplă acum în România îşi aminteşte de ultimii ani ai lui Ceauşescu. Mai ales în ceea ce priveşte guvernarea. Aceeaşi derută, aceeaşi incapacitate de a acţiona, aceeaşi incoerenţă administrativă, aceleaşi măsuri luate pe picior, pentru că aşa a zis "Vodă". Aceeaşi propagandă cretină, aceleaşi figuri odioase, care una zic şi alta fumează. Salarii nesimţite, pensii nesimţite, să le luăm bogaţilor alocaţia pentru copii, să impozităm şi aia, şi ailaltă. Să plafonăm salariile bugetarilor.

Us sistem se duce dracului definitiv atunci când locul instituţiilor formale este luat de PCR, a se citi Pile, Cunoştinţe, Relaţii. Statul formal este înlocuit de statul paralel. Dacă nu intri în circuitul statului paralel, ai dat în primire, fie că e vorba de afaceri, fie că e vorba de daraveli administrative, fie că este vorba de intrat sau de avansat în structurile administrative ale statului.

Şi aceleaşi labe triste care se lamentează: "dacă ar şti Vodă ce fac ăştia!" Ei bine, Vodă nu numai că ştie, dar el este şi şeful statului formal, şi şeful statului informal. Fără el guvernul ăsta, n-ar fi existat. Ca să-l pună acolo unde este, a încălcat legi, Constituţie, bun-simţ. Cu guvernul ăsta spoliază statul, în folosul cumetriilor trans-politice şi trans-economice. Cu guvernul ăsta distruge metodic statul de drept, impunând tot felul de formule care golesc de conţinut democraţia, instituţiile ei, cum este Parlamentul, îşi subordonează o parte a justiţiei, pe care o foloseşte împotriva adversarilor politici.

Acum aud că se pregăteşte un scandal-monstru, care pleacă de la mormanul de interceptări ilegale pe care le fac nişte băieţi din SRI. Practic nu este om politic care contează sau judecător, om de afaceri care să nu fie ascultat cu anii, până poate fi strâns cu uşa. Episodul "Diaconescu", de sâmbătă, de la Congresul PSD, este o adiere de zefir pe lângă ce se va întâmpla.

Amicul meu exclamă, după ce aude astea: "păi aşa îmi zicea şi tata, de Crăciun, când am fost în ţară!" El nu s-a prea lovit de astea în anii descompunerii regimului ceauşist. Era adolescent, avea alte priorităţi. Nu-i nimic, gustă deliciile acum, chiar dacă prin reprezentanţi.

Oricum, statul român nu mai înseamnă mare lucru. E doar un cadavru de pe care mai pot lua câte ceva unii şi alţii. Pentru cei mai mulţi dintre români statul nu mai există. Se descurcă fiecare cum poate. Care cu o pensie de "invaliditate", pentru că nu mai poate găsi un loc de muncă la vârsta lui, care cu munca la negru, care cu plecatul în străinătate. Iar neputincioşii pur şi simplu crapă, pentru că nu se mai pot descurca nici aşa.

Dacă în 1989 supapa de siguranţă a fost blocată, şi sistemul a explodat, acum supapele de siguranţă sunt bine-mersi, funcţionale: politicienii sunt înjuraţi copios din sculare în culcare pe cele câteva zeci de posturi de radio şi de televiziune cu acoperire naţională, ţara răsună de manele, ziarele, câte au mai rămas, sunt pline de cururi şi de ţâţe goale, poţi pleca oricând din ţară, hipermarketurile creează iluzia prosperităţii, la fel şi turmele de maşini germane second hand, DNA şi ANI mai dau, la momentul potrivit, mulţimii dezlănţuite câte un cap de "Moţoc", care în general fie nu e condamnat, fie e numit, după condamnare, cetăţean de onoare!

Aşa că, dacă cineva crede că "singura soluţie, înc-o revoluţie" să-şi ia gândul! Tot ce mai putem acum este să angajăm "revoluţionari" cu ora, să hăulească de dulce la adresa guvernanţilor, după care îşi iau banii de la Guvern!

Proşti cu spume!

Cum e Bocul, şi Vlădescul! Din anusul gândirii pleziriste,acest panseu: "Pensia este o depunere a fiecarui cetatean pentru un venit viitor. La momentul realizarii venitului, ar trebui ca întreg venitul să fie taxat. Deci orice venit, într-un stat civilizat, se taxează. Că de aia funcţionează statul social".

După mintea boului ăsta "statul social" este doar o maşină de impozitat! Bravo, bă! Halal! Nu mai are statul bani pentru "regii asfaltului"? Nu-şi mai poate cumpăra Nuţica ultimul model de Vuitton?

Aici s-a aflat o afirmaţie eronată. De aceea am eliminat-o. Dar chiar dacă impozitul pe salariu se calculează după scăderea contribuţiilor, problema rămâne: statul social nu este statul care rade tot, şi nu dă nimic înapoi, sub formă de servicii publice şi de bunuri publice. Uite ce scrie la Constituţie: "(3) România este stat de drept, democratic şi social, în care demnitatea omului, drepturile şi libertăţile cetăţenilor, libera dezvoltare a personalităţii umane, dreptatea şi pluralismul politic reprezintă valori supreme, în spiritul tradiţiilor democratice ale poporului român şi idealurilor Revoluţiei din decembrie 1989, şi sunt garantate." Să nu citim Constituţia pe bucăţele. Da, în principiu orice venit trebuie impozitat. Ce facem cu banii e mult mai important. Şi apoi, nu e vina pensionarilor că o măsură precum cota unică de impozitare a fost introdusă fără prea multă chibzuinţă, şi acum chiţăim după bani.

Dacă nu vă duce mintea la altceva, puneţi, nesimţiţilor, un impozit şi pe impozitul plătit! Statul social al mamei voastre de cretini!

Cum se câştigă respectul

Nu că m-ar interesa foarte tare subiectul, dar ceea ce urmează demonstrează, cred eu, că "economia", ca ştiinţă, se află într-un impas, şi că în loc să se deschidă spre realităţi, să facă abstracţie de dogme, să fie creatoare, nu în sensul de a mai găsi noi soluţii să-i prostească pe proşti, la care s-a priceput de minune în ultima vreme, ci în ideea de a corecta excesele şi eşecurile modelului economic dominant, ea se dogmatizează tot mai mult. Şi, pentru că suntem în România, dogmatismul se transformă în fanatism.

Să nu mă înţelegeţi greşit. Nu am nimic cu şcoala austriacă, şi dacă mă gândesc bine, în momentul ăsta singurul austriac care are cu adevărat relevanţă este Joseph Schumpeter, deşi este greu de încadrat în acea şcoală. Pentru că se adresează unor fenomene cu grad ridicat de generalitate, cum ar fi dezvoltarea economică. Numai că Schumpeter este ignorat de adepţii "şcolii austriece" de la noi, pentru că nu poate fi folosit în dispute ideologice, precum Hayek şi von Mises. Până una-alta, distrugerea creatoare este validată de realitate. Şi, din câte înţeleg, şi el vedea sfârşitul capitalismului, dar din cu totul alte motive decât Marx.

Mă interesează lucrurile astea nu pentru a-mi câştiga traiul cu ele. Este curiozitatea cuiva care încearcă să înţeleagă ce şi cum. Nu dau lecţii nimănui şi nu impun nimănui nimic. De asta mă sictireşte modul în care se manifestă în dezbaterea publică oameni care au şi calitatea de educatori. Nu poţi fi la nesfârşit omul unei singure cărţii şi al unei singure idei. Asta devine obsesie. Şi te întrebi de ce nu mai poţi discuta cu unii şi cu alţii, de ce spiritul critic a dispărut din România. Dacă n-ar fi de plâns, m-aş amuza: acum mi se recită din von Mises aşa cum în anii comunismului mi se recita din Ceauşescu!

Revenind la oile noastre mioritice: Bogdan Glăvan se duce la o conferinţă a lui Daniel Dăianu. Ca de obicei, cu poziţiile sale anarho-capitaliste. Să fie sănătos, să se bucure de ele! Şi înţeleg că s-a încăierat, verbal, cu Dăianu. Treaba lor! Dar în descrierea întâlnirii, publicată pe blogul lui, Bogdan Glăvan face nişte afirmaţii care merită sancţionate. Cum s-a făcut că plouă şi mi-a "pierdut" comentariul, iată despre ce este vorba:

„Aşa cum traficul are nevoie de reguli şi semafoare, tot aşa acţiunile economice neîngrădite trebuie să fie încadrate în reguli,” zice Bogdan. Aici e o problemă de logică. Păi, dacă sunt încadrate de reguli, acţiunile economice nu mai sunt "neângrădite". Regula asta face: îngrădeşte, stabileşte limite. Asta era problema în spusele lui Dăianu? Poate că era mai bine să fi discutat despre limitele intervenţiei. Da, asta chiar este o problemă. Prea multă intervenţie, prea multă reglementare strică. Mai este şi o altă problemă: care aspecte, care domenii ale vieţii economice trebuie reglementate, şi care nu, unde reglementarea face mai mult rău decât bine, unde îngrădeşte nepermis libertatea de a întreprinde. Aşa, este doar orgoliul unui outsider care pune la punct un baron al gândirii economice. Făcându-se de râs!

O a doua idee din postul lui Glăvan mi se pare şi mai periculoasă, prin consecinţe. "Economia de piaţă nu înseamnă dobândirea de resurse prin orice mijloace. Ea presupune libertatea de acţiune a indivizilor în cadrul drepturilor de proprietate. Respectarea drepturilor de proprietate privată este regula esenţială care trebuie respectată pentru ca interacţiunea indivizilor să se numească „piaţă”. De aceea, critica pieţei ar trebui să înceapă din acest punct."

Din formulare lipseşte proprietatea publică. Respectarea drepturilor de proprietate în domeniul public nu contează, ne spune, practic, Glăvan. Deci, există o proprietate "bună", cea privată, care trebuie respectată, şi una "rea", cea publică. Proprietate care, până ce dispare, poate jefuită cu voioşie. Nu este singurul care gândeşte aşa: s-a dezvoltat o adevărată ideologie pe această temă, care a susţinut jaful din proprietatea publică, a justificat distrugerea ei, privatizările pe doi bani, o ideologie care o prezintă ca ilegitimă. Şi văd că asistăm la o recrudescenţă a acestei ideologii, dovadă că nişte băieţi deştepţi au pus ochii pe ceva ce a mai rămas din bunurile publice.

Nu pot să închei fără să mă amuz de bazaconia asta, cu privatizarea drumurilor, inclusiv către asociaţiile de locatari. Aştept cu nerăbdare evenimentul! E şi cu măţăraia de sub asfalt? Şi mai bine! Ne vom distra!

PS: de la întâlnirea cu Daniel Dăianu Extra300 mai lipsea! Din gândirea lui teoretică şi practică: "Ca sa vorbesti pe limba unui stangist trebuie sa te “ridici” la nivelul lui. Adica sa-i futi un cap in gura, din prima, in loc de buna ziua. Doar asa ii castigi respectul." Sigur, nu mă îndoiesc că l-ar fi umplut de respect pe Dăianu! Mi se pare mie, sau pe unii "şcoala austriacă" îi tâmpeşte?

Ceata lui Piţigoi

Aflu că Micky Şpagă a dat cu flit PSD şi pune de-un nou partid de stânga cu Generalul Izmenelor Prezidenţiale. Să fie la ei, acolo! Dar când ţi se spune Micky Şpagă şi mai ai şi neşte dosare pe la DNA, faci dracului ciocu' mic şi te rogi să te uite opinia publică, nu ieşi ca păduchele în frunte! Dar ce ştiu eu?

Şi ca să ne râdem, care ar fi cel mai potrivit nume pentru noul partid? Stânga Cotrocenilor?

Victor Ponta şi degresarea mamutului PSD

Victor Ponta este noul preşedinte al PSD. Felicitări! În rest, aştept să confirme. Nici nu-şi dă seama câţi îl aşteaptă la cotitură, câţi îşi doresc să eşueze. Un singur sfat: să profite de valul de simpatie şi să introducă un set de reforme în partid, începând cu punerea în ordine a raporturilor centru- teritoriu. Un alt punct al reformei ar trebui să fie eliminarea cumulului de funcţii. Şi, trei: PSD trebuie să se radicalizeze. De la program până la acţiunea politică. Să-şi definească identitatea de stânga fără ambiguităţi. Şi mai ales să se adreseze tinerilor, fără a face rabat de la valorile şi principiile social democraţiei. Iar dacă se poate, fără manele, fără sobor de preoţi şi desant de vrăjiotoare, fără Flacăra Violet!

Mamutul PSD trebuie degresat, să devină agil şi să se bată, că nu de cauze bune duce lipsă!

Casandra, nu fi leneşă!

Mă folosesc de un comentariu al Casandrei, pentru a-i reaminti că aştept un articol consistent pe teme de politici publice. Voi fi bucuros să-l găzduiesc. Şi aş fi şi mai bucuros să aflu că-şi face blog. Până atunci, meditaţi la cifrele astea, pe care ni le prezintă Casandra, şi la consecinţele acestei stări de fapt.

"Oho, si ce de dreapta este acest guvern!!!Face praf statul social! 1.Cheltuiala statului cu alocatiile astea universale pentru cei peste 5 milioane de copii este de 0,5% din PIB. Boc vrea sa reduca. 2.Cheltuiala publica (majoritar nu de la stat, ci din contributiile asiguratilor) pentru pensii este de 8% din PIB. La francezi este de 13,4% din PIB. Boc vrea sa reduca pensiile. 3.Cheltuiala publica pentru sanatate este la noi de 2,7% din PIB. In UE, cheltuiala medie este de 9% din PIB. Boc vrea sa reduca si aici. 4.Ponderea cheltuielilor salariale (salarii nete+contributii sociale platite de angajati si angajatori+ impozite pe salarii+cheltuieli de formare profesionala+bonusuri salariale) reprezinta la noi ceva mai mult de 30% din PIB. Media UE este de 48% din PIB. Boc reduce! 5. cheltuiala publica cu asistenta sociala+beneficii familiale+beneficii de locuire+beneficii pentru combaterea marginalizarii sociale reprezinta la noi 2% din PIB. Media europeana este de 6% din PIB. Boc reduce! 6. Excedentul brut de exploatare (ce ramane din veniturile companiilor dupa plata furnizorilor si fortei de munca salariate) este la noi de 50%. Media europeana este de 38%. (s.m.) Şi comentariul meu ar fi că văicăreala patronilor pe motiv de stat lacom, care rade tot, e doar teatru ieftin. Cum, nu este de dreapta Boc?!Este…Cu masura asta tampita cu alocatiile pentru copii s-a developat mai bine profilul guvernarii:dreapta dura. Acum o afla pe pielea ei si clasa mijlocie, cata o fi ea in Romania. Nu am auzit pe marii avuti ai tarii protestand, nu-i intereseaza, nu se simt lezati, ei castiga de milioane de ori mai mult in alta parte".

Unde se vor duce banii "economisiţi"? o parte, cea mai consistentă, la plata datoriilor făcute de acelaşi guvern Boc, prin împrumutul de la FMI şi de la alţi amatori de bani nemunciţi, cealaltă parte la clientela portocalie, prin "investiţiile în infrastructuri".

Apropo: dar cu banii împrumutaţi în anii 20-30 ai secolului trecut, pentru care am plătit şi în comunism, şi după, până mai acum câţiva ani, ce-am făcut?

Congresul PSD, ca un vesel balamuc

Prieteni, Congresul PSD s-a transformat într-o operă bufă. Foamea de evenimente a televiziunilor de ştiri, într-o societate a spectacolului, a născut monştri. Sigur, ajută şi faptul că de ceva vreme PSD este un balamuc vesel, în care dramele nu trec dincolo de un trimis la origini. Pe limba pesediştilor, asta e o dovadă că partidul este viu, şi s-a democratizat.

Aşa o fi, dar când o iei cu Flacăra Violet, cu Doamne-Doamne, cu desantul de vrăjitoare care se declară scut în faţa Flăcării, când un diliu ca Radu Mazăre apare la tribună în uniformă kaki, în sală se produce cuplul comic Vanghelie-Pandele, iar de la faţa locului transmit Bichir şi Ciuvică, pe mine, unul, m-au pierdut de muşteriu.

Un eveniment politic de talia unui Congres nu este un bâlci. Indiferent cât de puternice ar fi conflictele dintre diverşi lideri, şi indiferent cât de mare ar fi miza. Partidul, ca instituţie, trebuie să-şi păstreze demnitatea, în semn de respect faţă de membrii săi şi faţă de societate.

Aici nu este vorba de solemnitatea ţeapănă şi falsitatea Congreselor din comunism. Nu la alea ne raportăm. Ar fi o tâmpenie. aici este vorba despre bun-simţ, responsabilitate şi decenţă. Mă repet, dar Congresul de azi al PSD este orice, numai un act de demnitate, nu.

Nu ştiu cine va fi ales preşedinte, pentru că nimic nu mă face să cred că mecanismul de aranjare a rezultatelor nu funcţionează cu motoarele la maxim. Alegerea cea mai bună ar fi Victor Ponta. Fie şi pentru că este dintr-o altă generaţie, ca vârstă. În sine, tinereţea nu garantează nimic, nu produce nimic. Dar partidul ăsta a uitat să lupte, să muşte, să fie radical. Prea multe pisici obeze în partid, care au uitat să prindă şoareci, adică voturi, fiind hrănite de nebuloasa transpartinică a mediului de afaceri. Poate Ponta, care are şi motive să se lupte, are ceva de demostrat, şi chef de încăierare, să le pună la slăbit. E o şansă.

Numai că dracu ştie ce ne scoate Vanghelie din urnă...

Bomba financiară, mai tare ca bomba nucleară

Două ştiri, care au trecut neobservate, ocupaţi fiind cu diversele prosteli din politica dâmboviţeană, dar care ne conturează destul de corect viitorul. În actualul context, arma nucleară îşi pierde relevanţa, nu doar pentru că, prin proliferare, se banalizează şi nu mai descurajează. De aceea mi se pare cât se poate de firească cererea a cinci ţări membre NATO, în frunte cu Germania, ca americanii să-şi retragă armele nucleare din Europa. Cei care vor sări de cur în sus şi vor ţipa că ne papă ruşii, se vor agita degeaba: rămâne forţa nucleară de ripostă a francezilor şi englezilor, care şi-au dezvoltat capacităţi pentru a da şi a doua lovitură, deci de a descuraja.

Eu, unul, m-aş teme mai mult de asta: de introducerea inteligenţei artificiale în conducerea proceselor economice, mai ales pe Bursă. Uite ce zice ZF, şi eu cred că e doar vârful aisbergului:

" Algoritmii au devenit ceva comun in "lumea financiara", nu doar in cazul tranzactiilor cu actiuni, ci si in cazul tranzactiilor cu derivative, precum optiuni si futures. In esenta, programele de software decid cand, cum si unde se tranzactioneaza anumite instrumente financiare, fara a mai fi necesara interventia oamenilor. In cazul Credit Suisse insa, NYSE a descoperit ca mesajele faceau referire la comenzi care, desi au fost anterior generate de algoritm, nu au fost niciodata trimise "din cauza unei probleme neprevazute de programare".

A fost o decizie dificila pentru NYSE. Intrebat daca ar fi putut fi inchisa bursa din cauza faptului ca era bombardata cu tranzactii false, un oficial a spus: "Daca problema ar fi avut o magnitudine mult mai mare, atunci ar fi fost o problema".Tranzactiile eronate nu sunt un fenomen nou pe piete. Erori de tipul "fat fingers" (degete grase) - comenzi gresite din cauza unor erori de tastare, au loc si in prezent si sunt invocate ca motiv principal pentru pierderi. Saptamana aceasta, un trader a cumparat din greseala actiuni in cadrul companiei japoneze de recrutare cunoscuta ca J-Com, desi intentia sa era sa achizitioneze titlurile Jcom, grupul de televiziune prin cablu.

Inovatiile tehnologice nu reprezinta nici ele o noutate. Pit trader-ul - nume dat brokerilor ce se ocupa de contracte cu produse cerealiere - avea computer intr-o perioada cand rivalii sai inca utilizau telefonul. Acest lucru reprezenta un avantaj in anii '80. Multi au dat insa vina pe computere pentru crah-ul bursier din 1987.Descoperirile tehnologice din ultimii cinci ani au fost atat de importante incat pietele sunt acum operate si coordonate de masini mai degraba decat de oameni care introduc comenzile din tastatura.

Cel mai pesimist scenariu pentru o bursa de valori, acela de a fi "lovita" de algoritmi ce actioneaza de o maniera aleatoare, si care provoaca tulburari pentru sistemul financiar in ansamblu, este considerat un pericol real pentru multi jucatori din industrie.

Decizia de a face tranzactii poate fi "alimentata" de o stire. Exista chiar o tehnologie separata care "rasfoieste" presa pentru a indemna algoritmii intr-o anumita directie. Mai exact indica faptul ca "ar putea fi profitabil sa tranzactionezi actiunile companiei x". Alte tipuri de algoritmi cauta unde - dintr-o larga paleta de platforme de trading si burse - se gaseste cel mai bun pret.

Viteza de desfasurare a unor astfel de tranzactii este alarmanta. Tehnologia este atat de sofisticata incat mii de comenzi pot fi trimise catre "motorul" unei burse, unde comenzile de buy si sell sunt puse impreuna si sunt "gasite perechi", totul in mai putin de 300 microsecunde - de 1.000 de ori mai repede decat clipitul unui om."

Trecem peste limitele algoritmilor şi modelelor, trecem peste inerentele limite ale tehnologiilor. Ce se va întâmpla în cazul unui atac generalizart asupra Burselor, cu intenţia de a le destabiliza, de a le decredibiliza, de a stârni haos? Cep puţin în cazul unui atac nuclear generalizat totul se termină repede. În cazul prăbuşuirii pieţelor, anarhia care va urma, conflictele civile, prăbuşirea statelor, suferinţa, ne vor face să ne dorim Holocaustul nuclear. Cum s-ar zice, avem de ales între Dracu şi tătâne-su...