Vin alegerile!

Ştiinţa fără conştiinţă

Dileala oranjgutanilor atinge cote nebănuite! Întrebat de Turcescu, la a cărui emisiune participa împreună cu Alin Teodorescu, cine va intra în turul doi şi cine va învinge, Sebastian Lăzăroiu răspunde năucitor. Anume că în turul doi lupta se va da între democraţie şi presă.

Adică turul doi se va juca între Pulea Vodă(de al cărui cur nu-şi poate dezlipi buzele Lăzăroiu!), care este încarnarea democraţiei în România, şi oricare dintre contracandidaţii lui, marionetele presei celei moguleşti(mă rog, cuvântul ăsta n-a intrat încă în dex!)?

Spuneţi-mi că visez, că am auzit eu greşit! Pulea Vodă, încarnarea democraţiei? Şi presa, duşmanul ei? Lăzăroiu este un caz fără speranţă, o dovadă de ceea ce înseamnă ştiinţa fără conştiinţă!

Arta fotografiei şi Rock’ N’ Roll

Tina Turner

Run DMC

Radiohead

Amy Winehouse

Mick Jagger

Bob Dylan

Bow Wow Wow

Little Richard

Mick Jagger

LL Cool J

The Ramones

Jimi Hendrix and Wilson Pickett

Sursa fotografiilor şi mai multe amănunte, aici.

Leapşa pe lăudate

Prietenul Mordechai îmi transmite o leapşă, prospăt primită din partea unui mogul iubit şi admirat de Marele Machitor. E vorba despre Dan Voiculescu.

Sigur, îmi face plăcere să văd că oamenii apreciază ceea ce fac. Doar că nu mă consider un bun condei. Scriu corect şi mă exprim inteligibil. Sigur, ţinând cont de ceea ce se întâmplă prin blogosferă, unii cred că aş avea ceva calităţi. Nu prea cred că merit laudele lor.

Sigur, îmi place să fac asta. Fiind un leneş de felul meu, mă oblig să-mi scriu porţia zilnică de postări. E un bun exerciţiu de disciplină.

Poate pe unii îi plictiseşte faptul că abordez cu precădre subiecte politice şi economice. Dar nu-mi face plăcere să vorbesc prea mult despre mine. Sunt, vorba lui Mordechai, un ursuz. Şi un ursuz banal, recunosc. În viaţa mea nu se întâmplă nimic excepţional.

Acum, revenind la leapşă, doi sunt oamenii pe care nu îi ratez: Mordechai şi Vlad Petreanu. Au calităţi de scriitori, şi ar trebui să se ia şi mai mult în serios decât o fac. Turambar este a treia propunere. Are o inteligenţă şi o cultură de invidiat. Are nevoie de ambele, pentru a înţelege ce-i spun sondajele! A patra propunere este blogul "trenduri economice". Ştiu doar că pe autor îl cheamă Dan. Şi atât. Este un bun analist al fenomenului economic, cu o viziune globală asupra lucrurilor. Şi, în fine, este doamna Verona.

Bănuiesc că, într-un fel sau altul, leapşa asta n-are cum să-i rateze!

Care sunt temele de campanie?

Au trecut vreo zece zile din campania asta electorală şi, dracu' ştie de ce, viitorul mi se pare tot mai negru! Pentru că, să mă ierte Dumnezeu, dar se discută despre ORICE, numai despre viitor nu. Mai mult, lăsându-l pe Pulea Vodă să lanseze temele de campanie, ceilalţi competitori se văd obligaţi să reacţioneze la elucubraţiile acestuia. Iar Pulea Vodă este fericit! În loc să dea socoteală pentru un mandat lamentabil, pentru cele două guverne puse pe butuci, pentru politica externă fantezistă şi lipsită de dimensiunea europeană, pentru relaţiile mizerabile pe care le avem cu toată lumea, se discută despre "sistemul ticăloşit", despre "moguli", despre oligarhi, despre "frăţia 322", despe parlamentarii care sug sângele poporului, despre chiulul lui Crin şi autostrada suspendată a lui Oprescu.

Cât de prost să fii să lupţi cu armele alese de adversar? În loc să respingă ferm aventura referendară, toţi s-au grăbit s-o aprobe, mai mult, chiar au supralicitat. De ce? Doar pentru că aşa vrea "poporul"? Până acum "poporul" n-a ieşit în stradă contra Parlamentului, ci contra guvernului şi a Preşedintelui, că e şi el parte a Executivului. Ăia care sunau din talangă la porţile palatului cereau subvenţiile(subvenţii incluse în Bugetul de Stat, care este aprobat de Parlament) şterse de pe listă de contabilul Pogea. Nu cereau Parlament unicameral şi nici reducerea numărului de parlamentari.

N-am auzit pe niciunul dintre candidaţii care sunt şi parlamentari că vor cere Comisiilor de control SRI şi SIE audierea şefilor celor două dughene în legătură cu recentele evoluţii în cazul Hayssam. Nu vrea poporul să ştie dacă Hayssam şi-a cumpărat libertatea de la şeful statului? Care altminteri o face pe fecioara în materie de corupţie, când el e tatăl corupţilor? Sigur că vrea! Dar cine să vorbească în locul lui?

Se teme Geoană că i-l pune băsescu pe Hayssam în braţe? Se teme degeaba! Da, Hayssam a fost membru PSD. Da, Hayssam a dat bani pentru campania PSD. Dar a dat şi altora, inclusiv portocaliilor. Dar aici nu despre asta este vorba, ci de un târg între întâiul om în stat şi întâiul terorist al patriei! Târg pe care NU PSD l-a făcut, ci băsescu! Cu ajutorul şi sub ochii serrviociilor secrete şi cu complicitatea Justiţiei. O justiţie condusă atunci de madam Macovei. Pe care nimeni n-o întreabă de sănătate pentru încălcarea procedurilor în cazul întâlnirii dintre Hayssam şi Degeratu? N-a ştiut Macovei despre astea? A ştiut! Dar a închis ochii, pentru că putea da, atunci, o copită PSD!

Văd că Pulea Vodă insistă să se "bată" cu Ion Iliescu. Sigur, e o găselniţă de campanie. Dar şi o mare eroare. Nu pentru că ar contraria electoratul fidel fostului Preşedinte al României. Ci pentru că nimeni nu-i atât de prost în România să creadă că asta e o chestie serioasă. Nu te poţi lupta cu umbre pe pereţi, când la uşa ţării bate viguros falimentul! Iar tu, ca şef al statului, îi dai o mână de ajutor, nu doar generând criza politică, ci şi făcând imposibilă o soluţie pentru ea. Şi apoi, există riscul ca, şi nefiind concurent în această cursă, Ion Iliescu s-o câştige! Ceea ce l-ar umple de ridicol şi l-ar arunca definitiv în uitare pe băsescu!

Oricum, scena de azi, de la Constanţa, în care Pulea Vodă a primit în dar de la oranjutanii lui de bine un buzdugan şi un scut, cu care, zice el, "Lupt cu sistemul ticăloşit şi-i apăr pe români de moguli", e de antologie. ANTOLOGIA RUŞINII ŞI A NERUŞINĂRII! În paranteză fie spus, deşi n-am pic de simpatie pentru cei trei moguli, întreb şi eu: câte locuri de muncă fac şi câţi bani la buget dau mogulii, şi câţi băsescu? Şi, dacă-i apără pe români de moguli, distrugerea afacerilor mogulilor(că asta înţelege el prin "apărare") cât îi va costa pe proştii care se uită în gura nebunului?

Rămâne întrebarea: care sunt, de fapt, temele de campanie?

Să vă sufocaţi bine!

Încă de când se discuta despre introducerea unui "mecanism de piaţă" pentru reducerea emisiilor de gaze cu efect de seră, şi despre formarea unei pieţe a drepturilor de a polua, scriam în JN că este o nouă derivă periculoasă a fanaticilor pieţei. Să vinzi şi să cumperi dreptul de a otrăvi mediul, iată ceva ce doar capitalismul în faza dementă a existenţei sale putea imagina. Şi cu toate astea cineva ne sugera că, dacă tot n-avem bani de salarii, să ne vindem drepturile de poluare. După care să trecem la coasă şi la plugul de lemn, probabil!

Se apropie Conferinţa de la Copenhaga privitoare la schimbările climaterice. Totul indică un posibil eşec al ei. Pentru că este vorba despre bani, foarte mulţi bani! Şi despre accentuarea diferenţelor de dezvoltare dintre state. Cei care au acum bani pentru a cumpăra dreptul de a polua, se va dezvolta în viitor. Cei care nu au bani, îşi ratează viitorul, pentru că, vânzând drepturile de poluare, îşi limitează opţiunile.

În "Le Monde" apare azi un articol extrem de interesant al lui Hervé Kempf pe această temă, intitulat, sugestiv, "Piaţa nebunilor". Care începe aşa : "Ideologia capitalismului, conform căreia piaţa poate rezolva toate problemele, a atins în aceste zile un vârf al absurdului." De ce? Păi, jupân Barroso blochează un proiect de acţiune pentru creşterea eficienţei energetice, care ar obliga statele membre ale UE să-şi reducă într-un anume interval de timp consumul energetic cu 20%. Pentru că reducerea consumului de energie este cel mai bun mijloc de a reduce emisiile de gaze cu efect de seră.

"La raison de ce blocage par la Commission ? La mise en oeuvre de l'efficacité énergétique pèserait sur les prix du marché du carbone. En effet, si l'on économise l'énergie, on émet moins de gaz carbonique. Donc il y a plus de "droits d'émission" sur le marché. Donc leur prix baisse. Or la Commission européenne - avec l'aval des Etats membres - a fondé l'essentiel de sa stratégie de lutte contre le changement climatique sur le marché des émissions."

Practic, se refuză acţiunile în favoarea creşterii eficienţei energetice, pentru un mecanism de piaţă care nu şi-a dovedit eficienţa. Ideea era ca preţul pentru drepturile de emisie să fie atât de mari, încât să descurajeze poluatorii. Or, în acest moment preţul unei tone de CO2 este de 15 euro.

Dar flăcăii de la Bruxelles au mai inventat ceva în domeniu: "mecanismul dezvoltării curate", ceva cu foarte puţin mai simplu decât piaţa produselor financiare derivate.

"Le problème de fond est qu'il revient à confier la gestion de la lutte contre le changement climatique à l'industrie financière. Celle-ci a causé la crise que l'on sait, et démontré sa capacité à échapper aux contrôles des Etats. Faites-vous confiance à Goldman Sachs pour agir dans l'intérêt de l'humanité sur le marché du carbone ? En fait, tant que la puissance publique - qui, en principe, porte l'intérêt commun - n'aura pas repris le contrôle du système financier, on ne peut remettre au marché le soin de lutter contre le changement climatique."

Mai pe româneşte, am pus lupul paznic la oi! Şi iar au să vină tot felul de năimiţi ai marilor entităţi financiare, care să ne spună ei ce câh este statul şi ce Făt Frumos şi Forţos capitalismul, care se luptă el cu toate relele, şi iese mereu învingător! Pe buzunarul fraierilor, ce-i drept!

O urare cinică? "Să vă sufocaţi bine!"

Vin alegerile!

Un consens de contabili

Avem o mare problemă, economic vorbind. Care, oricât de mult am vrea s-o ocolim, nu avem cum. Vreau să fiu cât se poate de clar încă de la început: această problemă nu este generată de stat şi nici de bugetari, Este criza sistemului financiar mondial, care continuă să se ţină şi acum de coţcării. Problema este aceea a relansării creşterii economice.

Poate ştiţi, poate nu ştiţi, în acest moment este foarte probabil ca serviciile să însemne circa 65% din PIB. Agricultura înseamnă vreo 7%-8%, iar restul industria. Cum porneşti o astfel economie, în care predomină serviciile? Reducând drastic puterea de cumpărare, ca acum? Cei care se gândesc la asta sunt, scurt spus, TÂMPIŢI!

Cum au ieşita americanii din criză? Aruncând cu bani, fără să le pese de deficite. Pentru că mai devreme sau mai târziu deficitele bugetare se resorb, graţie creşterii economice. La noi obsesia asta de a reduce imediat, chiar înainte de a reveni la creşterea economică, deficitul bugetar este o imbecilitate. Obsesia asta va genera un singur lucru: un deficit şi mai mare.

Se pune întrebarea: cum finanţăm deficitul? O să aud iar că trebuie finanţat "neinflaţionist". Dacă ne luăm după teoria asta, ploaia cu bani care a căzut asupra Americii şi Occidentului ar fi trebuit să ducă la hiperinflaţie. Numai că iepuraşii au alte griji: deflaţia! Şi banii ăia n-au existat! Au fost tipăriţi, pur şi simplu! Nu văd de ce n-am apela şi noi la creaţia monetară. Sau nu avem voie, pentru că nişte bănci, care nu vor să mai crediteze economia reală, au nevoie de profituri fără riscuri, din bani împrumutaţi statului?

Reducerea puterii de cumpărare este cea mai proastă soluţie într-o economie în care sectorul terţiar este puternic majoritar. Noi am luat o decizie fundamental greşită: aceea de a înlocui producţia internă cu importul. După care am înlocuit politicile economice cu reţetele cretine ale FMI.

Vom aplica şi acum aceste reţete, pentru că nu avem ce face. Rezultatul se cunoaşte: va fi un dezastru economic şi social. Mai devreme sau mai târziu vom ajunge să îndeplinim şi "ţintele macroeconomice". Dar cu ce preţ? Păi, în primul rând, cu reducerea drastică a nivelului de trai, cu reducerea sau renunţarea la multe investiţii publice, cu privatizarea unor largi hălci din serviciile publice, ceea ce va face şi mai dramatică situaţia majorităţii românilor. Dacă relansarea economiilor occidentale va fi viguroasă şi de durată, un nou val de emigranţi economici din România se va îndrepta spre vest. Accentuând şi mai mult problemele economiei. Multe dintre problemele economiei, în perioada de creştere, au fost generate de lipsa forţei de muncă. Mai ales a celei calificate.

De două decenii, ăsta este blestemul nostru: suntem prea idioţi să ne facem propriul nostru proiect de viitor! Întotdeauna ce vine de la alţii e, în viziunea noastră, mai bun. Am adus un neamţ rupt în cur să ne conducă, pe Carol I, pentru că elitele româneşti s-au încăierat pentru putere. Am adoptat tot felul de modele străine, care nu ni se potriveau, care, în loc să accelereze dezvoltarea, au pervertit-o şi au întârziat-o. În general, avem un singur vis: să moară şi capra vecinului. E unucul mod de a trece pestre frustrări.

Acum vine FMI să ne "construiască" un consens politic pentru depăşirea crizei, pentru că liderii noştri nu sunt capabili de aşa ceva. Dar este un consens de contabili, care nu priveşte decât obiectivele lor, nu şi pe cele ale României. Şi impotenţii care acceptă astea vor să conducă România? Până peste poate!

"Politici" europene

Scene absolut năucitoare la aşa-zisa conferinţă de presă a lui Băsescu, la Bruxelles. Flăcăul n-are nicio treabă! Nu cred că ştie de ce s-a dus, îl doare fix în cot de rezultate! Omul avea o grabă: "Repede, la avion, băieţi!"

La întrebări a răspuns cam aşa: "Aţi discutat despre viitorul comisar român?" "Am discutat!" Întrebat despre intenţia lui Adrian Severin de a candida pentru postul de înalt reprezentant pentru politică externă al UE, boul răspunde: "O intenţie!" Întrebat pe cine susţine România pentru preşedinţia UE, Pulea Vodă răspunde precum Gâgă: "Este o întreagă strategie în susţinerea cuiva. Altceva?" Când jurnaliştii au început să mârâie, le-a retezat-o hăhăind: "Voi vreţi să ştiţi lucruri care nu se spun la stadiul ăsta. Ce să vă fac? Avem propuneri pentru orice. Hai la avion!".

Băi, pulă! Nu ei vor să ştie, noi, cetăţenii, care-ţi plătim salariu, SPP, ţiitoare, avion, bampor, cariciopter, afişele alea de ucigaş cu simbrie, NOI vrem să ştim care este politica europeană a României. Nu ne interesează jocurile tale tembele, făcute doar pentru un sprijin iluzoriu în această campanie. Vrem să ştim ce alternative sunt la comisariatul pentru agricultură, vrem să ştim pe cine sprijină România pentru postul de Preşedinte al UE. Dar mai ales vrem să ştim cine ţi-a dat mandatul ăla care zici tu că e al României şi a fost atins.

Eu nu ţi l-am dat. Că nu ne-ai întrebat pe noi. Boc nu ţi l-a dat. El e cu gâştele la păscut. Dar mai ales nu ţi l-a dat Parlamentul. Cu cine anume te-ai consultat, pentru formularea mandatului? A, da, am uitat! Cu Fecioara din Pleşcoi! Prostul de mine!

Atunci vine de se explică! Nu mandatul! Graba de a sări în avion!

Stenograma te ridică, stenograma te omoară!

Se închide cercul? Vă mai amintiţi cum a început campania prezidenţială din 2004? Cu isteria "stenogramelor" PSD, pe al cărei val s-a căţărat traian băsescu, căruia îi sufla în pânze o presă dezlănţuită împotriva lui Adrian Năstase şi a Partidului Social Democrat.

Ca o ironie a istoriei, sau poate ca o glumă a sforarilor care animă marionetele de pe scena politică românească, tot nişte stenograme sunt pe cale să-l lase fără al doilea mandat pe traian băsescu. Sic transit gloria mundi!

Ce lasă în urmă Pulea Vodă?

Una dintre cele mai serioase temeri, în ceea ce mă priveşte, este că, şi în cazul în care nu mai câştigă aceste alegeri, traian băsescu va continua să otrăvească societatea românească şi viaţa politică. În urma lui rămâne un talibanism portocaliu, de o virulenţă şi o violenţă neegalate nici măcar de talibanii produşi de fenomenul "Piaţa Universităţii". este foarte probabil ca din PDL să se separe un curent extremist, undeva la limita dintre drepta extremă şi extrema dreaptă , cu ideologi hrăniţi cu gândirea ideologilor extremei drepte româneşti interbelice, radicalizaţi şi profund totalitari în gândire. Aceşti oameni sunt cei care au generat antiparlamentarismul virulent al lui Pulea Vodă, i-au întreţinut paranoia, i-au dat sloganul dement al campaniei pentru Referendum.

Cu sau fără Pulea Vodă în rândurile sale, acest talibanism portocaliu va fi fermentul disoluţiei democratice în România. Ei vor fi cei care vor duce populismul actualului ocupant de la Cotroceni spre violenţă politică pură şi simplă. Şi, din nefericire, vor avea aderenţi, într-o societate dezamăgită şi dominată de frustrări, profund inegalitară. Vinovatul de serviciu va fi, ca şi în perioada interbelică, democraţia. Şi odată cu ea pluripartidismul, libertatea politică, libertatea de exprimare. Uitaţi-vă doar la luările de poziţie din CNA ale Narcisei Iorga, care în reprezintă acolo pe Pulea Vodă. Uitaţi-vă la comentariile de pe forumul sitelui de campanie a lui traian băsescu, unde oranjgutani de bine vor camere de gazare pentru parlamentari, fără ca nimeni să intervină!

Priviţi violenţa campaniei lui Pulea Vodă! Cum îşi demască el, micuţul, adversarii! Cum îi supune oporobiului public! Cum ameninţă că are ac de cojocul trădătorilor de neam şi ţară! Vi se pare o atitudine moderată? Vi se pare un discurs european? Vi se pare că vom avea un viitor luminos?

Să ne înţelegem bine: nu am devenit paranoic peste noapte. Pentru mine, dacă n-ar avea atâta putere, traian băsescu ar un pitoresc personaj de desene animate politice. Un nechemat în plus în politică, un plezirist, cum sunt cu zecile şi sutele în "clasa politică". Doar că el nu este un simplu nechemat. Are la îndemână serviciile de informaţii, Parchetul, o parte a presei. Are destui demenţi care îi admiră viaţa şi opera. Dar mai aleas nu a avut până acum o opoziţie demnă de acest nume nici în clasa politică, nici în societatea civilă. Şi pe asta se bazează tupeul lui, şi stilul de guvernare. Pe asta, şi pe banii unei clase de îmbogăţiţi de pe urma afacerilor cu statul, care nu vor să se dea duşi de la ţâţa banului public.

Cât se va mai lăsa orbită de resentimente societatea românească? Bine, avem politicieni de căcat. Dar ei nu sunt nişte extratereştri. Sunt creaţia noastră: noi i-am votat,noi le-am delegat suveranitatea noastră. Nu e nevoie să fim masochişti, să alegem răul cel mai mare. Ne-ar merge ceva mai bine cu răul cel mai mic. Adică fără traian băsescu şi talibanii lui portocalii.

Erecţia revoluţionară a madamei Culcer

Gardianul "Revoluţiei Portocalii"

Şi madam Culcer a primit un şut în cur de la EvZ. Nu ştiu dacă este un pas înainte nici pentru ea, nici pentru ziar. Ziarul oricum se află în budă, ajuns acolo "graţie" imaginii de oficios portocaliu. Prin plecare ei, dar şi a altora ca ea, ziarul îşi va pierde o parte din publicul taliban portocaliu. Pe care mă îndoiesc că are cu ce să-l înlocuiască. La găina care naşte puii vii nu se poate întoarce. Are concuenţă crâncenă în "Libertatea", "Cancan" şi "Click!" Antibăsescian acum, la spartul târgului, e de porc, şi oricum inutil. Rămâne "eutanasia".

Revenind la madam(doamna colonel?) Culcer. Azi scrie o mizerie, care, conştient sau inconştient, rezumă cum nu se poate mai bine cei cinci ani de mandat al Iubitului Conducător: scandalul înainte de toate!

" De aceea avem astăzi parlamentari care nu gândesc singuri, iar dacă gândesc, nu votează, ca să nu fie izgoniţi din Rai. Parlamentul este, cel puţin deocamdată, un instrument în mâna unei clici conducătoare, o arenă în care cete informe execută ordine. Prea puţine conştiinţe îl populează. Nu ne mirăm, având în vedere cine-l domină...Clasa politică şi instituţiile democraţiei au nevoie de reforme profunde, care însă nu se poate face în linişte şi armonie, pentru că zgâlţâie un sistem adânc înrădăcinat. Nu putem deci aspira la linişte atâta vreme cât problemele fundamentale ale societăţii şi statului nu au fost rezolvate.Trebuie să optăm între agitaţia schimbării radicale şi liniştea stagnării. Desigur, cine vrea poate să voteze pentru linişte. Dar să nu uite să tragă şi capacul peste mormânt."

O mai mare ticăloşie, greu de găsit! Ce am obţinut în haos, în vacarm, în conflicte? Nimic! Avem o clasă politică mai conştientă, mai performantă, mai responsabilă, după introducerea votului uninominal?

Madam Culcer face aici elogiul revoluţiei permanente, dragă extremei stânga de peste tot şi din toate timpurile. Nu aşa se petrec lucrurile, prin erecţii revoluţionare. Schimbarea se face prin construcţii consensuale. Asta în democraţie. În dictaturi se poate orice. Preţul îl ştim: Gulag, lagăre, violenţă, torturi. Asta ne recomandă madam Culcer? Să acceptăm asta de dragul lui Pulea Vodă? Nu, nu! Asta nu! Niciodată!

Vin alegerile!

Apropo de subiectul "Omar Hayssam".

Foto-ghicitoare

Unde a fost făcută fotografia de mai sus?

PS: Fotografia este, într-adevăr, din Moscova anilor 50. Ceea ce frapează este aerul de bulevard newyorkez. Cu rare excepţii, maşinile, autobuzele, troleibuzele seamănă cu acelea americane. Unele sunt copiate după modele americane, altele le imită. Este, zic eu, obsesia americană a ruşilor. Dorinţa lor de a fi "ca ei" în toate. Asta explică în mare şi relaţia de iubire-ură dintre cele două naţiuni.

Naţia şi ocupaţia

Nu scriam despre cele ce urmează, dacă nu era această sentinţă a unui tribunal din Dublin, care spune: "romii îşi cresc copiii cu gândul de a-i învăţa să fure, se pare că aceasta este cultura lor, acesta este modul în care, din păcate, funcţioneaza aceste familii. Este o cultura diferită, nu are nimic în comun cu a noastră, iar magazinele noastre sunt jefuite pe bandă rulantă".

Da, ceea ce ne facem noi că nu vedem, o spun cu voce tot mai apăsată occidentalii. Care, să fim oneşti, au totuşi experienţă, fericită sau nu, e o altă discuţie, în gestionarea diversităţii etnice. Dar asta cu ţiganii îi depăşeşte, neîndoielnic. Pur şi simplu nu ştiu ce să facă, nu-i duce mintea cum ar putea reacţiona în limitele sistemului lor de valori, ale legilor şi cutumelor lor.

Da, este o ciocnire între două tipuri de civilizaţie, care nu au nimic în comun. În ambele tipuri faptele antisociale sunt prezente. Dar doar în cea ţigănească antisocialul este programat, este normalitatea. Este crunta realitate, şi orice am face noi, cu mijloacele permise de valorile noastre, nu avem cum schimba lucrurile în ceea ce-i priveşte pe ţigani.

Iar dacă este vorba despre noi, românii, atunci suntem de-a dreptul comici, şi cretini, în acelaşi timp, dacă ne închipuim că putem schimba ceva plecând de la premiza că ţiganii suferă de pe urma rasismului românilor, şi că dacă vrem să se schimbe ceva trebuie să combatem rasismul. Cu glumiţe de genul acesta. Un al nu se ştie câtelea ONG care trăieşte bine, mersi, de pe urma "rasismului" românilor şi a discriminării ţiganilor, organizează o campanie. "Campania presupune imprimarea a 26 de benzi pietonale cu mesajul “Sunt rrom şi am obosit să fiu călcat în picioare în fiecare zi” în 26 de locuri din Bucureşti, în zona Unirii, Romană şi Universitate. Acţiunea este finanţată cu fonduri Phare, sub coordonarea Guvernului."

Sigur, sărăcia este o realitate, dar nu doar la ţigani. Şi abandonul şcolar, şi violenţa în familie, şi analfabetismul, şi exploatarea muncii copiilor. Dar doar ţiganii şi-au făcut din ele valori civilizaţionale. Aşa că în continuare nişte ONG vor toca degeaba bani pe campanii idioate, ţiganii vor rămâne tot ţigani, şi românii tot rasişti. Adică, şi aici mă refer doar la români, în rândul lumii. Pentru că nu doar românii resping aceast mod de viaşă, care ne calcă pe toţi pe nervi. Şi uneori ne costă viaţa sau averea.

Nu sunt politic corect, ce-i drept. Dar nici nu mi-am propus aşa ceva. Corectitudinea politică este un mod de a eluda problemele, de a amâna rezolvarea lor. Regret, dar asta e situaţia.

Pielea lui traian băsescu

Să speculăm puţin. traian băsescu şi-a mai făcut nişte "prieteni".Cele patru ONG uri care au cerut Avocatului Poporului să se adreseze Curţii Constituţionale în legătură cu referendumul. Cele patru ONG au făcut parte din Coaliţia pentru un Parlament Curat, care, în 2004, a iniţiat şi întreţinut isteria anti-Năstase, atât pe tema corupţiei, cât şi pe tema "fraudării alegerilor". E vorba de caţavenci, cu Active Watch - Agenţia de Monitorizare a Presei, de Asociaţia Pro Democraţia, Centrul de Resurse Juridice şi Transparency International România, care s-au constituit în Alianţa pentru Statul de Drept.

Acum, toate patru au de plătit poliţe lui Traian Băsescu, din diferite motive, dar şi din motive comune. Este vorba de felul în care Pulea Vodă i-a smotocit public în cazul formulei de vot uninominal, în primul rând. Apoi Alistar e sictirit că Băsescu a pus ANI pe el, caţavencii că le atacă trustul de presă şi le strică afacerile, Pârvulescu, la fel, are un dinte împotriva Marelui Timonier.

Doar că nu aceste motive i-au adus împreună. Ca să înţelegeţi despre ce este vorba, uitaţi-vă cine le dă bani micuţilor, ce guverne şi ce ambasade ale statelor occidentale. Abia acum trebuie să i se facă frică lui băsescu. Aceast avertisment e de departe cel mai tare, mult mai tare decât stenograma convorbirii Hayssam-Degeratu.

Adevărul este că băsescu a ajuns să calce pe prea mulţi şi pe nervi, şi pe coadă. Din ţară, de la Bruxelles, de la Washington. Cam toţi îi vor pielea pe băţ. Motiv să investească în această înteprindere. Şi ceva mă face să cred că o vor avea...

Un cont pentru libertatea lui Hayssam?

Cornel Nistorescu atrage atenţia asupra unei fraze din stenograma convorbirii dintre Omar Hayssam şi generalul Degeratu. "Hayssam zice: “Şi i-am dat domnului preşedinte contul înregistrat şi au început să apară mai multe dosare economice”.

Discuţia are loc în septembrie, când ostatecii erau deja liberi. De aceea nu mi se pare plauzibil ca acel cont să fie acela în care Hayssam să fi depus nişte bani pentru răscumpărarea jurnaliştilor. Dacă îmi aduc bine aminte, s-a evocat şi această ipoteză, că s-a plătit o răscumpărare.

Motiv să vă întreb: dacă acest cont a existat, şi i-a fost pus la dispoziţie preşedintelui României, de ce a făcut acest lucru Hayssam? Şi-a cumpărat libertatea? Voi ce credeţi?

Da, Pulea Vodă are dreptate!

Da, Pulea Vodă are dreptate! dar nu aşa cum crede el. Da, are dreptate când spune că principalul său contra-candidat este Ion Iliescu. Dar nu Ion Iliescu, în carne şi oase, ci modelul de preşedinte oferit de Ion Iliescu: consensual, responsabil, democrat.

Ştiu că au să-mi sară toţi în cap cu mineriadele. Dar să ne înţelegem bine: mineriadele nu sunt un fenomen care să ţină de politica internă. Ele au fost un episod din lupta pentru redistribuirea sferelor de influenţă între SUA şi URSS: în euforia dementă care cuprinsese Washingtonul, ce vedea în revoluţionarul an 1989 oportunitatea de a domina lumea şi de a-şi distruge adversarul din Războiul Rece, nimeni nu mai stătea să judece ce şi cum. Era care pe care.

Americanii nu au înţeles de ce România a ieşit din comunism la stânga, nu la dreapta. Cum n-au înţeles că adevăraţii ideologi ai schimbărilor în Est au fost oameni de stânga, care au refuzat derivele staliniste ale regimurilor politice instaurate de sovietici în ţările lor. Dacă la conducerea URSS era oricine altcineva în locul lui Stalin, care să nu fi avut palmaresul lui de orori, care să-şi ţinut promisiunile făcute aliaţilor în legătură cu ţările ocupate de sovietici, în acele ţări stânga ar fi venit legitim la putere. Erau întrunite toate condiţiile pentru asta.

Nu occidentul a făcut schimbarea în Est, ci societăţile din acele ţări, care evoluaseră şi-şi regăseau valorile. Occidentul a fost mai degrabă un fals reper, o imagine distorsionată şi puternic idealizată. Această idealizare,această distorsiune a complicat tranziţia în Est, nu a facilitat-o.

România nu avea cum să iasă la drepta din "comunism", pentru că problemele care au făcut să explodeze "mămăliga" cereau politici de stânga, nu de dreapta. Washingtonul nu a înţeles nimic. El nu dorea decât să instaureze un guvern marionetă la Bucureşti, pentru a produce ruptura de Moscova, deşi ruptura era făcută de multă vreme de Ceauşescu. Dacă nu au putut face nimic în ceea ce priveşte construirea unei opoziţii politice capabilă să câştige alegerile(Partidul Alianţa Civică este unul dintre copiii lor politici), atunci au ales să compromită noua putere. Mineriadele şi Piaţa Universităţii sunt cele două feţe ale aceluiaşi scenariu de compromitere. Iar Piaţa Universităţii este prototipul tuturor "revoluţiilor colorate" din Est, din ultimii 20 de ani.

Sigur, este greu să compromiţi un lider precum Ion Iliescu, legitimat prin alegeri libere, cu scorul cu care a fost ales, mai ales atunci când comportamentul lui real este total opus celui pe care vrei tu să-l acreditezi. Iar în momentul în care URSS şi Iugoslavia au început să se destrame, americanilor li s-a aprins beculeţul şi au realizat importanţa stabilităţii politice din România. Mai mult, au realizat şi ce le poate pielea liderilor opoziţiei, care veneau dintr-un timp pe care ei nu-l mai înţelegeau în niciun fel.

Dacă nu am fi atât de orbiţi de prejudecăţile noastre, am vedea că Ion Iliescu a introdus cele mai radicale reforme din Est, atât în domeniul politic, cât şi în cel instituţional. România a fost prima ţară fostă socialistă care şi-a pus serviciile secrete sub control civil, prima care a numit un civil la apărare, prima care a semnat Parteneriatul pentru Pace cu NATO. A fost prima ţară care a avut o Constituţie integral necomunistă, ceilalţi modificând vechile constituţii constituţii.

Ce-ar fi ajuns România cu un tembel precum Băsescu în fruntea sa, în anii 90? Puneam de-un război civil? Mai ajungeam membri NATO şi UE? Întrebările sunt cât se poate de serioase. Să nu uităm că axa Bucureşti-Londra-Washington, atât de dragă lui Pulea Vodă, a fost un mare fâs. Cooperarea Bucureştilor cu Washingtonul a fost demnă de acest nume în timpul mandatelor lui Ion Iliescu şi în cel al lui Emil Constantinescu. S-a negociat aderarea la NATO, iar SUA au fost principalul nostru sponsor.

Nu mai vorbesc despre relaţiile cu UE. În primul mandat al lui Ion Iliescu s-a semnat acordul de asociere şi s-a depus cererea oficială de aderare la UE. În cel de-al doilea mandat al său au fost încheiate negocierile de aderare şi s-a negociat Tratatul de Aderare. În cinci ani de mandat, Pulea Vodă a dat României un comisar cu xeroxurile de la Bruxelles. Şi se pregăteşte să ne ofere un nou eşec ,azi şi mâine, la Bruxelles.

Ion Iliescu este un om de stat, cu bune şi cu rele, care a făcut ceva pentru ţara asta în momente de răscruce. Şi-a respectat şi îşi respectă adversarii politici, chiar şi în momentele când conflictele, inevitabile, sunt la paroxism. Şi mai ales este, structural, un democrat, un om care nu crede că deţine adevărul absolut. Poate în partid să-şi mai fi scos ghearele, dar nici PSD nu e o mânăstire de maici. Dar ca şef al statului a dialogat cu toată lumea, şi a ţinut cont de opiniile pertinente ale celor care nu erau de acceaşi parte a baricadei cu el. Puteţi spune când a ţinut cont de alţii Pulea Vodă?

Dacă democratizarea ţării, aderarea la UE şi la NATO, revenirea la economia de piaţă, antamarea procesului de reconciliere naţională, occidentalizarea sunt nişte nenorociri pentru România, da, Ion Iliescu a nenorocit ţara. Dacă nu, Pulea Vodă este un jeg, un buboi pe curul patriei, de care trebuie să scăpăm cât mai curând. Democratic, prin vot. Chiar dacă asta ar însemna un mandat simbolic pentru Ion Iliescu. De fapt, doar o recunoaştere a unui mod responsabil de a conduce ţara, în momente de crize infinit mai periculoase decât cea actuală.

Asta e: în prostia sa, Pulea Vodă şi-a ales singurul adversar pe care nu are cum să-l învingă!

O vodcă mare la domnu'!

O nouă distracţie se profilează la orizont: ce se întâmplă cu candidaţii respinşi în Comisiile de specialitate ale Parlamentului. În Constituţie nu se spune nimic despre asta. Numai că aflu de existenţa unei decizii a Curţii Constituţionale, Decizia 356 din 5 aprilie 2007 , care stipulează:

"Candidaţii la funcţia de ministru înscrişi pe lista Guvernului, propusă de candidatul pentru funcţia de prim-ministru, sunt audiaţi de comisiile permanente ale Camerelor Parlamentului, competente potrivit obiectului de activitate al funcţiei candidatului de ministru şi, pe baza constatărilor făcute, acestea emit avize favorabile sau avize de respingere; în cazul avizelor de respingere, candidatul pentru funcţia de prim-ministru propune un alt candidat la funcţia de ministru."

Evident, se va forţa votul în plenul Camerelor, chiar dacă unora dintre potenţialii miniştri li s-a spus "Hai pa!" Să zicem că Guvernul trece. Este sau nu unul constituţional, de vreme ce are în componenţă miniştri respinşi la audieri, şi neînlocuiţi? Ne pricopsim cu un nou război între Parlament şi Pulea Vodă? Mai mult, şi chiar dacă Guvernul pică, votul pentru o astfel de echipă, care nu îndeplineşte condiţiile constituţionale, este constituţional?

Concluzia? O vodcă mare la domnu, ca să vadă clar!

Trece sau nu trece?

Am o evidentă slăbiciune pentru Toader Paleologu. Şi n-o spun la mişto! Tipul chiar îmi place, fie şi numai pentru că vorbeşte pe şleau. Mi-l aduc aminte pe tatăl lui, prin anii 80, într-o sală supra-aglomerată de la "Muzeul colecţiilor de artă", unde vedeam filme pe care Ceauşescu ni le refuza în sălile obişnuite. Nu ştiu nici acum cum nu s-a prăbuşit podeaua sălii cu noi! Paleologu senior n-a lipsit o seară de la proiecţiile astea! Cred că unul dintre filmele prezentate de el a fost "Oglinda" sau "Călăuza" lui Tarkovski. O adevărată încântare!

Aşa că tot ce pot să sper e că n-o cacariseşte azi, la audieri! Ştiu că Guvernul Croitoru n-o să treacă de votul de investitură, şi pe bună dreptate. Dar mi-ar face plăcere să-l văd pe Paleologu jr. trecând de audieri. Fie şi numai pentru că a fost singurul care le-a spus-o de la obraz oranjgutanilor să nu mai trăiască din pleaşca numită băsescu, să mai pună şi ei osul la muncă, să fie partid pe picioarele lui. Şi mi-a plăcut şi momentul în care, singur în banca ministerială, citea în haosul din sala în care se vota căderea guvernului. Liberal, ce mai! Drept pentru care n-o să facă prea mulţi pureci în politica dâmboviţeană.

Trageri la Operă

Mircea Badea, pe blogul lui:

Elena: Noi ne tragem din Traian.

Corul: Ea şi-o trage cu Traian.

Cetăţenii: Să i-o tragem lui Traian!

Nu mai am nervi...

Prieteni, nu mai am nervi pentru spectacolul mizerabil al guvernării lui Pulea Vodă, care acum face pe Lenin călare pe automobilul blindat, în faţa Cotrocenilor, încercând să-i ameţească pe agricultorii care-şi cer subvenţiile. A încercat obişnuitele-i glumiţe, dar n-a ţinut! Semn că lumea s-a săturat. Penibili şi tembelii care i-au aranjat un grup de aplaudaci, care l-a întâmpinat cu apluze şi scandări, în timp ce fermierii l-au huiduit. Drole de bain de foule, cu trupele antitero în spate! Are un umor cam macabru, după părerea mea. Şi nici oamenii nu se mai lasă ameţiţi de "farmecul diavolului."

Nu am nervi nici pentru jocurile cretine din Parlament. Ce rost a avut votul pozitiv dat lui Blaga? Joacă cineva cartea lui Blaga împotriva lui Pulea Vodă în PDL? Oricum, Pogea a fost respins, la fel şi Şeitan.

Dar nu am nervi în special pentru mârlăniile Fecioarei din Pleşcoi, care coboară dezbaterea publică la nivel de bordel! De Cotroceni, dar bordel! "Mircea Geoana nu a castigat nici macar competitiile cu femeile din familia sa, sotia si soacra." Este, în rezumat, răspunsul nesimţitei la acuzele lui Geoană. Acuze întemeiate, de vreme ce muierea asta este în centrul sistemului ticăloşit, care suge din greu de la ţâţa banului public.

Cum spuneam, nu mai am nervi pentru circul ăsta...

"Reforma clasei politice"

Nu înţeleg ce înseamnă "reforma clasei politice". Acea clasă politică, zoaie pe fereastră, cum zice Pulea Vodă, pe care toţi vor s-o reforrmeze, dar nimeni nu ştie cum. Motivul neştiinţei este unul simplu: "reforma clasei politice" este un non-sens. Pentru că e un non-sens să vorbeşti despre clase într-o societate în care nu mai există clase, precum societarea noastră. Şi chiar dacă ar exista, ce ar însemna "reforma clasei muncitoare"? Sau "reforma burgheziei"? Sau "reforma ţărănimii"? Sau, de ce nu, "reforma intelectualităţii"?

Sigur, există modelul de "reformă" stalinisto-fascist: Gulagul şi lagărul de concentrare. Sper că nu la aşa ceva se gândesc Pulea Vodă şi ceata lui de specialişti în canibali, beţii în cimitire, legalizarea drogurilor uşoare şi Kama Sutra. Pentru că restul propunerilor lor sunt circ de cea mai joasă extracţie. Adică o mizerie!

Reformă să însemne schimbarea de generaţii? Păi asta n-o face nici Preşedintele, nici Parlamentul, o fac Doamne-Doamne şi biologia. Reformă să însemne trecerea la "votul uninominal"? Avem cel mai slab şi mai tembel Parlament de după Revoluţie, în care "juniorii" , noua generaţie, se confundă cu Ridzi, Fecioara din Pleşcoi şi Bouleanu.

Este o "reformă a clasei politice" renunţarea la Parlamentul bicameral şi reducerea numărului de parlamentari? Până acum, în afară de clasica motivaţie a lui Pulea Vodă(acum aveţi şi explicaţia apelativului), "aşa vrea pula mea", singurul lucru relativ raţional, ca explicaţie, este acela al economiilor bugetare, pentru că e criză. Bine, şi după ce trece criza?

Adevărul, pe care nu vrem să-l luăm în discuţie, este că traversăm o criză de sistem. Democraţia reprezentativă este în criză. De aici şi tentaţia liderilor populişti(care n-au soluţii pentru criza democraţiei reprezentative, dar văd în ea o oportunitate pentru a tăia o felie mult mai mare din tortul puterii) de a apela la forme de democraţie directă: referendumul. Doar că democraţiile care s-au jucat prea mult cu asta au sfârşit prin a deveni dictaturi. A nu se face referiri la Elveţia. Acolo sistemul referendar s-a dezvoltat organic. Aşa a fost proiectat sistemul lor politic. Dar el nu poate fi nici generalizat, nici exportat.

La noi ambele "reforme" promovate de Pulea Vodă privesc doar Parlamentul, care i-a fost un oponent extrem de dur, şi care l-a faultat ori de câte ori a încercat să-şi aroge mai multă putere decât îi oferă Constituţia. Primitiv şi răzbunător, Pulea Vodă vede în "reformă" un instrument de pedeapsă, folosit împotriva celor care i-au stat în cale. "Vă dau pe mâna poporului!"

Ce se va schimba prin desfiinţarea unei camere şi reducerea numărului de parlamentari? Nimic! Nu se va mai forma o alianţă gen "322", care să-l suspende? Evident, se va forma! Nu vor mai exista conflicte între instituţii? Evident, vor exista. În fond, politica este şi un joc de putere. Grav este când se rezumă DOAR la un joc pentru putere, ca acum!

De fapt, singura "reformă" care îl poate satisface pe Pulea Vodă este desfiinţarea Parlamentului şi instaurarea unui regim unipersonal. Nu spunea Cătălin Avramescu, şi nu o dată, că se poate democraţie fără Parlament? Cu sistem monopartid? Şi atunci?

Actuala "criză" a clasei politice nu se poate rezolva decât într-un singur fel: prin reformarea partidelor. Care trebuie să devină sisteme deschise, bazate pe meritocraţie, care să fie capabile să selecţioneze, să pregătească şi să promoveze permanent elite politice. Nu poţi cere unui sistem politic să fie democratic, atâta vreme cât partidele, elementele sale de bază, sunt nişte structuri profund nedemocratice, în care totul depinde de pula şefului.

Dacă vrea să "reformeze" sistemul politic, Pulea Vodă ar putea începe prin a reforma PDL Aşa, ca de exemplu. Numai că el şi-a făcut un partid după chipul şi asemănarea lui. Şi atunci, ce pretenţii ai să "reformezi" clasa politică? Ce te califică pentru asta, în afară de frustrări şi de un imens tupeu? Evident, nimic! Aşa că, ştii ce, Pulea Vodă? Ia plimbă mata ursul cu "reforma"!

PS: la instrumentul ăla "reformist" din poză visează Marele Cârmaci, în momentele lui de reverie!

Ia aminte, Pulea Vodă!

Lucru manual...

Jale mare la oranjgutani! Neputând să nege conţinutul stenogramei apărute în "Gardianul", au dat-o pe ascultarea ilegală a generalului Degeratu şi se întreabă făţarnic: "cine a îndrăznit să asculte ilegal un oficial al statului"?

Mă tem c-au pus-o de mămăligă, dacă asta e apărarea lor! Stenograma a fost scoasă din dosarul lui Hayssam, dosar care s-a judecat şi în care a fost dată o sentinţă definitivă. Deci, fiind admisă drept probă de judecători, înregistrarea se presupune că este legală, şi a fost făcută cu încuviinţarea unui judecător. Că la noi funcţionează justiţia şi legea este respectată, nu-i aşa?

Şi dacă această linie de apărare a oranjgutanului-şef cade, ce-i mai rămâne? Păi, să ne spună adevărul, nu să se ascundă în spatele celor 5 decenii de adormire a faptelor din dosarul "Răpirea din Bagdad." Adevărul l-ar scuti de multe, inclusiv de teama de a citi în ziare noi şi noi dezvăluiri. Dar nu eu decid în locul lui...Doar că ce-şi face omul cu mâna lui, lucru manual se cheamă!

PS: luni a fost demis generalul SRI Ioan Ştefănuţ, şeful Diviziei Antitero. De ce? Pentru că au apărut stenogramele?

Cavoul de resuscitare

Se înmulţesc cazurile grave de gripă nou-porcină. Era, într-un fel, de aşteptat, în ciuda avertismentelor apă de ploaie din mijloacele de informare în masă. În marea sa "înţelepciune", românu' îşi bagă ce are mai elocvent în ele de avertismente. Şi nici "statul" nu se prea omoară cu respectarea măsurilor impuse la punctele de intrare în ţară, triajul epidemiologic, etc, etc. Nici vaccinările n-au început.

Dar altceva mă îngrijorează pe mine: lipsa acută de aparate mecanice de ventilare respiratorie din spitalele României. Mai în primăvară, când a început să zboare porcul gripat, ministrul Ferarri promitea să cumpere astfel de aparate în număr mult mai apropiat de nevoile unei pandemii de gripă porcină. Dar nu doar pentru astfel de cazuri e nevoie de ele, vezi boala actorului Gheorghe Dinică.

Le-o fi cumpărat, nu le-o fi cumpărat? L-a mai întrebat cineva despre asta? Mister! Dar nu-i nimic: acum îl avem pe Videanu-marmură la sănătate. Care o să dea mândreţe de cavouri la tot poporul, dacă porcul se dovedeşte mai puternic decât noi. La ce ne mai trebuie aparate de ventilat mecanic?