luni, 13 decembrie 2010

Revirimentul totalitarismului



Eu, unul, nu mai înţeleg nimic din felul în care se face politică în România! Pesediştii, abia ieşiţi dintr-o consultare cu PNL şi PC, pentru coordonarea acţiunilor Opoziţiei, anunţă că se duc la consultările cu traian băsescu, deşi PNL şi PC au anunţat refuzul lor. Ce-au obţinut cu asta? Un singur lucru: confirmarea faptului că PC a sărit în banca liberalilor, cu Antene, cu tot!  Pentru că în rest nu văd ce rezolvă discutând cu băsescu. Cel mult Ponta o să-şi ia porţia de porcăieli de la Pulimea Sa, care abia aşteaptă să-şi descarce sufletul în poala micului Titulescu!


L-au suspendat pe Geoană din partid timp de şase luni, altă bazaconie. Ori îl dai afară, şi termini cu circul, ori îl laşi dracului în pace! Aşa, boala lungă, moarte sigură! Ce le garantează lor că Geoană nu scoate alt porumbel pe gură, la cât e de talentat? Suspendarea? Haida-de! Parcă era în interdicţie de declaraţii şase luni de zile? Şi la ce a folosit? N-a mai vorbit prostii?


În toate partidele este o situaţie asemănătoare celei din PSD: toată lumea se luptă cu toată lumea, contr-selecţia a scos în fruntea lor indivizi lipsiţi de cultură politică, de merite şi de viziune. Nişte pleşcari, care se miră şi acum ce-a dat peste ei!


În fond, odată cu comunismul a murit şi democraţia reprezentativă, şi, până una-alta, nu ne duce capul să ne imaginăm cu ce o vom înlocui. În aces cadru se afirmă tot felul de zgubilitici populişti şi găunoşi, gen Pulimea Sa, Berlusconi, Sarkozy, Merkel(o complexată care îşi exprimă frustrările făcând din  Europa prizoniera lor).  Cine se felicita, la începutul anilor 90, că trăim revirimentul democraţiei, probabil că acum se răsuceşte în mormânt. Oricum, ceea ce avem este ORICE, numai democraţie nu!


Aşa că, decât să-mi mai pierd vremea scriind despre "politică", fotografiez mâţe şi bat câmpii, cu sau fără graţie, despre orice altceva. Capitalismul nu este solvabil în democraţie, mai mult, are un efect extrem de coroziv asupra ei, o distruge.


Unde vom ajunge, nu ştiu. Oricum, un lucru e sigur: mergem deja pe drumul către aservire, şi nu am cum nu fi de acord cu cele scrise de Asybaris. E un posibil viitor, sau măcar o parte a lui, că se poate şi mai rău. Hayek a văzut paiul din ochiul socialismului etatist, dar nu l-a dus mintea să înţeleagă că ăla era doar o formă a capitalismului, capitalism căruia i-a crescut ditai bârna în ochi. Sigur, jos statul! Ca să ce? Să punem în locul lui băncile? Multinaţionalele? Sau noi forme de totalitarism politic şi social?


Evident, mă pot întreba la ce au servit revoluţiile din Est, din 1989, de vreme ce nu trăim mai bine, nu suntem conduşi mai bine, şi democraţia a ajuns o formă fără fond, un ritual tembel, căruia începem să nu-i mai vedem rostul? Chiar suntem liberi? A, putem cârâi, ceva mai fără griji ca în comunism, dar şi atunci o făceam, dar mai cu fereală. 


Dar chiar putem vorbi de pluralism, politic, de idei, de opţiuni, care face esenţa democraţiei? Evident, nu. Avem coişpe partide, dar de ales alegem un singur partid: partidul puterii, pentru că toate partidele s-au structurat doar pentru a deţine şi exercita puterea. Când nu sunt la guvernare exercită păuterea pe căi indirecte, şi tot o fac. Vi se pare că auziţi prea multe idei diverse în dezbaterea publică? Mie, unuia, nu! Este unul şi acelaşi discurs, în esenţa sa, care nu spune nimic. Avem programe politice şi de guvernare alternative, pentru a putea opta? Nu! Ce le deosebeşte pe cele ale partidelor sunt greşelile de ortografie şi esenţa din care este făcută limba de lemn! Ce mai înseamnă în acest context libertatea de a alege? Sau de a fi ales, când o campanie electorală a ajuns către multe sute de milioane de euro, bani care nu cresc în copaci. Noi alegem, sau doar îi validăm pe cei aleşi de alţii?


Şi atunci, despre ce libertate vorbim? Libertatea de a alege între mai multe sortimente de brânză? Dar poate demonstra cineva că ele chiar sunt diferite? Sau între mai multe mărci de televizoare? Dar poate că în afară de logoul companiei producătoare nu este nimic să le diferenţieze.


Una peste alta, dacă e să vorbim despre un reviriment, el este cel al totalitarismului, deocamdată într-o variantă soft. Dar la timpul potrivit vom avea "plăcerea" să facem cunoştinţă şi cu varianta sa hard. Şi nu vom avea mult de aşteptat...

9 comentarii:

Anonim spunea...

tu ce pula mea ii tot dai ma cu pesedeu si peneleu?

Karakas spunea...

hehe, ai audienta selecta :)

'Capitalismul nu este solvabil în democraţie, mai mult, are un efect extrem de coroziv asupra ei, o distruge. '

Ai pus punctul pe "i".

TANO spunea...

domnule, atat timp cat de poti exprima liber si te duci la vot asta inseamna ca traiesti intr-o democratie.si crede-ma ca sub regimul ''pulimii sale'' e mai multa democratie decat sub regimul lui ilici si compania.

Cosmin spunea...

Anii '90 au fost crunti, dar ii prefer oricand perioadei de dinainte de '90.
Lipsa orizontului, controlul cvasi-total asupra societatii si sentimentul crunt ca esti un nimeni pentru stat ma fac sa nu pot regreta vechiul sistem.
Pe de alta parte, baiatul dumneavoastra a vizitat Londra acum cateva luni (cinste lui) din munca lui sau a dumneavoastra in acest sistem "tembel". Dumneavoastra? Si ma refer la perioada de dinainte de '89.

Carmen spunea...

Ce mai una alta atunci, pierdem timpul degeaba, haidem la sinuciderea cea mare cu totii, sub blanda grija a statului pe care noi, in nemernicia noastra, nu-l apreciem asa cum ar trebui, saracul, el care doar ne vrea binele, si la o adica, ni-l baga oricand cu forta pe gat.
Ferice de cei ce cred in stat, caci a lor e lumea.

Andrei Gheorghe spunea...

Nu stiu cat de democratic este faptul ca Romania ocupa locul 2 sau 3 in europa la incidenta tuberculozei si are aprox 1 milion cazuri hepatita cronica. Pot continua.

Nu stiu daca exercitiile de democratie isi au rostul sau au vre-un sens in contextul actual.

Intradevar, in spatele democratiei de fatada se ascunde o forma soft de totalitarism.

Anonim spunea...

@Cosmin

Dragă domnule, dacă atunci erai "un nimeni pentru stat", acum eşti un nimic. Şi crede-mă că este mult mai rău. O spun ca unul care şi-a trait viaţa activă jumătate atunci şi jumătate în acest regim. Nu sunt nostalgic şi n-aş vrea reîntoarcerea în acele timpuri, nici măcar de dragul vârstei, dar aş vrea să repornim din '89 cu toată mintea şi informaţiile de-acum. Păcat că nu se mai poate, cum nu prea se mai poate nici repara ceea ce s-a stricat cu mult zel de-atunci în coace şi mai ales sub "nepreţuita" conducere piraterească.
Să auzim şi de bine!
Ged

Karakas spunea...

Ma intreb, ce fel de partener de discutie a avut Ponta in Basescu la Cotroceni, cind Basescu nu rateaza nici o ocazie sa le puna in circa pesedistilor starea dezastruoasa a tarii, ca si cum PDL nu ar fi la putere de 6 ani, intr-o forma sau alta.

Ruxandra-Georgeta Lungu spunea...

Un articol excelent, intr-adevar. Gandesc la fel ca anonimul de mai sus. Si eu am trait suficient de multi ani si inainte si dupa'89, astfel incat nici unul dintre sisteme nu a reusit sa-mi spele creierul. Am scris de nenumarate ori ca, in 1989, romanii au ratat sansa istorica de a imbina, in folosul lor, ce este bun din ambele forme de organizare sociala si econopmica, indiferent cum le numim, "capitalism", "comunism" etc.

Fără ură, dar cu îngrijorare, despre viitor.

  Văd că și Elveția dă târcoale NATO. Cică îi tremură anumite părți ale anatomiei de frica rușilor. Măi, să fie! Când dracu au dat năvală ru...