duminică, 26 decembrie 2010

La Paştele cailor



Nene Dăianu, tălică auzişi de "metoda scenariilor"?  Nu de altceva, dar e bine să ne dai sfaturi, cum că creşterea(o fi, sau nu, cacofonie? Dacă e, înseamnă că aşa trebuie!) economică nu trebuie relansată prin relansarea consumului, înţelegând prin asta îmbulzeala de la hipermarket(aoleu ce deprimantă e acum o vizită prin templele astea ale consumerismului, unde sunt zile în care numărul casierilor şi vânzătorilor îl depăşeşte net pe acela al cumpărătorilor!).  Dar poate ne dai un scenariu de cum poate fi relansată economia României, fără consum, fără investiţii şi fără minte, înţelegând prin "minte" un program de relansare, gândit şi promovat de boc şi ai lui.

Ce ne rămâne de făcut în condiţiile actuale? Dăianu zice că " este necesar un acord preventiv cu FMI, care să ordoneze politica economică având în vedere ciclul electoral şi contextul internaţional. Un acord cu FMI ar fi util pe fondul crizei datoriilor suverane din Uniunea Monetară, care poate induce efecte de contaminare puternice şi provoca o nouă îngheţare a pieţelor de credit. Aţi văzut că şi Polonia recurge la un aranjament cu FMI.

Lupta împotriva risipei şi deturnării de fonduri publice (vezi achiziţiile publice), absorbţia fondurilor europene trebuie să fie priorităţi. Aş încerca, în mod mult mai organizat şi tenace, să atrag investiţii străine şi din afara Europei, de unde există resurse investiţionale importante.

În măsura posibilităţilor aş reduce contribuţiile la asigurările sociale, care sunt excesive. Aş fi mai preocupat de ce se întâmplă cu întreprinderile mici şi mijlocii, care formează mult din ţesutul economic al ţării. În această zonă se produc dezarticulări majore, fiindcă aceste întreprinderi au acces foarte limitat la împrumuturi. "

Adică nimic! Dar nimic! Acordul cu FMI ar avea fix aceleaşi rezultate ca şi acesta: tăieri de salarii în sectorul bugetar şi de cheltuieli sociale, cu consecinţele deja cunoscute. Ce spune Dăianu este şi mai ticălos: acest nou acord ar interzice următorului guvern să ia decizii care să schimbe politicile economice imbecile ale actualului guvern. Şi atunci ce relevanţă mai au alegerile, ce mai rămâne din "democraţie"?

Să atragem investiţii străine. Cum? Doar cu forţa de muncă ieftină? De asta schimbăm Codul Muncii? Guvernul Boc ne face sclavii multinaţionalelor? Păi, ăia, dacă au nevoie de sclavi, se duc în China! Măcar chinezii nu se fasolesc cu democraţia şi nu se împiedică de "valorile europene", îi doare în cur de "drepturi şi libertăţi" cetăţeneşti! Vrem să implementăm modelul chinez? Vrem banii chinezilor, şi nu dorim să aibă un şoc cultural când vin să investească în România? Să cenzurăm şi noi Goolgle, aşa, pentru a deveni mai atractivi pentru asiatici?


Să reducem contribuţiile sociale? Ce realizăm cu asta? Procentual, or fi ele mari, dar în sumă absolută, la salariile plătite în economia românească, ele sunt un mizilic pentru transnaţionale. Iar restul economiei private funcţionează practic la negru(avem peste 1.650.000 de oameni care muncesc fără forme legale). Putem să plătim preţul distrugerii tuturor sistemelor de protecţie socială?


Să zicem că facem toate tâmpeniile astea. Şi ce obţinem? Cum revine economia la creştere? În cât timp? Şi mai ales de ce? Nu vedem că problema de fond a economiei româneşti este alta? Iar la generarea ei a contribuit copios şi Dăianu.


Este vorba de cea mai importantă decizie politică şi economică, luată la începutul anilor 90, dar pe care refuzăm să o punem în discuţie, iar când cineva o face, intră în scenă echipa de zgomote, aia cu anticomunismul, cu mineriadele, cu mogulii, pentru a o acoperi. Mă refer la decizia înlocuirii producţiei interne cu importurile. Pentru justificarea ei, pentru a o face acceptată de populaţie, împotriva producţiei interne a început un război mediatic la care s-au înhămat atât presa internă(cu rare excepţii, care au fost repede scoase de pe piaţă!), cu RL şi "22" pe post de vârf de lance, cât şi secţiile româneşti ale "Europei Libere", BBC, DW, "Vocea Americii". Până şi televiziunea publică, prin jigodia aia de Tatulici, vorbea despre "ruşinea de a fi român". Tot ce era produs românesc era prost, inginerii şi muncitorii români erau prezentaţi ca nişte tâmpiţi, nişte retardaţi mintal, cercetarea românească era de căcat, şi aşa mai deoparte. Totul trebuia distrus, pentru a face loc lumii noi, capitaliste!


Din păcate, România NU are economişti, ci doar papagali, care ne recită din lucrările la modă în occident. Economia moştenită din comunism nu a fost restructurată ca urmare a unor decizii de oportunitate economică, ci ca urmare a unor comandamente ideologice. Acum descoperim cu stupoare că importurile alea trebuie plătite cumva. Cu exporturi. Doar că noi, românii, nu mai producem nimic care să să aducă în ţară bani, cu care să susţinem importurile. Nokia, Dacia şi cine o mai fi contribuit la creşterea actuală a exporturilor NU sunt întreprinderi româneşti, ci doar funcţionează în România. Contribuţia lor la susţinerea importurilor este mică.


Să nu ne amăgim: criza asta n-a schimbat nimic în bine în structura productivă a ţării, pentru că, indiferent câte turme de maşini de lux ar bântui pe şleaurile patriei şi câte  batalioane de tute şi-ar etala vuitoanele şi gimiciuurile, nu avem capitalul necesar pentru a reconstrui baza productivă, distrusă la ordinul celor care au "dărâmat" comunismul, pentru a salva capitalismul, prin lărgirea pieţelor, capital care, după mine, depăşeşte 150 de miliarde de euro. Au capitaliştii români măcar 10% din banii ăştia? Evident, nu. Şi atunci, de unde luăm bani? Bănci româneşti nu mai avem, fondurile europene nu pot fi accesate, pentru că nu putem asigura cofinanţarea, şi, ce-i mai grav, nu avem un guvern care să elaboreze şi să gestioneze o strategie naţională de reindustrializare. Şi nici nu vom avea, câtă vreme deciziile se iau la Bruxelles şi la Washington, la Paris sau la Berlin, nu la Bucureşti.

Guvernele României vor fi şi de aici înainte simpli executanţi ai ordinelor stăpânilor din exterior, iar indivizi ca Dăianu, propagandişti ai intereselor stăpânilor. Restul sunt vorbe. Ne place sau nu. Aşadar, dacă aflăm când cade Paştele cailor, atunci ştim şi când se va relansa economia...  

5 comentarii:

Anonim spunea...

Numai cu plata grasa clientelei politice a PDL,nu va fi relansare,

Prin OUG s-au platit zeci milioane de RON colegiilor unde sunt parlamentari PDL, ieri s-au dat zeci de milioane RON comunitatilor etnice care i-au sustinut in parlament. Dar, au facut economii, s-au redus alocatiile la copii, la handicapati, la someri etc. Cat se pregatesc ei sa dea in viitoarele alegeri ca sa fie realesi? Cred ca de sute de ori mai mult.

carp popescu spunea...

In esenta, aveti dreptate. In detaliu, nu. Si eu vin tot din sistemul economic socialist, din zona productiva - am lucrat inainte de revolutie in industrie - aviatie, aparare, utilaje de constructii. Ca sa pastrezi baza de productie in acel moment, nu era decat o sansa - interzise importurile. Ceea ce nu se putea. Nu imi aduc aminte sa fi avut multe produse industriale - cel putin in zonele in care cunosteam - unde produsele noastre sa fi avut un avantaj competitiv. Erau fie prea scumpe, fie vandute afara pe baza unor acorduri in care noi dadeam in contrapartida produse pe materii prime - YaK-uri 52 si vagoane cisterna pentru URSS, autoturisme in lumea a treia vandute doar in pret scazut, si astea sunt doar cateva exemple. Am fost si eu in situatia sa caut contracte pentru institutul la care lucram. De fiecare data descopeream ca fie produsul este mult mai ieftin si mai performant importat - si pe atunci existau taxe de import destul de consistente!!! - fie nu avem capacitatea tehnica de a-l face. In privinta institutelor de proiectare, sa fim seriosi! Nici inainte si nici dupa revolutie nu au venit cu solutii. Ele au fost gandite sa deserveasca ramuri industriale nu companii care vin cu produse in piata. Sa ne uitam la ce proiectare rezista in piata acum - doar cea care rezolva o problema specifica! Anii premergatori lui '90 in care s-a investit aiurea si in care multe intreprinderi traiau doar pe investitii, ruptura de tehnica mai ales pe ramurile de varf de afara ne-a costat al dracului de mult. Ce produse de varf mai aveam noi cu care sa iesim?! Sau macar sa rezistam pe piata interna? Calculatoare?! Vehicule rutiere? Nu o sa uit cum porneam motoare diesel la spray si asta in productie de grad zero, pentru armata. Rachete copiate la a treia mana si la care te rugai la fiecare sa nu crape pe lansator?

In loc sa fi pierdut vremea cu "nu ne vindem tara" si cu micile afaceri de periferie pe care cei mai multi directori le faceau atunci, statul ar fi trebuit sa sprijine cateva intreprinderi care aveau sanse si pentru restul ar fi trebuit sa localizeze companii de afara.

Chestia cu nationalul este de domeniul trecutului. Este o ograda mondiala si ce ar fi destept ar fi sa aducem la noi aceste multinationale. Sa le creem conditii sa vina la noi cu sediu cu tot. Iar acest lucru nu se poate face din doua mari motive - unul este ca avem o banda de imbecili economic care ne conduc si al doilea este atitudinea in care avem nostalgia intreprinderilor romanesti.

Florian Liviu spunea...

Domnule Constantin Gheorghe deşi ştiu că nu sunteţi marxist aţi făcut o adevărată analiză marxistă a situaţiei economice fără ieşire în care ne aflăm.
Eu îmi pun şi întrebarea: Cui a servit dezindustrializarea României? Evident capitalului occidental care a scăpat de un concurent serios şi incomod, economia socialistă a României.În plus acesta a beneficiat prin demantelarea economiei româneşti socialiste de condiţii super profitabile de desfăşurare în interiorul ţării.

Roadele predării ţării cu tot cu resurse şi cu populaţie în mâinile capitalului occidental le culegem acum şi ele demonstrează convingător eşecul trecerii de la socialism la capitalism.

Din această stare de colonie economică a Occidentului nu ne vom mai reveni vreodată deoarece aşa cum la umbra marilor stejari nu creşte iarba, nici la umbra marilor capitaluri occidentale nu va creşte niciodată capitalismul românesc.
Suntem deci condamnaţi,indiferent de ce guvern va veni la putere, la o stare de subdezvoltare economică,ca să fac o glumă, durabilă şi sustenabilă.

Gopo spunea...

Iarasi delir comunistoid dupa minunata si nemaivazuta industrie romaneasca, distrusa de "dujmanii" din vest si "tradatorii" interni ..

De curiozitate, daca industria si cercetarea romaneasca erau asa niste varfuri la nivel mondial, cum de Dacia nu a evoluat practic deloc intre 1970 si 1990 ? De ce a trebuit copiat microprocesorul Z80 produs de "dujmani" pentru a produce niste glume de calculatoare gen HC85, HC90, HC91 cand exista cercetare romaneasca ? De ce am avut nevoie de sprijinul canadienilor pentru centrala nucleara de la Cernavoda ? De ce IAR Ghimbav mai folosea si in anii '90 o copie dupa motorul Rolls-Royce Viper pentru amaratul ala de IAR-93, produs in cantitati minuscule ? Si exemplele ar putea continua ...

Industria romaneasca era tinuta in viata in mod artificial prin blocarea importurilor, iar fabuloasele exporturi aveau ca tinta principala tarile din lumea a treia. Fiindca produsele sus-pomenitei industrii nu erau in stare sa le concureze pe cele din Vest.

Fluieratorul spunea...

Pai sa zic si eu ca din experienta mea: s-a tavalit la comanda dupa revolutie si ce mergea si ce nu mergea, cu ajutor din exterior si cu mare complicitate la virf din interior, si intentia n-a fost decit una, si anume sa faca din Romania o colonie de piata. Nu una de resurse, ca in aia se mai si investeste, una de piata ieftina si mare a la longue. S-a reusit in etape, partial si din pricina mentalitatilor semi-rurale despre care se mai vorbea pe aici, si care au facut intotdeauna ca tzaranii romani sa se uite in sus la "invatatii" occidentali, dar mai mult din pricina coruptiei, prostiei, lipsei de viziune, micimii mintii celor pe care de 21 de ani incoace ii creditam sa ia hotariri in numele nostru, si care au inteles ca vina corcita de tzigan din romanii ultimelor decenii reactioneaza pavlovian la pomana.

Asa ca avem ce avem, si ideea de "prin noi insine" nici n-ar mai fi posibila, pentru ca nici aia care ar putea s-o aplice, recte oamenii care au vazut lucrurile mai clar, dvs., eu si nu putini altii, n-ar mai fi in stare.

Ce sa fac, sa iau injuraturi pentru ca propun varianta munca in loc de tembelizor si canapea? Am fost intotdeauna injurat pentru ca am ales pentru mine si am propus altora the hard way. Sa iau scatoalce peste bot si pe-aici si pe aiurea spunind ca se poate? No thanks. In curind am sa ma duc sa pot in alta parte, pe-acolo pe unde mai umbla oameni ca mine, care mai au o urma de respect pentru lucrul bine facut. Nu voi fi nicaieri in lume intr-o majoritate, de asta sint sigur, dar nici n-o sa fiu intr-o atare mica, marunta si necoeziva minoritate... Asta-i. Have a good year 2011. Mine will surely be better.