marți, 7 decembrie 2010

Cui serveşte?



Nu ştiu ce au realizat cei care l-au arestat, sub un pretext penibil, pe Julian Assange, fondatorul WikiLeaks. Este o nouă palmă dată valorilor pe care Occidentul le implementează cu tancul şi Predatorul prin lume. Şi oricum răul este făcut. Dacă aşa cred guvernele vizate de dezvăluirea documentelor care le-au parvenit celor de la WikiLeaks că îşi repară imaginea, înseamnă că s-au dilit de tot!


Cred în continuare că acţiunea lui Assange nu este opera lui, el fiind doar un paravan pentru alţii. Oameni din interiorul sistemului, care vor să atragă atenţia asupra a ceva. Ei bine, în loc să vedem ce ar putea fi acel ceva, noi ne oprim la anecdotică, la senzaţionalul din documente. Remarcam acum câteva zile interesul special al americanilor faţă de o serie de aspecte sensibile ale construcţiei europene şi ale relaţiilor României cu UE. Niciun bou din presă n-a "văzut" asta, şi nici ălora de se dau analişti pe bloguri nu par să le fi atras atenţia paragraful.


Sunt curios când se va activa parola aia de 256 de caractere şi ce cuprinde "poliţa de asigurare" care se află în fişierul parolat. Oricum publicarea documentelor va continua, şi va continua până când cei din umbră îşi vor atinge scopurile. Iar ei sunt în SUA, nu în altă parte.

Ce face Assange nu este în legătură nici cu ideologia, nici cu libertatea de exprimare, nici cu liberul acces la date de interes public. Este partea vizibilă a unui joc de putere, care se poartă în subteran, şi care este greu de bănuit ce miză are, până nu vedem cine sunt primele victime cu adevărat importante ale dezvăluirilor. Până acum nu s-a urmărit decât ostilizarea şi antagonizarea unor puteri regionale din Europa şi din Asia cu SUA. Deşi toate neagă, o fac atât de puţin convingător, încât dau de înţeles că dacă cineva asta şi-a propus, se poate felicita: a reuşit!


Este posibil ca un grup de decidenţi, nu neapărat din rândul politicienilor americani(mai degrabă din rândul armatei) să fi ajuns la concluzia că SUA nu mai au mijloacele de a proiecta forţă la nivel global, că un imperiu global este o utopie priculoasă, şi că e vremea să se restrângă la cât le permite actuala plapumă. Poate îşi dau seama că a juca din nou în doi, ca pe vremea Războiului Rece, cu China pe post de URSS, este păgubos şi periculos. Sigur, jocul în doi ar simplifica lucrurile. Dar cu datoriile pe care le are SUA jocul ăsta, mare consumator de bani, ar fi ultima lor tâmpenie.

Întrebarea este la ce anume ar fi dispuse să renunţe Statele Unite? Sigur, nu vor renunţa la Europa. Este evident din chestionarul trimis ofiţerilor de informaţii de la Ambasada lor de la Bucureşti. Aş pune pariu că, într-o proporţie de 90% întrebările se regăsesc în toate chestionarele, trimise tuturor ambasadelor din Europa. La fel, nu vor renunţa la Japonia şi la anumite ţări asiatice. În India îşi împart influenţa cu ruşii, la fel şi piaţa armamentelor. Africa nu pare să-i intereseze prea tare, şi oricum s-ar călca pe bătături cu chinezii. Nici America Latină nu mai este terenul lor exclusiv de vânătoare, vezi Brazilia, vezi Venezuela.

Bun, eu speculez. Dar lucrurile cam aşa stau, dacă citim cu atenţie unele dintre documentele "scăpate" presei. De aceea, cu sau fără Assange în libertate, proiectul din spatele WikiLeaks merge mai departe. Cu ce efecte, vom vedea.

8 comentarii:

Anonim spunea...

SUA nu au cum sa faca un tango cu China, si asta pt ca cel putin 30 la suta din datoria publica americana (unele surse vehiculeaza procente si mai mari) sunt detinute de catre banci si fonduri de investitii chineze (sau in spatele carora se afla chinezi). Central Bank of the Popular Republic of China detine, ea insasi, destule bonduri ale datoriei americane, cumparate pe piata de capital, evident :)). Cum "it takes two for a tango", in cazul de fata nu prea e cazul.
Eu cred ca vor renunta la o parte din Europa si vor pastra doar unii negrii de pe plantatie, din "new Europe". Oceanul Indian e miza strategica cea mai immportanta acum pt politica externa a SUA, exista un articol foarte interesant, plin de simboluri, al lui Robert Kagan (adviser pt Pentagon, printre altele), publicat in Foreign Affairs acum un an si ceva, care explica tocmai acest lucru. Daca doriti, pot sa caut un link.
In alta ordine de idie, excelent acest post, felicitari-putini sunt cei abel sa descifreze ce se intamapla cu adevarat :))

Anonim spunea...

Sorry, am vrut sa spun Robert Kaplan, desi si Robert Kagan are o carte publicata despre axelasi subiect.

Aici linkul catre articolul lui Kaplan http://www.isn.ethz.ch/isn/Digital-Library/Publications/Detail/?ots591=eb06339b-2726-928e-0216-1b3f15392dd8&lng=en&id=111845

Constantin Gheorghe spunea...

Mulţumesc, am articolul lui Kagan. E vorba despre China, ca putere navală. Ce va fi, vom vedea. Dar Europa se cam află acum la periferia jocurilor de putere. Pierde timp să-i facă pe plac lui madam Merkel. Asta e!

Constantin Gheorghe spunea...

Ei bine, tocmai i-am încurcat şi eu. Despre Kaplan e vorba, şi despre puterea navală a Chinei, în relaţie cu jocurile de putere în Pacific şi îm oceanul Indian.

Anonim spunea...

Cat priveste impotenta Europei, ar fi bine daca ar fi doar madam Merkel cauza, pt ca s-ar putea gasi o solutie. Insa problema Europei e mult, mult mai complexa, si, ca atare, mult mai greu de solutionat. Foarte grav este insa ca nimeni din prima linie europeana (ma refer aici la decidentii politici) nu are curaj sa recunoasca acest lucru.
Mai jos un speech al unui tip care a fost seful de cabinet al lui Etienne Davignon(pour le connaisseurs, qu'ils sachent de quoi s'agit il :)) ) si al lui Pascal Lamy. E un tip foarte intersant, care spune, in general, lucruri foarte interesante la randul lor si care, mai ales, vorbeste "outspokenly". Eu ii citesc discursurile "printre randuri", la fel cum am facut si cu cel de mai jos. http://www.madariaga.org/images/madariagaspeeches/2010-nov-30%20fair%20multilateralism%20-%20madariaga%20speech.pdf

Anonim spunea...

Si acest discurs, in care spune si mai clar in ce situatie "albastra" e tanti Europa: http://www.madariaga.org/images/madariagaspeeches/2010-nov-15%20-%20regards%20croises%20sur%20la%20chine%20les%20etats-unis%20et%20leurope.pdf

Iulian spunea...

Sa nu uitam ca sursa pentru Watergate nu a urmarit cine stie ce idealuri nobile. Mark Felt a crezut ca i se cuvine sefia FBI,iar cand Nixon a ales pe altcineva, care nu fusese implicat in mizeriile lui Hoover, Felt a considerat necesar sa-l dea in gat pe Nixon cu Watergate.
Vanitate si razbunare, nimic mai mult.
Legat de Wikileaks, cel mai probabil este cum ati intuit - un joc de putere in interiorul sistemului de putere american.
Pentru o imagine completa, sa nu uitam ca au fost publicate inainte si documente despre Iraq si Afganistan.
Pesemne ca telegramele cele mai interesante abia vor urma.

SorinPLATON spunea...

Chiar daca Julian Assange este numai un vehicol pentru anumite jocuri ce s-ar putea face in spatele dansului, totusi nu poate fi trecut asa usor cu vederea abuzul grosolan prin care se incearca sa i se bage, de fapt .. sa ni se bage la toti.., pe gura. Analiza trebuie facuta exhaustiv si fara vanitati intelectualoide fara rost si consumatoare inutil de energie, pentru a putea apoi intelege impreuna la ce piesa de teatru al absurdului suntem facuti partasi.

Pana una alta va invit sa aditionati pe grupul de suport "Free Julian Assange" (http://www.facebook.com/home.php?sk=group_182737951742901#!/home.php?sk=group_182737951742901&ap=1
) sau sa scrieti comentarii pentru acest grup ( FREE.Assange@groups.facebook.com ) , ca un semnal ca cel putin ne pasa, chiar daca nu vom reusi prea multe faptic.

Va multumesc!
SP