Azi lipseşte din EvZ Mircea Mihăieş. Interesant. N-am văzut vreo explicaţie pentru această absenţă. Poate nici nu e nevoie de ea. Bate vânt de schimbare la EvZ, care în 2004 a mizat pe Pulea Vodă, şi acum se zbate precum Scaraoţchi în aghiazmatar să scape de un faliment care îi bate viguros la uşă. Numai că şi dacă pleacă toată ceata de pupincurişti băsescieni(adică şi Patapievici, şi Volodea), e greu, dacă nu imposibil, să-şi dezlipească eticheta de "oficios". Asta e situaţia! Deloc roză, dar în viaţă îţi asumi şi riscurile opţiunilor, nu doar avantajele lor.
În aceeaşi ordine, a vântului schimbării, azi se aniversează două decenii de la căderea Zidului Berlinului. Sigur, Zidul a fost un episod odios dintr-un şi mai odios război, Războiul Rece. Un război care ne-a atins pe toţi, şi care nu a încetat în totalitate nici până acum. Mai mult, ne otrăveşte viaţa în continuare, cu mizeriile sale. Continuă să distrugă vieţi, să maculeze conştiinţe, să împartă lumea în buni şi răi.
În Războiul Rece nu au fost învingători şi învinşi. Toţi am fost victimele acestui război perfid, indiferent de care parte a Zidului ne-am aflat. Atunci, în 1989, aveam speranţa. Acum ne-a fost luată şi ea. Pentru că am schimbat un totalitarism cu altul, mai îngrozitor, pentru că nu mai avem alternativă. Sistemul actual, care are drept unică valoare banul, este tot ce poate fi mai murdar şi mai periculos, pentru că o imensă spălare pe creiere ne face să ne închidem singuri în lagăr. Ne-am construit cu mâna noastră un Gulag, din care nu mai avem puterea să ieşim.
Criza actuală nu este despre economie, ci despre democraţie. Şi, din păcate, democraţia iese prost din această criză. Uitaţi-vă peste tot în lume în ce stare mizerabilă a ajuns sistemul politic, uitaţi-vă cum scot capul vechii demoni ai extremismului, ai fanatismelor de tot felul, ai intoleranţei religioase şi rasiale. Uitaţi-vă ce mai înseamnă "alegerile" libere, ce mai înseamnă "societatea civilă", ce mai înseamnă drepturile şi libertăţile cetăţeneşti.
Vântul schimbării nu bate întotdeauna în cea mai bună direcţie... Şi poate că azi nu aniversăm doar prăbuşirea unui simbol al totalitarismului, ci şi comemorăm intrarea în altul, mai perfid şi mai greu de dărâmat.
2 comentarii:
Excelent articol!! Chapeau!
Democratia are ca si puterea o calitate: se erodeaza. Atunci cind nu mai exista idealuri, si cind oamenii sunt obositi de politica fara efecte, atunci apar tiraniile. De ce credeti ca Basescu e asa de popular? Pentru ca romanii aia fraieri se asteapta sa fie condusi ca si pe vremea lui Ceasca.
In plus, capitalismul are forta necesara sa ruineze orice scopuri colective ale unui popor. Nu mai conteaza tara ca se vinde la bucata, nu mai conteaza vecinii, nu mai conteaza nimic decit tu, tu, tu.
Trimiteți un comentariu