Conştiinţa Unui Liberal de Stânga

Deranj mare!

Asist cu reală uimire, dar mai ales cu scârbă, la circul mediatic care însoţeşte decizia Curţii Constituţionale în cazul excepţiilor de neconstituţionalitate ridicate de avocaţii lui Dan Voiculescu, după decizia dată de CNSAS. Atâta rea voinţă şi lipsă de măsură din partea aripii extremiste şi paranoice a "societăţii civile" rar mi-a fost dat să văd! În ţara asta s-a murit şi se moare de foame, de boli sociale, se risipesc bani publici pe afaceri dubioase, dar GDS tace mâlc sau arată cu degetul spre stânga. Acum, când Curtea Constituţională le-a luat un instrument de control social, un mijloc de şantaj politic, GDS s-a reunit mai repede decât Consiliul Securităţii Naţionale, la Casa Albă, după atentatele din septembrie 2001. CNSAS este un organism parazitar şi inutil. Am fost verificat şi eu, după ce am preluat postul de consilier de stat la Cotroceni, în 2001. Şi la ce a folosit, în afară de faptul că a fost o ştire: xşi y de la Cotroceni au fost controlaţi şi sunt curaţi? Au fost verificaţi şi alţii. Li s-a dat verdict de necolaborare, până în momentul în care au călcat pe coadă pe cineva. După care brusc albul a devenit negru. S-au auzit acuze despre dosare fabricate. A verificat cineva dacă, după 1989, s-au distrus toate imprimatele, ştampilele, elementele de siguranţă ale documentelor oficiale ale Securităţii? Falsificatorii lor de documente chiar au ieşit la pensie? Nu cumva s-au reciclat în industria retrocedărilor? Iar din când în când mai "prestează" pentru vechiul loc de muncă? Mai mult, foşti securişti lucrează acum la CNSAS, chipurile "consilieri". Tot în 2001 am participat la o întâlnire a Preşedintelui Ion Iliescu, după un scandal mediatic legat de sediul CNSAS, cu membri ai consiliului de conducere, conduşi de cuplul de comici vestiţi ai dosarelor Dinescu-Pleşu. De fapt, ceea ce doreau ei era altceva, nu sediu: schimbarea legii, pentru a putea judeca şi da verdicte. I-am întrebat dacă sunt conştienţi că doresc să se transforme într-un sistem paralel de justiţie. Răspunsul a fost o criză de isterie a lui Dinescu. Recunosc că nu i-am rămas dator. Şi am avertizat că, mai devreme sau mai târziu, ceea ce fac ei va fi desfiinţat de Curtea Constituţională. Tot atunci am propus trecerea activităţii de studiu al dosarelor de securitate la Ministerul Justiţiei. Cred şi acum că este cea mai bună soluţie. Prima sarcină a CNSAS, ca departament al MJ, ar fi trebuit să fie identificarea tuturor cetăţenilor care au avut dosar de urmărire. Aceşti oameni urmau să fie invitaţi să-şi vadă dosarele şi să fie consiliaţi juridic. Dacă urmăriţii doreau să-i dea în judecată pe aceia care le-au adus prejudicii, era asistaţi de juriştii ministerului şi statul plătea toate cheltuielile de judecată. Iar dacă faptele nu erau prescrise, la pedeapsa din Codul Penal se putea adăuga una complementară, de interzicere a unor drepturi ale torţionarilor. Nu se condamna "Securitatea", dar erau condamnaţi torţionarii şi se făcea dreptate. Pedeapsa este individuală, nu colectivă. Şi încă ceva. De ce, timp de 18 ani, AFDPR-ul condus de Ticu Dumitrescu nu a declanşat nici-un proces împotriva torţionarilor? Nu-i cunoşteau? Haida-de! Nu s-a vrut aflarea adevărului, ci şantajarea unor oameni, iar unii au dorit doar sinecuri bine plătite de la stat.