Conştiinţa Unui Liberal de Stânga

Mult zgomot pentru nimic

„România, anul schimbării” este sloganul sub care s-au desfăşurat lucrările Consiliului Naţional al PSD, care, ca eveniment politic, a fost departe de aşteptări. Sloganul nu spune nimic şi nu impresionează cu nimic, dar relevă, o dată în plus, mediocritatea unui lider, Mircea Geoană, mediocritate care s-a transferat şi asupra partidului. De fapt, la fel de bine sloganul putea fi „PSD, anul ratării”. Pentru că acest Consiliu Naţional tardiv a confirmat ceea ce fie ştiam, fie doar bănuiam: partidul nu mai are prea multe de spus românilor, de vreme ce nu alocă unei dezbateri cu o miză determinantă pentru viitorul României şi implicit pentru viitorul său decât câteva ore, petrecute de principalii lideri ai partidului mai mult pe la tot felul de şezători televizate, asta când nu erau ocupaţi cu diverse aranjamente de culise, în bunul obicei „social-democrat”. Discursul lui Mircea Geoană a fost, cum altfel, mediocru, iar trucul cu bancnota de un leu, studiat în oglindă, ridicol, sala ignorându-l total. Dar poate cel mai bine se poate citi adevărata stare din partid citind aşa-zisul document programatic: „România, anul schimbării”. Doar privind punerea în pagină îţi dai seama cât de divizat este acest partid: corpuri de literă diferite, formulări neglijente, totul îţi dă senzaţia de improvizaţie, de cuvinte şi de idei puse cu furca. Un material făcut pe bucăţele, care a fost asamblat de cineva căruia îi lipsea un lucru esenţial: viziunea! Din acest document rezultă cât de mult a contat în eşecul său ca partid de opoziţie în aceşti mai bine de trei ani şi în slaba pregătire pentru anul electoral 2008 lipsa unui ideolog. Poate că absenţa unui ideolog să nu fi însemnat prea mult în deceniul trecut, când toţi fugeau de ideologii ca dracul de tămâie. Dar nu poţi să constaţi senin că „Structura votanţilor noştri rămâne o tema extrem de preocupantă: oameni în vârstă, aflaţi cu predilecţie în mediul rural şi în urbanul mic, cu studii primare sau medii. Acest nucleu electoral se află într-o vizibilă şi relativ rapidă contracţie naturală, în timp ce categoriile dinamice ale societăţii sunt în continuare ostile sau indiferente faţă de noi. Aşadar nu numai că nu am atras alte segmente ale populaţiei, dar nu am reuşit să-i mobilizăm îndeajuns nici pe votanţii noştri tradiţionali”, fără să spui şi de ce s-a întâmplat asta! Poate că electoratul acela dinamic, indiferent sau ostil PSD, este mai structurat şi mai motivat ideologic decât cred unii dintre liderii PSD. Poate că ideologia contează mai mult decât vrem noi să recunoaştem. Degeaba se plâng cei din PSD: dreapta şi-a construit un electorat, în primul rând prin ocuparea, după 1990, a universităţilor, unde s-au format „apostolii” noii drepte. Au urmat sistemul educaţiei naţionale, prin intermediul programelor şcolare în domenii sensibile, dar mai ales presa, unde domină ura faţă de stânga. Un popor a cărui educaţie politică şi civică este practic zero, şi care nu are nici cea mai mică apetenţă pentru raportarea critică la mesajul care i se prezintă nu avea cum să reziste unei manipulări mediatice care se desfăşoară de aproape douăzeci de ani. Aşa încât stânga a devenit răul absolut, atât ca ideologie, cât şi ca practică a guvernării. Şi cum stânga se identifică acum cu PSD, atunci şi PSD este tot răul absolut. Or, în acest document-ghiveci, pentru că luările de cuvânt în cadrul lucrărilor Consiliului Naţional au fost fie plictisitoare, fie lipsite de substanţă, nu se găseşte urmă de elaborare ideologică. Cifrele şi statisticile comparative nu mobilizează pe nimeni! La asta să se rezume acea utopie capabilă să genereze pasiuni şi controverse, care să mobilizeze pe cei care se situează la stânga: „Valorile noastre fundamentale sunt cele pe care le împărtăşim împreună cu toţi socialiştii şi social democraţii din Europa: munca decentă, solidaritatea, justiţia socială, egalitatea de şanse, responsabilitatea socială a individului, statului şi companiilor, progresul social, democraţia participativă, dezvoltarea durabilă.”? Cum vedeţi, dacă veţi căuta un răspuns în documentul cu pricina, vă veţi pierde timpul! Sau, cum poţi să spui aşa ceva, după ce declari că nucleul tău dur de votanţi este format din categoriile cele mai defavorizate, în special din pensionari: „Fiecare cetăţean trebuie să ajute, după puterea sa, la progresul societăţii. Între plătitorul de impozite şi consumatorul de subvenţii, mai important este plătitorul de impozit”? Păi, pensionarii, cu rare excepţii, nu sunt plătitori de impozite! Şi atunci ei sunt mai puţin importanţi pentru tine decât salariaţii? Ce să mai înţeleagă lumea de aici? PSD este un partid care nu se mai înţelege pe sine, nu mai înţelege de ce este de stânga. Asta se vede, oricâte eforturi ar face liderii partidului să fardeze realitatea. Singurul discurs cu adevărat de stânga, cel al lui Ion Iliescu, părea din alt film, şi, în ciuda aplauzelor venite dintr-o parte a sălii, nu găsea receptori pe măsură în sală. Era, cu tristeţe o spun, un discurs anacronic în raport cu ceea ce înţeleg liderii PSD că este stânga. PSD nu mai are o minte limpede, care să facă ordine în haosul din partid. Şi când spun asta, nu mă refer la ordinea administrativă, ci la ordine în idei şi în proiecte. PSD are nevoie în primul rând de cineva care să-i dea o ideologie, şi abia apoi de buni administratori de campanii electorale. Miron Mitrea chiar se străduia să convingă presa că el e mai degrabă un soi de port bonheur, şi nu un manager de campanie electorală! Revin şi asupra insistenţei cu care PSD promovează două proiecte care îi sunt defavorabile: votul uninominal şi moţiunea de cenzură. Trec peste votul uninominal. Am mai discutat acest aspect al problemei. Dar să generezi o criză politică, oricât de corecte şi morale ar fi argumentele tale – deşi nu sunt, de vreme ce actualul guvern nu ar fi existat fără voturile PSD - care să te transforme în ţintă pentru criticile tuturor adversarilor tăi politici este sinucidere curată. Decizia adoptată de Consiliul Naţional, aceea de a elabora o moţiune de cenzură, va diviza iarăşi partidul, va genera noi scandaluri, şi va bruia bruma de mesaj de stânga pe care încearcă să-l promoveze PSD. Ar fi fost mult mai onest să se spună: „România are nevoie de măsuri economice care să elibereze libera iniţiativă şi să susţină creşterea economică. Este principalul motiv pentru care PSD a sprijinit guvernul PNL. În acelaşi timp PSD a reuşit să impună o serie de corective sociale, poate nu suficiente, dar oricum semnificative. Credem că aceste măsuri sociale sunt mai importante pentru oameni decât o opoziţie distructivă, care ar fi lăsat drum liber unui liberalism dezlănţuit.” Sunt sigur că românii ar fi înţeles. La fel de sigur nu au înţeles însă toate voltele şi aranjamentele de culise, toate aceste oscilaţii care au lăsat tuturor un gust amar. N-a fost să fie! Una peste alta, nici nu mai contează cine a fost ales în funcţia de preşedinte al Consiliului Naţional al PSD, pentru că propunerea surpriză a lui Ion Iliescu a împăcat şi capra şi varza, atât Adrian Năstase, cât şi Dan Mircea Popescu, dar şi Alexandru Athanasiu şi-au găsit un loc în conducerea executivă. Dar câtă vreme sub unitatea de faţadă se ascund în continuare o mie şi una de conflicte, iar problemele de fond cu care se confruntă partidul nu au primit răspunsurile aşteptate, PSD va continua să plutească în ceaţă, să aibă un discurs lipsit de consistenţă şi de substanţă. În concluzie, mult zgomot pentru nimic!